Preacucernice părinte Picu Ocoleanu, cum se raportează tinerii la Biserică? Pentru ce vin la Biserică cei care vin?
Ceea ce caută tinerii este libertatea. Putem afirma acest lucru deoarece, în mod vizibil, tinerii caută să iasă cât mai repede de sub tutela părinţilor, caută să devină autonomi, să decidă ei înşişi asupra traiectoriei pe care trebuie să o ia modul lor de existenţă. De aceea este tânărul mai rebel. Ulterior, după trecerea timpului, el îşi doreşte reversul. Nu mai vrea să fie de unul singur, de capul lui. În vremea tinereţii nu cunoaştem responsabilitatea, care este aşa de grea. Odată cu trecerea timpului, responsabilităţile am putea spune că se înmulţesc, cresc împreună cu noi. De aceea, de foarte multe ori, dorim să mai fim o dată copii, lucru care nu se mai poate.
Eu cred că tinerii ar trebui să ştie că spaţiul cel mai autentic al libertăţii este în Biserică. Nicăieri nu sunt mai liberi decât în Biserică.
Dar, cu toate acestea, preferă spaţiul de socializare şi distracţie opus Bisericii. De ce?
Tinerii fac adesea confuzie între libertate şi libertinaj. În acele locuri nu primesc libertatea pe care o pot câştiga în Biserică. Aici apare marea dramă a tânărului. Nu se mai poate regăsi, se înstrăinează de el însuşi, nimic nu-l mai mulţumeşte. În această situaţie, tânărul vine către Biserică şi se regăseşte înaintea sfântului altar, înaintea Mântuitorului, înaintea Maicii Domnului şi a sfinţilor. Aici se poate redescoperi. Dacă există cu adevărat libertate, atunci există numai în Dumnezeu şi în Biserică: "Duh este Dumnezeu şi acolo unde este Duhul Lui este şi libertate", ne spune Sfânta Scriptură. În Biserică tânărul nu trebuie decât să fie liber. Nu trebuie să vadă aici un spaţiu tradiţionalist, închistat. Pentru ortodoxia noastră nu este aşa. În ortodoxia noastră fiecare vine la Biserică fără constrângere, fără reţinere şi fără teamă. Aici, şi numai aici, putem fi împreună fără să ne simţim stânjeniţi, fără să ieşim din limitele decenţei şi ale bunului simţ. Tinerii noştri ar trebui îndemnaţi mai mult să caute aceste realităţi în Biserică. Poate că este nevoie de mai multă misiune în rândurile lor, ca ei să poată conştientiza toate aceste lucruri. Nu trebuie să fim insistenţi în rugăminţile noastre, pentru că ei vor înţelege, vor auzi chemarea şi vor deschide uşa Bisericii.
Fiecare dintre noi, când am fost tineri, am trăit poate exemplul "fiului risipitor".
Fără îndoială că numai Biserica este locul în care găsim de fiecare dată libertatea de a spune da dragostei Părintelui Atotiertător şi Atotbun.
Biserica trăieşte prin tineri. Ei sunt acel sânge proaspăt care pulsează în viaţa ei, aşa cum spune Sfântul Apostol Pavel. Dincolo de dilemele pe care le trăiesc zi de zi, ei sunt ai Bisericii. În sufletele lor se poate regăsi efigia, pecetea Mântuitorului Hristos, imprimată prin Taina Sfântului Botez. Este pecetea libertăţii. Ea străluceşte cu adevărat numai în locul unde a fost dată, adică în Biserica lui Hristos care este "Calea, adevărul şi viaţa". (diac. Ioniţă Apostolache)
