„Românii sunt foarte buni păstrători ai tradițiilor de Crăciun”

O cercetare realizată în anul 2016 de Institutul Român pentru Evaluare și Strategie (IRES) a arătat că 75% dintre români consideră că păstrează tradițiile de Crăciun. Același studiu a arătat, printre altele, că 92% dintre români obișnuiesc să petreacă Crăciunul cu familia și prietenii, iar 78% dintre ei consideră Crăciunul preponderent o sărbătoare religioasă, ne-a spus Tudor Sălăgean, directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, Cluj-Napoca. Toate acestea arată că românii sunt încă atașați de tradiții, de această moștenire culturală care îi definește.

Domnule director, când încep în Ardeal sărbătorile de iarnă?

În Ardeal și pretutindeni, sărbătorile creștine de iarnă au origini vechi și complexe, iar aceasta face ca răspunsul la întrebare să nu fie chiar atât de simplu precum pare. Avem două sărbători importante, Sfântul Apostol Andrei și Sfântul Ierarh Nicolae, desfășurate la 30 noiembrie, respectiv 6 decembrie, care erau importante pentru comunitățile tradiționale. Amândouă aceste sărbători, în funcție de zone și de alegerile realizate de comunități, conțin elemente rituale aflate în legătură cu sărbătorile de sfârșit și început de an. Mai avem, în 20 decembrie, Ignatul, sacrificiul porcului, care este de asemenea o secvență a unui ritual arhaic, practicat la o dată foarte apropiată de solstițiul de iarnă, momentul astronomic care a inspirat de fapt manifestările rituale din această perioadă a anului. 

Se mai păstrează tradițiile de Crăciun? Există un specific al acestora în zona Ardealului?

Sistemul nostru de referință referitor la tradiții este încă legat de mediul rural și de practicile din acest mediu. Din acest motiv, suntem tentați să afirmăm că tradițiile nu se mai păstrează, la această percepție contribuind și aparițiile publice ale specialiștilor care, de regulă, se lamentează pe această temă. Realitatea este de fapt alta: patrimoniul cultural imaterial este un patrimoniu viu, care trebuie înțeles în realitatea sa prezentă. Din acest punct de vedere, putem afirma cu deplină siguranță că românii sunt foarte buni păstrători ai tradițiilor de Crăciun, în orice mediu s-ar afla. Nu ne putem teleporta de sărbători într-o căsuță de la țară din urmă cu un secol, și nici nu cred că foarte mulți dintre noi își doresc acest lucru cu adevărat. Putem, în schimb, să aducem Crăciunul în casele noastre și în familiile noastre, și este evident că acest lucru îl fac cei mai mulți dintre noi. O cercetare realizată în anul 2016 de IRES a arătat că 75% dintre români consideră că păstrează tradițiile de Crăciun, iar acest răspuns este cel mai important. Același studiu a arătat, printre altele, că 92% dintre români obișnuiesc să petreacă Crăciunul cu familia și prietenii, iar 78% dintre ei consideră Crăciunul preponderent o sărbătoare religioasă. În ceea ce privește specificul regional, acesta a fost semnificativ în perioada în care diferențele culturale dintre provinciile istorice erau mai importante. La rădăcina acestor tradiții se află, însă, un filon comun. Astfel, colindatul de ceată bărbătească a putut fi introdus pe Lista reprezentativă UNESCO a patrimoniului cultural imaterial printr-un dosar depus în comun de România și Republica Moldova, în care au fost subliniate toate aceste elemente unitare caracteristice tradiției colindatului în întreg spațiul definit de limba română.

Dar cele de Anul Nou?

Anul Nou este o sărbătoare preponderent laică, a comunității, care reunește elemente preluate de la alte sărbători care marchează reînnoirea ciclului anual și a calendarului. În Europa creștină, timp de multe secole, Crăciunul marca și trecerea dintre ani. Ulterior, statele europene au preluat, pe rând, data de 1 ianuarie ca zi de început a noului an. Pentru că este o sărbătoare preponderent laică, Anul Nou este mult mai deschis la preluarea diferitelor elemente modernizatoare. Sărbătoarea este una importantă, marcând momentul central al celor 12 zile cuprinse între Crăciun și Bobotează, reprezentând sărbătorile de iarnă. Anul Nou este un moment considerat important de imensa majoritate a oamenilor, care păstrează numeroase credințe și superstiții menite să transforme noul an într-unul cât mai bun.

În ce mod se transmite tradiția din generație în generație? Mai sunt tinerii preocupați de păstrarea obiceiurilor?

Dacă ne referim la marile tradiții, așa cum sunt cele legate de sărbătorile de iarnă, transmiterea acestora este realizată la mai multe niveluri de întreaga noastră societate. Este adevărat, tinerii au adeseori tendința de a se asocia și de a se manifesta ca un grup aparte. Acest lucru nu se întâmplă doar astăzi. Dimpotrivă, a fost valabil întotdeauna, chiar și în satul de altădată, în care tradițiile erau vii și evoluau în permanență, chiar dacă inovațiile deveneau de multe ori sesizabile doar în durata medie și lungă. Astăzi, tinerii au de multe ori tendința de a petrece Crăciunul în grupuri, împreună cu prietenii lor de aceeași vârstă, dar nu asta a făcut oare fiecare generație de-a lungul ultimului secol? În pofida acestui fapt, lucrurile se reașază odată cu maturizarea fiecărei generații, iar Crăciunul își consolidează statutul de sărbătoare a familiei, celebrată în acest fel de imensa majoritate a românilor. Transmiterea tradiției se face în primul rând în cadrul familiei, dar și în cadrul comunităților, fie ele urbane sau rurale. Vedem, în acest sens, tot mai multe inițiative pozitive ale primăriilor marilor orașe, care organizează târguri de Crăciun apreciate de publicul larg. Dacă aceste târguri se bucură de o selecție atentă a programelor culturale și a producătorilor participanți, ele pot ajunge să aibă un rol important în mai buna cunoaștere a tradițiilor de către tineri, care participă la ele în mare număr. Este important să reținem că patrimoniul cultural imaterial este relevant doar în măsura în care este viu, iar evoluția diferitelor sale elemente este normală și firească, pentru că doar această evoluție face ca tradiția să rămână vie. 

S-au adaptat tradițiile la vremurile actuale? Au intervenit unele schimbări?

Atunci când vorbim despre tradiții nu trebuie să ne cramponăm de diferite aspecte arhaice, care pur și simplu nu își mai pot găsi locul în lumea de astăzi. Dimpotrivă, trebuie să înțelegem cu toții realitatea că tradițiile se transmit și în societatea contemporană, iar înțelegerea mecanismelor acestei transmiteri trebuie să fie cercetată și înțeleasă. Etnografia nu este o disciplină orientată spre trecut și preocupată doar de lumea rurală de altădată, așa cum cred, din păcate, chiar și unii dintre etnografi. Etnografia înseamnă, dimpotrivă, descrierea și analiza culturii vii, actuale, cu toate aspectele și formele sale de manifestare. Colindatul, cea mai reprezentativă tradiție legată de Crăciun în percepția românilor, potrivit studiului IRES din 2016, nu mai poate fi practicat astăzi pretutindeni în formele sale arhaice, rurale. În comunitățile mari, colindele se transmit de multe ori prin intermediul spectacolelor publice, desfășurate în spații care sunt aproape întotdeauna arhipline. Se mai transmit, de asemenea, prin intermediul Bisericii. Pentru milioanele de români care se află departe de țară, colindele se transmit prin intermediul internetului, dovadă stând milioanele de vizualizări și miile de comentarii emoționante de pe rețelele de socializare. Putem oare vorbi, în aceste condiții, despre dispariția colindei sau despre dispariția completă a funcțiilor sale? Nu, nu avem nici o îndreptățire pentru a ajunge la o asemenea concluzie!

În Ardeal trăiesc etnii diferite. Cum își manifestă acestea tradiția?

În trecut, când fiecare comunitate etnică sau confesională păstra o anumită distanță de siguranță față de celelalte, acestea aveau un mod propriu de a petrece sărbătorile majore. Diferențe semnificative existau, de asemenea, între mediile urban și rural. Crăciunul era sărbătorit și în orașe, cu tradiții interesante și specifice. Ne-au rămas de acolo, de exemplu, această tradiție redefinită astăzi, a târgurilor de sezon, sau diferite practici legate de relația cu Biserica. În orașe, în principiu, biserica reprezenta un element central al sărbătorii, chiar dacă existau și elemente specifice pentru bresle sau vecinătăți. Unele elemente ale acestor moșteniri supraviețuiesc și astăzi, fără ca ele să mai fie la fel de vizibile. Spațiile multiculturale sunt caracterizate tocmai prin această comunicare permanentă între culturi și prin schimburile culturale realizate între acestea. Sărbătorile de iarnă au fost întotdeauna o perioadă a păcii și a respectului între diferitele comunități, ai căror reprezentanți și le petrec de multe ori împreună. 

Ce aspecte inedite păstrați în Muzeul Etnografic al Transilvaniei legate de tradițiile și obiceiurile de iarnă?

Muzeul Etnografic al Transilvaniei păstrează o mare diversitate de elemente legate de sărbătorile de iarnă. Bunurile culturale care le ilustrează sunt numeroase și variate, iar pe baza acestora muzeul a realizat mai multe expoziții care prezintă tradițiile sărbătorilor de iarnă, cu toate elementele lor multiculturale. Avem, de asemenea, o arhivă foto excepțională care ilustrează diferite aspecte ale acestor sărbători pe aproape întreaga durată a secolului 20, a cărei digitalizare va fi în mare măsură finalizată în cursul anului 2021. Cel puțin la fel de importantă este însă arhiva științifică a muzeului, care păstrează informații extrem de prețioase despre tradițiile legate de sărbătorile de iarnă. Răspunsurile la chestionarul Obiceiuri de Crăciun al Muzeului Etnografic al Ardealului, din perioada interbelică, completează în mod fericit chestionarele realizate la sfârșitul secolului al 19-lea de B.P. Hasdeu și Nicolae Densușianu.

Ce arată toate aceste tradiții și obiceiuri despre specificul neamului nostru?

Toate acestea arată că românii sunt, în continuare, atașați de tradiții, de această moștenire culturală care îi definește. Ei au nevoie de întregul suport al instituțiilor de specialitate și al autorităților publice pentru a putea păstra și transmite această moștenire către generațiile viitoare. Rolul specialiștilor este de a cerceta și de a înțelege această relație a românilor cu propriul lor patrimoniu cultural, propunând măsuri bine fundamentate, care să ducă la salvgardarea acestuia. Românii sunt atașați de moștenirea noastră culturală, iar asta ne oferă un motiv de optimism pentru viitor.