Sfânta Cruce are mai multe înţelesuri, iar pe seama ei s-a teologhisit foarte mult, dar, în înţeles obişnuit, în vorbirea de toate zilele, pentru românii ortodocşi, tineri, copii sau bătrâni, crucea înseamnă semnul făcut cu mâna dusă la frunte, la piept şi la cei doi umeri. Facem semnul crucii la trezirea din somn, ca să agonisim binecuvântarea lui Dumnezeu pentru ziua întreagă; îl facem înainte de culcare, pentru a alunga din mintea noastră tot gândul pătimaş, pentru o noapte paşnică; înainte de masă, la intrarea şi la ieşirea din casă; înainte de începerea şi după încetarea oricărui lucru. Ce înseamnă pentru oameni Sfânta Cruce, care este importanţa ce i se acordă în viaţa fiecăruia, ce înţelesuri capătă în viaţa creştinilor şi la ce se gândesc românii când rostesc cuvântul „cruce“, am aflat de la trecătorii grăbiţi ai Capitalei şi ai Iaşului.
Costin, inginer chimist, 70 de ani, Bucureşti: Fac Sfânta Cruce dimineaţa şi seara şi când trec prin faţa unei biserici, uneori. De multe ori, oamenii o fac automat, nu-mi place. Nu fac automat semnul Sfintei Cruci, ci numai atunci când spun o rugăciune, dimineaţa sau seara, dar aşa trecând pe stradă, nu prea obişnuiesc. Când fac Sfânta Cruce mă gândesc la iertarea unor păcate făcute fără voie sau cu voie, la unele necazuri sau bucurii pe care mi le-a dat Dumnezeu. Sfânta Cruce, pentru mine, pleacă de la răstignirea Mâintuitorului, după care a venit Învierea. Semnul Sfintei Cruci este simbolul creştinătăţii, nu doar al românităţii, nu trebuie particularizat, este pentru toată lumea, nu este numai pentru mine, că sunt român. Eu fac parte din această familie şi pot afirma cu tărie că Sfânta Cruce este şi a mea.
„Singura amintire pe care o am de la bunica“
Cristina Doncea, asistent social, 23 de ani, Bucureşti: Eu percep Sfânta Cruce mai degrabă ca pe un gest, decât ca pe un simbol. Este gestul pe care m-a învăţat bunica mea să-l fac şi este singura amintire pe care o am de la ea. Fac Sfânta Cruce când trec pe lângă o biserică, când trec pe lângă o troiţă şi, în general, în timpul Sfintei Liturghii. E gestul meu de a-mi aminti de Dumnezeu (când trec pe lângă o biserică) şi de a-I arăta Lui că - uite Doamne, aici sunt, acolo eşti, Îţi multumesc pentru ce am, pentru ce sunt. Ca orice om, încerc să nu-i ispitesc pe cei din jur şi, de aceea, mă închin mai mult într-un context mai favorabil, unde sunt persoane care mă înţeleg. Când fac Sfânta Cruce mă gândesc numai la bunătatea lui Dumnezeu.
Petru Rusu, 57 de ani, referent marketing, Iaşi: Cred în Dumnezeu şi respect Tradiţia. De aceea, am considerat că mă simt mai bine atunci când port o cruce la gât. De obicei, fac cruce seara, în cursul zilei, pentru că eu circul mult, atunci când trec pe lângă o biserică, când merg spre serviciu, când vin de la serviciu. Şi apoi, am o relaţie mai specială cu Biserica „Sfântul Nicolae“ - Domnesc, fiind aproape de Palatul Culturii, implicit de locul meu de muncă. Mântuitorul Iisus Hristos S-a jertfit ca noi să fim iertaţi de păcate şi, în primul rând, când fac cruce, mă gândesc la El. A fost răstignit şi a pătimit ca noi să fim iertaţi şi să fim toleranţi, să iubim aproapele, pe cei care ne fac rău.
Geta Petcu, patiser, 52 de ani, Bucureşti: Sfânta Cruce înseamnă crucea pe care a fost răstignit Iisus. Cred că asta e esenţa Creştinismului şi a vieţii în general. Îmi fac semnul Sfintei Cruci mereu, când trec prin faţa unei biserici, dimineaţa, seara. Asociez Sfânta Cruce cu rugăciunea Tatăl nostru. Crucea este un simbol important al societăţii de astăzi, care nu ar trebui scos, nici ferit, ci mai ales popularizat. Îmi învăţ copiii să facă Sfânta Cruce, în spiritul creştin şi românesc, în care am crescut.
„Este un gest esenţial“
Dorina Chirica, 48 de ani, taxatoare autobuz, Iaşi: Prin Sfânta Cruce ne apărăm de orice rău. Îmi fac cruce mereu, dar mai ales atunci când trec pe lângă o sfântă biserică, când trec pe lângă o troiţă, dar şi atunci când vorbesc cu o persoană despre Dumnezeu sau despre sfinţi. Crucea este importantă pentru noi pentru că ne apără de orice rău. Spun mereu rugăciunea lui Iisus şi fac cruce. Ştiu că la Locurile Sfinte s-a descoperit Sfânta Cruce de către Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. Pentru că nu se ştia care dintre cele trei cruci era cea pe care fusese răstignit Mântuitorul, au fost atinse pe rând de un mort. Acesta a înviat atunci când s-a atins de crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul pentru sufletele noastre.
Lelia Ianfu, asistent de produţie, 23 de ani, Bucureşti: Îmi fac Sfânta Cruce pentru ca să am sănătate şi să reuşesc să-mi fac un viitor, având în vedere vârsta pe care o am. Uneori, cred că este şi un gest mecanic. Am fost învăţată de mică să mă închin în numele Sfintei Treimi, iar în momentul în care mă duc în biserică, fac cruce şi sărut icoanele, mă simt mult mai eliberată, mai bucuroasă. Familia trebuie să inoculeze lucrurile acestea pentru că e mai greu să le înveţi singur. Cu siguranţă, în epoca în care trăim noi acum, dacă nu înveţi acasă că există Dumnezeu, cruce şi sfinţi, sunt şanse mari să pierzi adevăratul sens al vieţii. Crucea este un gest esenţial.
Mihaela Ionel, 34 de ani, asistent personal, Iaşi: Ştim că Domnul nostru Iisus Hristos S-a jertfit pe cruce pentru noi şi a răstignit totodată şi păcatele noastre pe ea. Prin cruce, Hristos ne-a dat posibilitatea să ne mântuim. Dacă nu mă închin şi nu fac Sfânta Cruce, eu nu pot să dorm. Mă închin şi atunci când mă aşez la masă. Crucea este importantă tot timpul, şi când e bine sau rău. Nu trebuie să facem cruce numai când venim la biserică. Am patru copii şi de fiecare dată când văd că mai tresar în somn le fac cruce şi se liniştesc imediat. Este o minune dumnezeiască ca printr-un simplu semn să vezi şi să simţi ajutorul lui Dumnezeu.
„Cei care au pecetea mielului sunt izbăviţi“
Gina Tănănău, decorator, 35 de ani, Bucureşti: Fac semnul Sfintei Cruci tot timpul când simt nevoia. Mă închin gândindu-mă la Dumnezeu şi pomenindu-i în gândul meu pe toţi sau măcar pe unii dintre cei dragi ai mei. Cred că Sfânta Cruce ne aduce bucurie, linişte şi pace între noi toţi, fie acasă, la serviciu sau pe stradă. Sunt sigură că cine se închină şi îşi aduce aminte că există cruce şi Dumnezeu este şi un cetăţean mai civilizat şi mai elegant cu cei din jurul lui.
Gabriela Voinescu, 29 de ani, profesor de religie, Iaşi: Crucea reprezintă altarul de jertfă al Mântuitorului, iar în sens spiritual este vorba despre dificultăţile pe care le întâmpină fiecare. Din această dificultate iei puterea de a o birui. Trebuie să ne depăşim neputinţele. În creştinismul ortodox, în sens material, crucea este obiect de cult. Există şi temeiuri scripturistice ca oamenii să-şi facă cruce. Dumnezeu spune că cei care au pecetea mielului sunt izbăviţi. Crucea era şi obiect de tortură, cei mai răi tâlhari găsindu-şi moartea pe cruce. Însă, Dumnezeu schimbă această realitate. Moartea devine viaţă pentru că Dumnezeu converteşte răul în bine şi asta ţine de puterea Lui. Crucea este foarte importantă pentru mine. Am avut această experienţă: o prietenă m-a dus la biserică în urmă cu 13 ani. Eram conştientă că era important să te rogi. Prietena mea mi-a spus atunci că cea mai scurtă rugăciune este să-ţi faci semnul Sfintei Cruci. Chiar dacă nu înţelegeam foarte mult atunci, am făcut ascultare. Eram cam neîncrezătoare, dar am simţit eu că este o pecete.
„Simbolul care ne arată de ce credem“
Dan, avocat, 46 de ani, Bucureşti: Chiar dacă nu am timp mereu să rostesc o rugăciune sau să citesc ceva din Biblie, în fiecare dimineaţă şi mai ales la fiecare obstacol din viaţa mea îmi fac o cruce mare cu speranţa că Dumnezeu este bun şi mă ajută să trec peste toate. Încerc, atât cât pot, să-i învăţ şi pe copii să se închine când trec prin faţa unei biserici şi atunci când simt nevoia ajutorului divin.
Andreea, pictor, 25 de ani, Iaşi: Fac cruce atunci când intru în biserică, atunci când mă rog. Pentru mine e un fel de adeverire a faptului că cred în Dumnezeu şi în Sfânta Treime. Ştiu felul în care s-a revelat Sfânta Cruce împăratului Constantin, cum a folosit acest simbol în bătălia lui şi de atunci a fost instaurat ca simbol al creştinilor. Crucea este esenţială pentru certitudinea vieţii de apoi şi a învierii. Crucea reprezintă speranţa noastră, este simbolul care ne arată de ce credem. Crucea ne aduce aminte şi de tot ce a pătimit şi a suferit Mântuitorul Iisus Hristos. Am o părere proastă despre oamenii superstiţioşi care fac cruce în diferite situaţii. Sunt lucruri care se bat cap în cap. Cel puţin unul dintre ele îşi pierde valoarea. Ori superstiţie, ori credinţă.
Aurel, taximetrist, 32 de ani, Bucureşti: În fiecare seară îmi fac semnul Sfintei Cruci, mulţumind lui Dumnezeu că m-a adus sănătos acasă. Pentru mine crucea simbolizează putere, sănătate şi noroc. Am fost învăţat să-mi fac semnul Sfintei Cruci şi simt ajutorul ei oriunde sunt, acasă sau la serviciu. De multe ori, sunt staţionat şi îmi fac semnul crucii fără nici un motiv. Dar, parcă în acel moment mă simt mai în siguranţă, nu mă mai simt singur. Atunci simt ajutor şi putere de la Dumnezeu.
Beatrice Plămadă, 44 de ani, educator, Iaşi: Când spun cruce mă gândesc în primul rând la semnul pe care îl facem toţi creştinii ortodocşi. Prin aceasta aducem cinste Sfintei Treimi, dar ne amintim şi de jertfa Mântuitorului. Trebuie să facem Sfânta Cruce permanent, când ne pornim la drum, când avem un necaz. Sfânta Cruce o faci la copii, când pleacă la şcoală, prin asta îi binecuvintezi şi te rogi totodată ca Dumnezeu să-i păzească de toate relele. Eu aşa le fac copiilor mei. De exemplu, atunci când copii erau mici, le făceam foarte des cruce, pe lângă faptul că le aşezam în pătuţ o iconiţă a sfântului protector. Când vedeam că se sperie, le făceam Sfânta Cruce, pentru că ne păzeşte de orice.
