„Sanatoriul și mănăstirea sunt pilonii comunității noastre”

Pentru ca o comunitate să se dezvolte, atât din punct de vedere material, cât şi spiritual, este necesar ca instituţiile locale, fie laice sau bisericeşti, să colaboreze. Despre rolul Bisericii în consolidarea societăţii, despre colaborarea ce există între Primăria oraşului Techirghiol şi Mănăstirea îSfânta Maria” din aceeaşi localitate, am discutat cu domnul Adrian Stan, primarul oraşului Techirghiol.

Cum înţelegeţi, ca primar, rolul Bisericii în consolidarea şi dezvoltarea comunităţii pe care o conduceţi?

Nu de acum, ci dintotdeauna legătura dintre Primărie şi Biserică a fost deosebit de importantă. Toate lucrurile care au însemnătate pentru societate au legătură cu Biserica şi cu Primăria. Aici, în oraşul Techirghiol, avem două instituţii deosebite, şi anume Mănăstirea „Sfânta Maria”, care este aproape de noi, şi Sanatoriul Balnear şi de Recuperare. Consider că Techirghiolul se bazează pe aceşti doi piloni majori: Sanatoriul Balnear şi de Recuperare Techirghiol şi Mănăstirea „Sfânta Maria”. Având influenţa mănăstirii asupra dezvoltării turismului, alături de cele două parohii aflate sub ocrotirea celor doi proroci, Sfântul Ilie Tesviteanul şi Sfântul Ioan Botezătorul, reuşim să strângem comunitatea în jurul evenimentelor religioase, dar şi culturale pe care le organizăm. Fie că vorbim de sărbătorile mari ale Ortodoxiei, Paşti, Crăciun, Bobotează, fie de hramurile acestor biserici, oamenii sunt aproape de noi, iar noi trebuie să-i răsplătim şi aş spune să-i păstorim, deoarece şi primarul, şi preoţii au datoria să îi îndrume pe cetăţeni, pe credincioşi, în realizarea lucrurilor bune, materiale şi spirituale. Mănăstirea aceasta oferă şi ea posibilităţi de tratament şi de odihnă. Până la urmă, aşa s-a creat mănăstirea aici, la Techirghiol, oferind şi tratament medical alături de cel spiritual. Deşi aici există mai multe etnii de alte credinţe decât cea ortodoxă, niciodată nu au fost probleme. Secretul armoniei de aici îl reprezintă toleranţa şi respectul pentru religia fiecăruia şi dezvoltarea familiei în cadrul religiei respective. Am reuşit să păstrăm acest echilibru necesar bunei convieţuiri între cetăţenii acestui oraş.

În ultimii ani, Primăria oraşului Techirghiol şi Mănăstirea îSfânta Maria” au dezvoltat un amplu program de colaborare. În ce a constat acesta şi de ce consideraţi benefică pentru oraş această colaborare?

Mănăstirea îSfânta Maria”-Techirghiol, prin toate acţiunile sale social-filantropice (suportul material şi financiar oferit celor săraci, bolnavi etc.), dar şi preoţii de la cele două parohii existente au înţeles care este cu adevărat misiunea Bisericii în societate. Mănăstirea este un loc de întâlnire al oamenilor, de regăsire şi de liniştire sufletească. Astfel, Mănăstirea îSfânta Maria”, în colaborare cu Primăria oraşului Techirghiol, organizează programe de întrajutorare a semenilor, de Paşti, de Crăciun şi atunci când situaţia o cere. Încercăm să îi ocrotim pe cei sărmani şi cu diverse probleme. De asemenea, primăria de aici susţine bisericile în cele ce au nevoie: renovări, amenajări interioare şi exterioare şi împreună cu Arhiepiscopia Tomisului, în oraşul nostru va mai lua fiinţă un centru pentru copiii abandonaţi. Consider că este utilă pentru toată lumea colaborarea dintre Biserică şi Primărie, deoarece astfel se realizează lucruri benefice pentru întreaga societate.

Cum se manifestă această colaborare în plan cultural?

Aici, la Techirgiol, organizăm adesea şi evenimente culturale, iar acestea nu se pot efectua fără implicarea Bisericii, pentru că preoţii sunt oameni aplecaţi spre cultură şi trăire religioasă. Techirghiolul a acumulat de-a lungul anilor relaţii privilegiate cu marile figuri ale perioadei interbelice. Aici veneau să creeze Cezar Petrescu, Camil Petrescu, a deţinut o casă Mircea Eliade, iar vara venea aici cu trupa Constantin Tănase. Techirghiolul este cunoscut ca staţiune balneară din anul 1899. Atunci s-a inaugurat Azilul maritim Techirghiol, cu paturi și instalaţii pentru băi cu nămol. Techirghiol a devenit un traseu de vacanţă pentru intelectualii vremii. În paralel cu dezvoltarea Mamaiei, Techirghiolul devine o destinaţie a oamenilor din lumea bună, interesaţi de calităţile terapeutice ale lacului cu „băi reci”. Artiştii veneau în Dobrogea să picteze. Scriitorii, ca Ionel Teodoreanu, care se refugia la Techirghiol cu soţia şi copiii, încercau să scrie, iar actorii îşi aveau cartierul general la Carmen Sylva (Eforie Nord). Familiile scriitorilor Cezar Petrescu şi Tudor Arghezi erau oaspeţi de vară ai staţiunii. De asemenea, Camil Petrescu şi-a plasat o parte a acţiunii romanului său îPatul lui Procust” în Techirghiol, acţiune desfăşurată între anii 1926 şi 1928. Noi încercăm să punem în evidenţă aceste lucruri şi numai cu preoţii reuşim să îi învăţăm pe copii şi tânăra generaţie, să le arătăm istoria localităţii şi a Dobrogei în general, precum şi informații despre personalităţile care şi-au lăsat amprenta aici.

Ce proiecte v-aţi propus pentru următoarea perioadă?

După cum am amintit, intenţionăm ca, în parteneriat cu Arhiepiscopia Tomisului, să înfiinţăm în oraşul nostru un centru pentru copiii abandonaţi. Există un teren special amenajat aici, în oraşul nostru, pe care, împreună cu arhiepiscopia, dorim să înfiinţăm o tabără pentru copiii ortodocşi din ţară. Aceştia vor veni aici atât pentru relaxare, cât şi pentru a-și însuși din învăţăturile creştin-ortodoxe. De asemenea, vor fi organizate ateliere de creaţie, activităţi sportive, ecologice, precum şi pelerinaje. În plan cultural, vrem să organizăm un simpozion dedicat operei lui Mircea Eliade. Casa marelui istoric al religiilor există şi astăzi, însă, din păcate, a intrat în circuitul civil, la ora actuală fiind deţinută de un proprietar. Despre lucrurile existente în casă, însuşi Mircea Eliade scrie într-un jurnal. Tatăl său a fost ofiţer de cavalerie şi a cumpărat această casă, pe care a transformat-o în pensiune cu 7 camere. În Primul Război Mondial familia s-a retras în Bucureşti, iar când s-au întors, lucrurile din casă dispăruseră. Toţi spuneau că au intrat bulgarii şi nemţii şi au furat, dar Mircea Eliade menţionează în jurnal că multe dintre lucruri le-a văzut la vecini prin case. Un vis de-al meu este înfiinţarea unui muzeu al personalităţilor, dar şi al tradiţiilor acestor locuri.

Ce mesaj le transmiteţi turiştilor care anual vizitează staţiunea Techirghiol, precum şi celor care vin să se închine şi să se trateze în Mănăstirea "Sfânta Maria”?

Dacă tot am vorbit despre înfiinţarea unui muzeu al personalităţilor şi tradiţiilor, Techirghiolul ar putea să facă un îmuzeu al bastoanelor abandonate”. Majoritatea celor care vin aici în baston pleacă sănătoşi, refăcuţi, iar lucrul acesta se poate face din două puncte de vedere: din punct de vedere medical (prin procedurile efectuate aici: băi de nămol, băi sărate cu apa din lacul Techirghiol, băi galvanice, băi de plante, masaj, kinetoterapie, electroterapie, magnetoterapie şi laser etc.) şi din punct de vedere spiritual. Să nu uităm că Mănăstirea îSfânta Maria” a fost binecuvântată de prezenţa Părintelui Arsenie Papacioc, un mare duhovnic al Ortodoxiei.