România-Franța, o istorie spre împreună redescoperire

Construit pe relația istorică dintre țările noastre, Sezonul România-Franţa nu o valorifică pe aceasta neapărat în sens retrospectiv sau comemorativ, ci într-o manieră actuală care și-a propus să reîmprospăteze cooperările dintre români și francezi, având la bază istoria noastră comună, afirmă comisarul general al Sezonului, Andrei Ţărnea. În opinia sa, acest melanj de evenimente și manifestări a oferit contextul propice unor întâlniri ce se vor concretiza și în proiecte viitoare, fiind un punct de plecare pentru generațiile care vor urma şi un moment în care cele două țări s-au regăsit ca societăți, ca partenere, ca prietene. 

Sezonul România-Franța a oferit contextul descoperirii reciproce a două țări prietene. Domnule comisar, ce a însemnat această premieră pentru România?

Sezonul România-Franța a propus un cadru programatic în care țările noastre au avut ocazia să se (re)descopere. A fost din start gândit să completeze parteneriatul nostru strategic care operează la nivel politic și economic cu un dialog autentic la nivel de societate și comunități.

Ne leagă de Franța o lungă istorie, o prietenie care a traversat momente dintre cele mai diverse și la baza căreia au stat întotdeauna valori fundamentale: încredere, respect și sinceritate. Faptul că Franța și România au decis ca acesta să fie primul Sezon organizat cu o țară membră a Uniunii Europene a venit cumva natural în acest context. 

Dinamica relației noastre bilaterale avea nevoie de un nou moment-cheie. Am început la Paris, în preajma Zilei Naționale a României și terminăm la Bucu­rești, de Ziua Națională a Franței. Dacă în România știm cât de aproape suntem de cultura franceză, fiind conștienți de afinitățile dintre societățile noastre, era momentul să ne dezvăluim Franței așa cum poate nu ne-a privit până acum. România a avut prin acest Sezon șansa de a arăta cum arta românească, fie că vorbim de dimensiunea sa contemporană, fie de cea patrimonială, a influențat spațiul cultural francez. În același timp, marile expoziții prezentate în Franța au valorificat identitatea noastră națională, identitatea unei țări europene cu specificul ei oriental ortodox. Practic, întreaga programare a României în Franța ne-a permis să oferim diferite perspective asupra unei societăți puțin cunoscute, dar cu atât de multe de oferit. 
Un exemplu perfect este prima expoziție românească la Muzeul Louvre. În cooperare cu marele muzeu de artă al capitalei Franței, instituții românești muzeale, dar și mănăstiri, cu sprijinul Ministerului Culturii și al Patriarhiei Române, au organizat în cadrul Sezonului o spectaculoasă expo­ziție patrimonială dedicată artei religioase de tradiție bizantină din România. Prin caracteristicile sale, proiectul vorbește despre rolul particular de punte între Occident și Orient pe care îl joacă România și care adesea are un punct focal în Franța.

Au fost foarte multe evenimente, unele desfă­șu­rate în Franța, altele în România. Care au fost elemente esențiale ale acestor acti­vități? Cum au fost gândite proiectele și pe ce s-a pus accent?

Sezonul România-Franța a inclus peste 400 de proiecte în cele două țări, inițiate de parteneri români și francezi, implicând mari muzee, săli de concert și de teatru, cinematografe, festivaluri, univer­sități și centre de cercetare, târguri de specialitate. Alături de omologul meu, Jean-Jacques Garnier, am construit o programare care să actualizeze imaginea societăților noastre, însă de cele mai multe ori, în discuțiile pe care le-am avut, instituțiile, festivalurile sau asociațiile aveau deja un gând, o idee, un punct de plecare pentru o colaborare româno-franceză. Multe dintre proiecte fuseseră deja dorite sau imaginate, iar Sezonul a reprezentat oportunitatea și sprijinul de care poate unii dintre ei aveau nevoie practic. Centrul Pompidou deține opere ale unor artiști români, dar în 2018 și 2019 a propus Sezonul României cu nu mai puțin de nouă expoziții. Muzeul Louvre lucra de 10 ani la o expoziție românească, dar aceasta a fost deschisă în Sezonul România-Franța. Cineaștii români au fost în prim-plan la multe festivaluri de film din Franța, iar filmele lor au fost vizionate cu săli pline. 

Cum a fost receptat acest Sezon în Franța? Cât de cunoscută este cultura română în Hexagon?

Participarea numeroasă a publicului francez la evenimente a fost cea mai bună dovadă că Sezonul a fost o reușită, interesul și curiozitatea față de propunerile Sezonului fiind o altă dovadă. Cultura română este încă puțin cunoscută în Franța, dar am convingerea că după o programare atât de intensă și de diversă, publicul francez este, cu siguranță, mai curios față de România, în ansamblul ei. În plus, campania de comunicare a Sezonului desfă­șurată în Franța a avut un impact impresionant, iar asta nu s-a văzut doar în participarea publicului, ci și în cele peste 300 de articole și reportaje pozitive apărute în presa franceză. A fost o reflectare fără precedent despre România, care continuă și acum. Aș spune că Franța a descoperit România, așa cum ne-am propus, și că rezultatele Sezonului se vor vedea mulți ani de-acum încolo.

Ce a transmis România prin toate aceste proiecte? 

Atât proiectele, cât și Sezonul au transmis un mesaj simplu: „Uitați de clișee”. Acesta a fost sloganul curajos asumat de ambele țări: să abordăm ironic cli­șeele, care nu erau puține pentru nici unii dintre noi, să le depășim și să vedem dincolo de orice stereotip. Așa cum spuneam, România a putut fi privită din mai multe unghiuri. Am avut perspectiva tradițiilor și istoriei prin expoziția de icoane de la Muzeul Fourvière din Lyon sau expoziția de broderii bizantine de la Muzeul Louvre. Orchestra Română de Tineret a susținut în premieră un concert de neuitat la Filarmonica din Paris, iar Corul Madrigal a încântat publicul francez la Hotel des Invalides. Creația teatrală contemporană a fost invitată de onoare la Théâtre de la Ville din Paris, în timp ce muzica contemporană românească s-a bucurat de un succes răsunător în cele mai noi spații alternative, dar și la festivaluri precum Snow Fest. Lista poate continua, dar cred că cel mai important este că România a primit confirmări din partea unui public pe care, istoric vorbind, l-a investit cu multă încredere. 

Perioada de desfăşurare a Sezonului în România include şi Ziua Naţională a Franţei - 14 iulie. Cum v-aţi pregătit pentru acest moment? 

Ziua Națională a Franței, 14 iulie, marchează finalul acestui program bilateral. Concomitent în ultimul weekend se desfășoară festivaluri de muzică și artele străzii cu o puternică programare franceză. Noi încheiem cu un eveniment dedicat marelui public, care va cuprinde activități dedicate copiilor, gastronomie franceză, un concert în Parcul Carol cu artiști români și francezi, dar și un spectacol unic de acrobație și pirotehnică realizat de Groupe F, o structură franceză specializată. Seara va continua cu o expoziție multimedia în aer liber la Club Expirat, alături de DJ-ii francezi ai momentului. 

S-a spus că „Sezonul este orientat către un viitor ce urmează a fi construit împreună”. Ce ne puteți spune în această privință?

Sezonul a oferit contextul propice unor întâlniri ce se vor concretiza și în proiecte viitoare. Din păcate, Sezonul a avut o durată limitată, însă relațiile formate între diferitele structuri rămân. Avem deja certitudinea că am mobilizat cooperări pe termen lung între operatori culturali români și francezi. În plus, există cel puțin două proiecte, dintre cele lansate recent, care sper că vor deveni permanente: Muzeul digital Micro-Folie de la Sibiu și Uzina Filmelor de Amatori de la Cluj. Micro-Folie Sibiu este un spațiu care îmbină opere din 12 muzee franceze în format digital cu realitatea virtuală și cu ateliere de creație pentru copii. Este unul dintre proiectele care oferă, prin excelență, acces la cultură întregului public. Uzina Filmelor de Amatori de la Cluj este un alt exemplu de democratizare a culturii. Timp de câteva luni, cei care își doresc să creeze propriile filme au la dis­poziție un platou de filmare cu 15 decoruri unde, timp de trei ore, mii de scenarii pot prinde viață. Sezonul România-Franța este un punct de plecare pentru gene­rațiile viitoare, un moment în care sper că ne-am regăsit ca societăți, ca parteneri, ca prieteni.