Zece milioane de chestionare au fost completate până acum în cadrul procesului de autorecenzare, etapă încă în desfășurare până în 27 mai. Numărarea statistică a populației este esențială pentru elaborarea politicilor publice, pentru inițierea de proiecte care să servească necesităților din fiecare comunitate. Despre rolul recensămintelor, dar și despre importanța declarării etniei, religiei și limbii materne am discutat cu Vladimir Alexandrescu, purtătorul de cuvânt al Institutului Național de Statistică (INS).
De ce este importantă numărarea statistică a populației și locuințelor în orice stat?
Recensământul e un eveniment social care a fost necesar dintotdeauna. Pentru că cea mai importantă valoare a unui spațiu sunt oamenii. Pe de altă parte, nu e suficient să știm numai câți oameni sunt într-un anumit spațiu, ci să știm și condițiile lor sociale, de educație, de locuit. Este informația absolut necesară de la care poate să pornească orice fel de politică publică, în orice țară a lumii și la orice nivel. Într-o comună, spre exemplu, este esențial să știm pentru câți locuitori trebuie să construim șosele, dacă sunt conectați la rețeaua de gaze, dacă au sau nu toaletă în curte, pentru a ști nivelul lor de civilizație, câți copii de vârstă școlară sunt, câți or să fie peste doi-trei-cinci ani, dacă este nevoie să construim o creșă, o grădiniță, o școală.
Goethe, care n-a fost un mare statistician, spunea că cifrele ar guverna lumea. Punea asta sub semnul lui „poate”. În mod sigur cifrele ne arată în ce măsură lumea este guvernată bine sau rău. Cifrele sunt și acestea pe care statistica le obține cu ocazia recensămintelor. Este cercetarea cea mai complexă și cea mai completă. Toți membrii unei societăți sunt numărați „om cu om, casă cu casă”, cum spune sloganul recensământului actual. Deci este extrem de important ca țara să aibă aceste date și de aceea afirmăm că recensământul nu este o operațiune a INS sau a unui grup de instituții, ci a întregii societăți. Și nu poate să reușească decât dacă la nivelul societății există o bună înțelegere a acestei necesități, a responsabilității sociale pe care o are fiecare persoană.
După acest recensământ populația rezidentă din orașe și comune va putea fi calculată anual. Cum se va face acest lucru?
Prin acest recensământ se va reuși însumarea informațiilor din toate bazele de date ale diverselor structuri publice din țară - despre populație de la Ministerul de Interne, despre activitatea salarială de la Ministerul Muncii, privind starea de sănătate de la Ministerul Sănătății, privind nivelul de școlarizare de la Ministerul Educației. Prin prelucrări anuale, având de această dată evaluarea populației și la nivelul localităților, pe bază de recensământ și nu de estimări, vom putea calcula populația rezidentă din orașe și comune, aplicând metode statistice de evaluare, de previzionare și valori care sunt certe - numărul de nou-născuți, numărul de persoane decedate. Mai apare elementul de migrație internă și externă. Sunt persoane care și-au părăsit domiciliul și care lucrează chiar în străinătate de mulți ani, fără să-și fi modificat datele din documentele oficiale. Prin aducerea la momentul zero, prin intermediul acestui recensământ, a tuturor situațiilor, se poate, cu metodele noastre, să evaluăm populația fiecărei localități și să nu mai fie nevoie de o investigare printr-un nou recensământ, peste 10 ani.
INS încurajează declararea confesiunii, etniei și limbii materne
Se va recurge la culegerea de date de la populație numai pentru caracteristici etno-culturale.
Există trei caracteristici pentru care, deocamdată, nu există o bază de date din care să poată fi preluate, cele etno-culturale, respectiv etnie, limbă maternă și apartenență religioasă. Pentru că sunt chestiuni care țin în mod exclusiv de intimitatea persoanei și de asumare. Dacă cineva a absolvit universitatea, există informații despre asta într-o anumită evidență. Dar dacă el se consideră român sau armean, această informație nu se găsește nicăieri.
De ce este importantă declararea confesiunii?
E foarte importantă, pentru că, în conformitate cu legile românești, anumite alocări pe care statul le face, din bugetul național, pentru sprijinirea respectivelor culte țin de numărul de persoane declarate la ultimul recensământ.
10 milioane de chestionare completate online
Suntem încă în plin proces de autorecenzare. Ce concluzii de etapă ați extrage?
Numărul chestionarelor completate până acum a ajuns la 10 milioane. Este un nivel de participare bun și tocmai din acest motiv a fost prelungită perioada de autorecenzare. În mediul rural, chestionarele au fost completate în mare parte cu ajutorul recenzorilor anume desemnați pentru această activitate. La nivel naţional, 52,5% din chestionare au fost completate cu ajutorul recenzorilor, iar 47,5% fără nici un fel de ajutor. Ăsta a fost, cumva, și un test privind abilitățile digitale la nivel național, sigur, cu o imagine generală și foarte simplă, pentru că faptul că se folosește o posibilitate de a face înregistrări online nu înseamnă digitalizare pur și simplu. Dar este un prim pas.
Unii dintre cei care s-au autorecenzat s-au confruntat cu anumite probleme în aplicație. Care sunt cele mai frecvente și cum pot fi depășite?
Cele mai frecvente au fost generate de faptul că unii oameni au fost puțin cam grăbiți și nu au citit toate lămuririle oferite. Totuși, și aceștia au putut intra chiar și a doua sau a treia oară pe chestionar și faptul că acum avem 10 milioane de chestionare completate arată că, până la urmă, s-a reușit a se utiliza sistemul. A contat foarte mult și abilitatea tinerilor în utilizarea tuturor mijloacelor tehnice, care și-au ajutat bunicii, părinții să completeze chestionarele.
„Un oraș de mărime medie dispare de pe harta României în fiecare an”
Citeam zilele trecute o estimare îngrijorătoare potrivit căreia populația României va scădea sub 15 milioane, în următoarele decenii. De la ce număr al populației a pornit acest recensământ și ce număr estimați pentru finalul recenzării?
Populația estimată pentru a fi cuprinsă la finalul recensământului era, la 1 ianuarie, de 19,1 milioane de persoane. Că scade populația României este, din păcate, o realitate. Iar această scădere nu este determinată de plecările în străinătate, ci de un spor natural negativ. Numărul persoanelor care mor într-un an este mai mare decât numărul copiilor care se nasc într-un an. Diferența este constantă în ultimele decenii - circa 120.000 de persoane anual. Ceea ce înseamnă că un oraș de mărime medie dispare de pe harta României în fiecare an. Este un semnal îngrijorător și măsurile care ar putea să stopeze acest fenomen nu țin doar de niște intervenții de sprijin material, ci de o zonă mult mai complexă, legată de mentalitatea femeilor în principal, care doresc să-și asigure o carieră înainte de a aduce pe lume urmași. 2021 a fost anul cu cele mai puține nașteri din istoria României - s-au născut circa 170.000 de copii, ceea ce este mai mult decât puțin.
În final, aș vrea să le reamintiți celor care nu au participat încă la recensământ câteva argumente pentru care ar trebui să se autorecenzeze.
Primul e că recensământul nu are cum să ne dăuneze în nici un fel. Al doilea argument este că, în baza recensământului, fiecare, în comunitatea lui, va beneficia de măsurile care se pot lua după aceea pentru ca viața lor să devină mai bună.
Cât privește anumite temeri care au apărut în spațiul public, o amintesc pe cea legată de declararea capului familiei. În 1838, în Țara Românească a avut loc așa-numita „obștească catagrafie”. S-au solicitat populației informații privind sexul, stare civilă, vârstă, infirmități, naționalitate, cult religios, categorii sociale, medii sociale, profesiuni, toate pe județe, ocoale și orașe, cum era împărțirea administrativă a Țării Românești atunci. „Capul familiei” apărea și în acea catagrafie; i se spunea „capul de menaj”, terminologie preluată din zona franceză. Țara Românească a fost atunci printre cele mai avansate din lume în ceea ce privește recensămintele. În Franța fusese un recensământ în 1836, în SUA, exact cu același conținut, în 1840, în Marea Britanie în 1841. Iar recensământul românesc din 1930, condus de Leonida Colescu, o somitate în domeniul statisticii, și de sociologul Dimitrie Gusti a fost considerat cel mai modern din lume. Și s-a bucurat de sprijinul nemijlocit al Bisericii Ortodoxe Române, care, cu ocazia aceea, a tipărit și un calendar al recensământului. Cât privește întrebările principale, ele au rămas aceleași de când au început primele recensăminte. Totul se face conform unei metodologii care este la fel în toate țările lumii.
