Rugăciunea îți permite să lași puțin povara mentală și să te odihnești

În multe momente ale vieţii simţim că doar Dumnezeu ne oferă sprijinul de care avem nevoie pentru a rămâne echilibraţi, pentru a trece peste pierderi ori traume dăunătoare fiinţei noastre. Iar la Dumnezeu am ajuns prin rugăciune, un instrument terapeutic care aduce beneficii atât la nivelul sănătăţii fizice, cât şi al celei mintale, după cum am putut afla în urma dialogului cu dr. Mihaela Miron, medic primar psihiatru la Institutul de Psihiatrie „Socola” Iaşi - Centrul de Sănătate Mintală „Dr. Ghelerter” şi colaborator la Policlinica Providenţa.

Cum influenţează credinţa în Dumnezeu psihicul nostru?

Psihicul unui om este rezultanta experienţei individuale de viaţă suprapusă peste fondul genetic moştenit. Însă, în copilărie şi adolescenţă, două perioade foarte importante în dezvoltarea unui individ, acest psihic se modelează. Copiii care au crescut în familii în care s-a practicat credinţa au devenit nişte adulţi mai empatici şi mai integraţi social. Ştiinţa ne explică acest lucru prin faptul că practicarea credinţei suprimă parţial creierul analitic, dezvoltând complementar creierul social.

Dacă discutăm de influenţa credinţei asupra stării de sănătate mintală, trebuie să subliniem două aspecte. Întâi de toate, influenţa pozitivă derivă din puterea credinţei ce dă sens, scop şi valoare vieţii; credinţa ne oferă speranţă, un mai bun autocontrol, ne creşte stima de sine şi îmbunătăţeşte rezistenţa la stres. Practicarea credinţei în cadrul Bisericii prezintă avantajul apartenenţei la o comunitate ce împărtăşeşte aceleaşi valori. Comunitatea astfel formată reprezintă o resursă preţioasă în condiţii de stres, dar şi în reabilitarea psihosocială după o boală psihică.

Se constată însă şi un impact negativ asupra sănătăţii mintale la persoanele care nu înţeleg sau înţeleg greşit credinţa şi principiile, punând accent pe formă şi nu pe fondul credinţei. Acest fapt poate contribui la tablouri clinice variate, de la depresie la psihoze cu idei delirante sau halucinaţii cu caracter religios. De aceea e important să existe o educaţie religioasă în şcoală sau în Biserică.

Rugăciunea poate fi privită ca o terapie? S-au făcut studii în acest sens?

Observaţiile şi cercetările empirice arată că rugăciunea poate avea numai beneficii pentru sănătatea mintală: poate calma sistemul nervos, poate face persoana mai puțin reactivă la emoțiile negative și mai puțin nervoasă. Unii oameni de știință care studiază rugăciunea cred că oamenii care se roagă beneficiază de sprijin emoțional. Imaginați-vă că purtaţi un rucsac în spate ore în şir. La un moment dat îl veţi simţi incredibil de greu, vă veţi încovoia sub greutatea lui. Dar dacă îl puteţi preda alt­cuiva pentru a-l ține o vreme, când îl veţi ridica din nou în spate, îl veţi simţi mult mai uşor. Asta poate face rugăciunea: îți permite să lași puțin povara mentală și să te odihnești; creşte rezilienţa şi mobilizează resurse interioare nebănuite.

De asemenea, rugăciunea poate stimula un sentiment de conexiune cu mediul tău și cu alți oameni, inclusiv cu „generațiile de oameni care s-au rugat înaintea ta”, după cum spunea Kevin Ladd, psiholog și director al Laboratorului de Psihologie Socială a Religiei din Indiana - Universitatea South Bend. Un alt specialist, dr. David Spiegel, profesor asociat de psihiatrie și științe comportamentale și director medical al Centrului de medicină integrativă de la Școala de Medicină a Universității Stanford, consideră că rugăciunea implică părțile mai profunde ale creierului, respectiv cortexul prefrontal medial și cortexul cingulat posterior, implicate în autoreflecţie şi autoliniştire, lucru ce poate fi văzut prin rezonanță magnetică a imaginii (RMN). Spiegel spune că prin acest mecanism rugăciunea îi ajută inclusiv pe oamenii care se luptă cu dependența de diverse substanţe. Într-un studiu recent, realizat de NYU Langone Medical Center, membrii Alcoolicilor Anonimi au fost plasați într-un scaner RMN și apoi li s-au arătat imagini legate de băutură pentru a stimula pofta. A funcţionat acest lucru, însă pofta s-a redus la scurt timp după ce participanții s-au rugat. Datele RMN au arătat modificări în părți ale cortexului prefrontal, care este responsabil pentru controlul și „reevaluarea semantică a emoției”.

Există, de asemenea, cercetări care susțin ideea că rugăciunea poate declanșa eliberarea de substanțe chimice în creier responsabile de starea de bine. Atunci când ne rugăm, putem activa căile neuronale pentru a elibera hormoni precum oxitocina, cunoscută îndeosebi pentru rolul său în travaliul matern şi în alăptare. Însă oxitocina este determinantă şi în dezvoltarea sentimentelor de încredere socială și atașament, oferindu-ne un sentiment bun, în ciuda faptului că trăim într-o lume amenin­țătoare. Există şi studii mai vechi care au arătat că în rugăciune crește atât nivelul de serotonină, care este neurotransmițătorul fericirii, cât și nivelul de endorfine, molecule ce induc starea de euforie.

Toate aceste cercetări au definit un domeniu ştiinţific nou, neuroteologia, care încearcă să afle exact influenţa rugăciunii asupra corpului uman. Astfel, rugăciunea ar putea să ajute la dezvoltarea abordărilor terapeutice în cazul persoanelor cu diverse tulburări, inclusiv afecțiuni neurologice și psihiatrice.

Putem spune că rugăciunea acţionează asupra noastră ca o sursă de vitamine, susţinându-ne imunitatea? Un om care se încrede în Dumnezeu suferă de mai puţine afecţiuni?

Da, credinţa în Dumnezeu ne face mai sănătoşi şi mai rezistenţi. Aproximativ 80% din cercetările privind religiozitatea și sănătatea implică studii privind sănătatea mintală. Ne-am aștepta la relații mai puternice între religiozitate și sănătatea mintală, deoarece practicarea credinţei se reflectă în aspecte psihologice, sociale și comportamentale care sunt proximal legate de sănătatea mintală mai degrabă decât de sănătatea fizică. De fapt, nu ne-am aștepta la nici un efect direct sau imediat al religiozităţii asupra sănătății fizice, decât poate indirect, prin căi psihosociale și comportamentale intermediare, însă evidenţele demonstrează altceva.

Credinţa influențează deciziile privind sănătatea și comportamentele sănătoase. În Scripturile creștine, de exemplu, se pune accent pe îngrijirea trupului ca fiind „templu al Duhului Sfânt”, responsabilizând omul să hrănească trupul, să-i poarte de grijă, fiind descurajate comportamentele care au potențialul de a dăuna organismului. Astfel, persoanele credincioase au o dietă mai sănătoasă, evită consumurile dăunătoare de alcool, nu consumă tutun, au un regim de viaţă mai ordonat şi activ. Nefăcând excese alimentare, păstrează o greutate corporală adecvată, iar toate aceste aspecte contribuie la menţinerea sănătăţii fizice. Există dovezi din ce în ce mai mari că stresul și emoțiile negative au efecte adverse asupra sistemelor fiziologice vitale pentru menținerea sănătății fizice, cresc susceptibilitatea la boli fizice și pot scurta durata de viață. Prin reducerea stresului și a emoțiilor negative cu ajutorul credinţei în Dumnezeu şi, implicit, al rugăciunii, oferim, iată, un impact favorabil asupra unei multitudini de boli fizice și a răspunsului acestor boli la tratament.

În ceea ce priveşte funcția imunitară, unele studii au arătat că persoanele credincioase au un număr mai mare de limfocite, de celule T și de celule T helper, foarte importante în susţinerea imunităţii. În plus, persoanele care se roagă în mod regulat au un număr semnificativ mai mare de celule albe în sânge, de limfocite, celulele T totale, precum şi o activitate crescută a celulelor T citotoxice.

Sunteţi medic psihiatru la Institutul de Psihiatrie Socola. În ce măsură persoanele cu afecţiuni psihice au nevoie, pe lângă terapie şi tratament medicamentos, de o apropiere de Dumnezeu?

Toţi avem nevoie de apropierea de Dumnezeu, fie că ne considerăm sănătoşi ori ne ştim cu anumite probleme de sănătate. În cazul persoanelor cu probleme de sănătate mintală, credinţa e de mare ajutor, iar susţinuţi de preot spri­jinul poate fi unul nepreţuit. Aş dori să sub­liniez aici că prin îmbinarea ştiinţei psihologice cu religia a fost dezvoltată sacroterapia, o tehnică psihoterapeutică de tip cognitiv-comportamental adaptată persoanelor religioase. Plecând de la premisa că problemele de sănătate mintală au şi o dimensiune spirituală, spitalele de psihiatrie româneşti beneficiază de prezenţa preoţilor angajaţi tocmai pentru a oferi pacienţilor inclusiv asistenţa spirituală de care au nevoie, contribuind astfel, alături de echipa de terapie psihiatrică, la tratarea, recuperarea şi reabilitarea psihosocială a pacienţilor.
 
În ultimul timp s-a schimbat cazuistica bolilor psihice? La un moment dat se vorbea de un aşa-numit „sindrom Italia“. Acum putem vorbi de un „sindrom al războiului“, de exemplu?

Psihiatria este specialitatea medicală cu patognomoza intrasindromală cea mai evidentă. Altfel spus, aspectele clinice ale bolilor se schimbă cu vremurile. De exemplu, dacă în Evul Mediu ideaţia delirantă era legată de vrăjitorie, în prezent, ideaţia delirantă e în strânsă legătură cu transmisia telepatică a gândirii sau cu răpirile de către extratereştri. Nu pot afirma că s-a schimbat cazuistica psihiatrică în general, însă pot să vorbesc despre patologia pe care o întâlnesc în cabinetul în care lucrez. Referitor la aşa-numitul „sindrom Italia”, acesta reuneşte o varietate de probleme de sănătate mintală ce are drept numitor comun stresul dezadaptării şi al dezrădăcinării combinat cu condiţiile aspre de muncă. Nu cred că putem vorbi, cel puţin pentru moment, de un aşa-numit „sindrom al războiului”. E drept că reprezintă un factor stresant resimţit mult mai acut de persoanele cu afecţiune psihiatrică decât de populaţia generală. Cu toate că nu am avut patologie care să debuteze în relaţie directă cu războiul, am constatat însă agravări ale cazurilor de depresie şi anxietate deja în tratament pe fondul stresului determinat de incertitudinile create de situaţia de conflict militar din ţara vecină.

Mai degrabă pandemia, şi mai ales infectarea cu SARS-CoV-2, a adus pacienţi noi în secţiile şi cabinetele de psihiatrie. Am tratat nenumărate cazuri de depresie sau anxietate post-
COVID, precum şi tablouri clinice cu debut de doliu în urma decesului neaşteptat al persoanelor apropiate din cauza coronavirusului.
 
Cum putem să ne menţinem sănătatea mintală în aceste condiţii dificile din punct de vedere social şi politic?

E firesc să fim îngrijoraţi când în anumite împrejurări simţim că ne sunt ameninţate viaţa sau valorile noastre. Însă, cu înţelepciune, credinţă şi nădejde trecem peste toate. Înţelepciunea ne ajută să facem diferenţa între situaţiile pe care le putem influenţa şi cele pe care le poate rezolva doar Dumnezeu. Credinţa în Dumnezeu ne păstrează echilibraţi, iar nădejdea e forţa motrice care ne duce mai departe.