Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Interviu Români adevărați și ortodocși mărturisitori în Canada

Români adevărați și ortodocși mărturisitori în Canada

Galerie foto (15) Galerie foto (15) Interviu
Un articol de: Diac. Alexandru Briciu - 05 Iul, 2021

În prima zi a lunii iulie, Canada, cea de-a doua ţară a lumii din punctul de vedere al suprafeţei, şi-a celebrat ziua naţională. Sărbătoarea aminteşte evenimentele din 1 iulie 1867, când a fost atestat dominionul britanic al Canadei. La sfârşit de secol 19, pe continentul nord-american soseau primii români, care au întemeiat şi cele dintâi comunităţi. Despre specificul diasporei româneşti din acest stat ne-a vorbit Preasfinţitul Părinte Ioan Casian, Episcopul ortodox român al Canadei.

Preasfinţia Voastră, cât de cunoscută este istoria prezenţei româneşti în Canada şi cum contribuie Biserica la păstrarea memoriei fericiţilor înaintaşi şi la conştientizarea acestei moşteniri de către generaţia actuală?

Comunitatea română este destul de cunoscută în Canada. În general, în cadrul imigrației provenite din sud-estul Europei, cea românească este, ca număr, probabil a cincea comunitate, după ucraineni, ruşi, maghiari și greci. După recensământul din 2016, în Canada se găsesc 238.050 de români, la care se adaugă 14.915 români din Republica Moldova. În parohiile mai vechi sau chiar cele mai noi au fost create muzee sau încăperi memoriale unde sunt expuse obiecte tradiționale, port popular, tablouri și fotografii, care să păstreze aceste mărturii și să amintească de prezența și activitatea generațiilor precedente. În diferite orașe din Canada există pe perioada verii festivaluri etnice de muzică și cultură populară la care participă și comunitatea românească, prezentând un program artistic, obiecte de artă și cultură tradițională și bucate cu specific românesc. Parohiile au instalat pe proprietățile lor busturi ale unor personalități ale vieții culturale românești. Bustul poetului națio­nal Mihai Eminescu, de exemplu, este prezent în mai multe dintre parohiile românești din Canada. S-au scris monografii despre vechile zone întemeiate de populații de origine română precum Boianul, zone nepopulate până la stabilirea acestor comunități. În anul 2014, Arhiepiscopia Ortodoxă Română din cele două Americi, cu binecuvântarea Înaltpreasfin­țitului Părinte Mitropolit Nicolae, atunci arhiepiscop, a tipărit o monografie a parohiilor din Statele Unite și Canada.

Unul dintre proiectele pe care le desfăşurăm în 2021, declarat în Patriarhia Română Anul omagial al pastoraţiei românilor din afara României și Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul; valoarea liturgică și culturală a cimitirelor, este legat de istorie și de patrimoniu. Dorim cu această ocazie să întocmim un catalog complet al parohiilor, misiunilor și mănăstirilor din eparhie care să cuprindă datele cele mai importante din istoria lor. De asemenea, dorim să facem un catalog al cimitirelor românești care există pe lângă vechile biserici din Saskatchewan și Alberta. Sunt în general biserici în care actualmente se slujește rar, la ocazii, din cauza faptului că aceste comunități au migrat în orașele mari. Catalogarea lor n-a fost făcută niciodată. Ele constituie elemente importante liturgice și culturale, făcând parte din istoria mărturiei prezenței românilor în Canada. Sperăm că, în condițiile unei coordonări mai bune datorate existenței Centrului eparhial, vom putea întocmi o evidență mai clară a tot ceea ce se constituie ca mărturie a contribuției comu­ni­tății românești ortodoxe la peisajul spiritual și cultural canadian. Pentru a păstra conștiința continuității românilor în Canada, în cadrul diferitelor conferințe pastorale și simpozioane anuale sau în mai multe interviuri la canalele de radio comunitare au fost abordate diferite teme istorice de interes general românesc ortodox și aspecte legate de prezența și istoria românilor în Canada. De asemenea, în momentele importante cum este cel al Congresului eparhial, trimitem o cores­pondență oficială autorităților federale și provinciale în care semnalăm manifestările noastre și lucrarea pe care o facem în societate. În felul acesta semnalăm lucrarea și contribuția noastră continuă de comunitate creștină la bunul mers al societății canadiene.


Sunteți cel dintâi chiriarh al Episcopiei Ortodoxe Române a Canadei. În 2016 s-a împlinit visul românilor din această țară de a avea o eparhie reprezentativă. Cum a fost primită de clerul și credincioșii români vestea înființării episcopiei?

Evenimentul înființării Episcopiei Ortodoxe Române a Canadei face parte dintr-un plan mai mare al vindecării unei răni care persista în conștiința românească de aproximativ 60 de ani. Planul unei mitropolii cu mai multe episcopii pe continentul nord-american care să-i înglobeze pe toți românii era dorința inițială. Deocamdată planul acesta rămâne doar parțial împlinit. Crearea unei episcopii în Canada răspundea în primul rând unor nece­sități pastorale și administrative evidente: o adaptare mai practică și mai concretă a vieții comuni­tă­ți­lor parohiale la reali­tățile administrative locale canadiene și o delega­re mai adecvată a responsabi­li­tă­ților pastoral-misionare la acest con­text, crearea premiselor unei abor­dări mai eficiente din punctul de vedere canonic-religios și administrativ-organizatoric al tuturor problematicilor generate de provocările societății contemporane, atât etice, cât și legale, și o reprezentare echivalentă cu celelalte jurisdicții ortodoxe prezente în Canada. Așa cum vedeți, întreaga lucrare este un „șan­tier” aflat la începuturile sale. Este nevoie de multă energie, creativitate, dedicație și credință pentru a împlini cele arătate mai sus.

Momentul înființării a fost plin de entuziasm și bucurie. Dar acum fiecare înțelege progresiv amploarea misiunii de împlinit și care ar trebui să fie pașii de parcurs în vederea realizării ei: o reorganizare pastoral-administrativă pentru o mai bună strategie a misiunii; o intensificare a activității cate­hetice și pastoral-misionare în rândul credincioșilor și al celor mai tineri; o extindere a misiunii de la logica etnic-familială și culturală la o misiune într-o logică multilingvistică și multiculturală; o educație care să sporească înțele­gerea și sensul de responsabilitate administrativă a persoanelor implicate în funcții de răspundere în parohii, misiuni și mănăstiri; o armonizare canonico-administrativă a statutelor parohiilor sau mănăstirilor cu cel al episcopiei, în așa fel încât ele să reflecte înțelegerea și funcționarea canonic-administrativă a Bisericii Ortodoxe și să le adapteze cât mai autentic posibil la contextul cultural și legislativ canadian; o ameliorare progresivă a situației financiare și a beneficiilor de sănătate în ce privește clerul episcopiei, care să-l responsabilizeze din punctul de vedere al timpului la mai multă misiune. Așa cum vedeți, sunt multe lucruri de împlinit. Ele cer timp și implicare din partea tuturor.

Datorită mijloacelor moderne de comunicare, noi cei din România putem urmări activită­țile din Canada, în timp ce românii de peste hotare rămân conectați la viața Bisericii de acasă. Cât de importante sunt aceste instrumente mediatice în pastoraţia din diasporă? Cum s-a adaptat Biserica la noile provocări ale pandemiei?

Într-adevăr, mijloacele moderne de comunicare ne ajută foarte mult să menținem legătura între noi cei de aici și cei din țară, să rămânem conectați la actualitatea bisericească din România. Acest lucru ne ajută, ne întărește și ne dă energie. Ele sunt instrumente extrem de utile din acest punct de vedere. De asemenea, au devenit importante ca mijloace de comunicare și de educare a credincioșilor din Canada, unde distanțele mari constituie un obstacol destul de serios, chiar și în condiții normale. Pandemia ne-a dat ocazia să înțelegem și mai mult importanța lor, mai ales în timp de criză. Din cauza restricțiilor impuse în nenumărate rânduri, unele foarte stricte, contactul uman a fost redus la minimum. Relația, apropierea, comuniunea sunt vitale Bisericii. Ele se pot face și pe cale virtuală, care, în mod evident, are limitele ei, ca de altfel și educația în aceste condiții. Am început să emitem și noi via Facebook și YouTube slujbele de la Catedrala eparhială. O fac și alte parohii pentru a menține legătura cu credincioșii. Am organizat mai multe evenimente cultural-religioase online, cu o bună audiență. Totodată, funcționarea administrativă la nivel eparhial se face parțial online. Nu este ideal, dar ne-am adaptat la condițiile neobișnuite actuale. Oricum, o parte din această nouă metodă de misiune pe cale virtuală va rămâne și în continuare, chiar dacă actualele condiții sanitare vor înceta. Acest lucru se datorează faptului că în contextul dispersării imigranților români pe spațiul întins canadian, al distanțelor foarte mari care fac dificilă deplasarea și participarea la întruniri și activități în cadrul episcopiei, acest tip de misiune constituie într-o bună măsură o soluție. Este bine să cântărim beneficiile fiecărui lucru și să ne folosim în continuare de mijloacele care ne ajută.

Nu este de neglijat faptul că generația nouă este foarte prezentă online. Ea a adoptat din plin această metodă de comunicare. În multe cazuri, prezența online reprezintă o cerință atât în procesul de educație și pregătire profesională, cât și la locul de muncă. Acest lucru nu poate fi schimbat sau evitat. De aceea, dacă nu dorim să pierdem legătura cu noua generație, va fi nevoie să ne adaptăm misiunea, incluzând și acest mijloc de comunicare și de vizibilitate. Deocamdată, toată lucrarea se face cu multă muncă voluntară, dar suntem conștienți că avem nevoie și de resurse financiare importante pentru a asigura o permanentizare a ei, pentru a implementa inițiativele bune și creative la nivel misionar și pe această cale. O Biserică, o comunitate, are nevoie de structuri și instituții (școli, fundații etc.), care să-i asigure continuitatea și să marcheze vizibil de-a lungul timpului existența și realizările ei și să o înscrie între celelalte Biserici, comu­nități sau culturi ca parte egală în dialog și contribuție la bunul mers al lucrurilor în societate. Cred că trebuie să înțelegem că Biserica și comunitatea română au nevoie, pe lângă biserici, și de alte instituții care să le asigure continuitatea și să exprime caracterul, precum și de mijloace de comunicare adaptate condițiilor actuale, care să ofere vizibilitate socială, culturală și intelectuală. Sperăm din suflet ca inițiativele noastre să găsească ecoul potrivit.

În încheiere, vă rugăm să transmiteţi un cuvânt de binecuvântare românilor de acasă şi de pretutindeni.

Aș dori ca în numele clerului și credincioșilor Episcopiei Ortodoxe Române a Canadei să transmit tuturor românilor din țară, cler și credincioși, un mesaj de dragoste frățească și gânduri bune, asigurându-i că îi vom purta în inimă și în rugăciuni, îndemnându-i să-i poarte la rândul lor în rugăciunile și în inimile lor și pe credincioșii româno-canadieni, vii și adormiți, de pe întreg cuprinsul Canadei, care de-a lungul timpului s-au străduit să rămână și români adevărați, dar și ortodocși mărturisitori. De asemenea, cu prilejul Zilei Naționale a Canadei, cu multă dragoste fră­țeas­că și părintească grijă, în Anul omagial al pastorației românilor din afara României, îi îndemnăm pe toți cei care trăiesc și muncesc în Canada să aducă rugăciuni de mulțu­mire pentru locul unde trăim și pentru darurile pe care Dumnezeu le-a revărsat asupra noastră și să-și păstreze vie identitatea, familia și credința.