Biolog ca formare, dar intelectual de o anvergură ce a depășit cu mult frontierele de mentalitate ale epocii în care a trăit, Nicolae Leon (1862-1931) a fost una dintre personalitățile care au marcat medicina românească. A înființat, la Iași, primul laborator de parazitologie din România, contribuind la prevenirea și combaterea unor maladii care devastau comunitățile din acea perioadă. Despre contribuțiile esențiale pe care le-a avut ca profesor, cercetător și publicist am discutat cu Richard Constantinescu, iatroistoriograf, titular al disciplinei Istoria medicinei și coordonator al Centrului Cultural „I.I. Mironescu” al Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași.
„Rolul familiei este crucial în educație”
Maria Magdalena Chipon este trainer acreditat, organizator evenimente de dezvoltare psihosocială pentru copii, adolescenţi, tineri şi unul dintre formatorii care activează sub sigla „Şcoala Familiei”. Ca urmare a experienţei deprinse în calitate de coordonator al modulelor destinate părinţilor, doamna Chipon ne-a detaliat câteva aspecte referitoare la educaţia diferenţiată pe genuri: masculin şi feminin.
Care sunt particularităţile de care părinţii trebuie să ţină cont în creşterea fetelor, respectiv a băieţilor?
Așa cum nu există soluții general valabile, la fel este și în cazul copiilor: băieți și fete. Practic, nu avem doi băieți la fel de aceeași vârstă (cu aceeași personalitate și aceleași nevoi sau cu același răspuns într-o situație dată), chiar dacă ar fi născuți în același an și în aceeași zi. Fiecare persoană este rezultatul experiențelor, al trăirilor și al modului în care procesează experiențele de viaţă. Ca să vorbim de particularități, ar trebui să vedem mai întâi care este numitorul comun în dezvoltarea celor mici. Caracteristicile comune educaţiei fetelor şi a băieţilor ar trebui să fie: dragostea părintească, o atenţie a ambilor părinţi îndreptată spre copil, libertate (între anumite limite), o atmosferă susţinătoare şi blândă în casă, implicarea celor mici în treburile cotidiene adaptate vârstei lor şi povăţuirea pe baza evidenţierii consecinţelor acțiunilor săvârşite. Ar trebui să fim conștienți de faptul că fiecare copil are atât părți bune sau foarte bune, cât și părți mai puțin bune, iar noi, părinții și educatorii, ar trebui să avem atenția focalizată doar pe cele bune, astfel încât să îi ajutăm cât mai mult în dezvoltarea lor. Băieții au nevoie de mai mult spațiu de manifestare și/sau de mai multe activități fizice, deoarece au mai multă energie, generată în corpul lor de testosteron, care are fluctuații foarte mari pe parcursul creșterii. Să avem în vedere că din joacă se pot răni ușor, deci este important să învețe autocontrolul. În mod firesc, avem tendința de a ne purta mai agresiv cu băieții, dar ei tocmai de blândețe și temperare au nevoie. Fetele comunică mai mult, sunt empatice, dar pot răni repede cu vorba, aşa că trebuie „dezamorsate” cu grijă.
Care este rolul familiei în dezvoltarea armonioasă a celor mici?
Rolul familiei este crucial în educație. Se spune că „nu există artă mai frumoasă decât arta educaţiei”, iar acest concept transpare când privim cu atenție copiii abandonați și instituționalizați. Realizăm care este importanța climatului familial tocmai când acesta lipsește, din diferite motive, şi putem lesne observa care este traseul parcurs de copiii abandonați, cu toate eforturile uriașe depuse de stat. Statisticile indică o rată foarte scăzută de reuşită în viaţă a copiilor din orfelinate. O dovedesc exemplele reale, deloc pozitive, intens mediatizate. Iată cât de important este rolul și influența familiei în formarea viitorului adult! Un grup de cercetători britanici, de la Universitatea din Southampton și de la „King’s College” din Londra, și câţiva cercetători germani au realizat pe o perioadă lungă un studiu despre copiii din România adoptați de familii din Marea Britanie, în anii 1990, şi s-a constatat că doar unul din cinci copii adoptați, care au fost trataţi neglijent înainte de adopție, a reușit să scape neafectat de trauma trecutului, cu tot efortul profesionist specializat depus ulterior.
De asemenea, atmosfera în care se formează copilul va fi dusă mai departe în familia pe care, la rândul său, o va avea. Dragostea, înțelegerea, susținerea, provocările, libertatea, dar și limitele sau regulile stabilite în cadrul familiei au menirea să ofere un mediu propice pentru formarea tânărului. Dragostea din familie şi susţinerea creează climatul propice pentru asimilarea informațiilor. Şi provocările sunt bine-venite, dacă sunt pe măsura celui mic, fiindcă au un rol benefic în creșterea sa, la fel cum un vânt domol nu va dezrădăcina copăcelul, ci doar îl va ajuta să-și înfigă și mai adânc rădăcinile în pământ. Dacă greutățile sunt peste puterile sale, este posibil să îl destabilizeze iremediabil, iar părinții vor fi nevoiţi să preia aceste poveri. Tot în copilăria mică, în mediul sigur din familie, se învaţă că „e bine să greșim”, iar „greșelile sunt de mai multe feluri: mici, medii, mari”, sau că „ceea ce facem sau nu facem are consecințe” etc.
Ce trebuie să facă o mamă pentru fiul/fiica ei, respectiv un tată pentru fiul/fiica lui?
Specialiştii au observat că băieții au nevoie de „invitație” la comunicare, mai ales din partea mamelor, deoarece aceştia au un vocabular mai sărac și mai puțin expresiv, comparativ cu fetele, și din partea taților trebuie să vină temperarea şi controlul, sau mai exact învățarea autocontrolului, mai ales când avem de-a face cu un comportament agresiv. Tații sunt „supereroii” băieților și au rolul de a-i provoca sau de a „ridica ștacheta”, pentru a deveni din ce în ce mai buni. Prin manifestarea aprecierii sincere, tatăl îi dă fiicei încredere în ea, iar băiatul învaţă de la tată respectul și protecția pe care le va arăta mamei. Fetele au nevoie din partea mamelor de ajutor ca să deprindă un limbaj frumos, și nu unul pe care să-l întrebuinţeze ca pe o armă. În general, este de dorit ca părinţii să fie atenţi la vorbele şi comportamentul lor. Cei mici sunt înzestraţi cu o capacitate extraordinară de învăţare prin imitare, care este activată imediat după naștere, așa cum arată psihologul Konrad Lorenz.
Care sunt îndatoririle unui părinte singur privitor la educaţia copilului/copiilor?
Un părinte care trebuie să își crească de unul singur copilul/copiii este ca o barcă cu o singură vâslă. Poate să înainteze, dar este dificil și solicitant pentru vâslaș. Acești părinți au mare nevoie de ajutor din partea apropiaților sau a familiei extinse (bunici, mătuși, unchi, vecini, prieteni). Tocmai acest aspect îl avem în vedere în cadrul întâlnirilor noastre - de a crea anumite legături între părinți, între adolescenți, între participanți în general, legături care se pot menține și după încheierea celor câteva ore de training.
Ce noutăţi pregătiţi pentru această toamnă?
Deoarece am vorbit mai sus de limbajul folosit ca armă, situaţie pe care am întâlnit-o destul de des, pregătim pentru sesiunea de ateliere din toamna aceasta un modul pentru adolescenți și copii referitor la gestionarea și chiar prevenirea bullying-ului (n.r. a hărţuirii) în școli. Pentru un rezultat mai rapid şi în funcţie de solicitări, ne dorim să realizăm atelierul și pentru părinți sau educatori.