Școala, oglinda societății

Fiecare început de an şcolar aduce cu sine emoții, așteptări și speranțe atât pentru dascăli, cât și pentru învățăcei. 2018-2019 începe pentru învățământul românesc cu câteva noutăţi care privesc structura anului școlar, manualele și programele școlare, metodologia în privinţa competițiilor școlare și calendarele pentru desfășurarea bacalaureatului și a evaluării naționale. Interviul cu directorul Constantin Corega de la Colegiul Naţional „Emil Racoviţă” din Cluj-Napoca arată că există profesori și învățători dăruiţi, care formează pe băncile şcolilor oameni de valoare pentru societatea de mâine. Calităţile învăţământului românesc - tradiţie, competenţă, dăruire şi competitivitate - jalonează începutul acestui an şcolar.

Domnule director, care este, în opinia dumneavoastră în calitate de cadru didactic și autor de manuale, formula calității și per­formanței în educație?

Calitățile perene ale școlii noastre sunt: tradiție, com­petență, dăruire şi competitivitate.

Cum vedeți școala românească astăzi, care sunt punctele tari și cele slabe ale ei?

Școala este un subsistem al societății și, ca urmare, și o reflectare a acesteia. Calitatea ei nu poate diferi radical de cea a societății; și cum societatea este diversă, diversă este și școala. Există astfel școli de mare calitate, dar și școli care acționează mai mult doar spre „socializarea” elevilor. Punctele tari, care merită menţionate, sunt: existența (încă) unui corp profesoral bine pregătit; baza materială, în general, corespunzătoare unei pregătiri de calitate; organizarea de către stat, prin Ministerul Educaţiei Naţionale, și susținerea competițiilor pe discipline. Punctele slabe cu care ne confruntăm sunt: lipsa motivației tinerilor de a alege cariera didactică şi lipsa unei piețe a muncii concu­rențiale, care să aprecieze pregătirea inițială a absolvenților.

Cu ce noutăți vine anul școlar 2018-2019?

Începem anul şcolar cu câteva noutăţi care privesc: structura anului școlar; manuale școlare și programe școlare; metodologie nouă privind competițiile școlare; calendare noi privind desfă­șurarea bacalaureatului și a evaluării naționale şi, să nu uităm, o nouă organizare a programului „Laptele și cornul” cuprinsă în programul pentru școli al României, în perioada 2017-2023.

Elevul de azi este mai informat decât cel de acum 20-30 de ani

Conduceți un colegiu de referință din țară. Mai există interes în rândul elevilor pentru citit, pentru studiu, pentru cunoaș­tere, în condițiile în care tehnologia acaparează tot mai mult din timpul nostru?

Elevul de azi este mai informat decât cel de acum 20-30 de ani. El are mai multe căi de informare, mai directe și mai facile, mai ușor de „frunzărit”, cu un suport de ima­gine mai bogat și mai sugestiv. În discuțiile cu elevii observ păstrarea interesului pentru studiu, implicit pentru citit şi pentru cunoaștere, în general. Școlii îi revine acum un rol tot mai important în dezvoltarea gândirii critice a elevului, în dezvoltarea competenței de selectare a surselor de informații, precum şi a deprinderii de a analiza gradul de încredere a infor­mației găsite.

Spre ce domenii se îndreaptă în prezent elevii? Ce priorități și ce strategii ar trebui să aibă un elev la început de an școlar pentru reușita formării lui școlare?

Colegiul Naţional „Emil Racoviţă” din Cluj-Napoca este un liceu cu specific real. Cu toate acestea, opțiunile elevilor sunt foarte diverse. Ele cuprind tradiționalele universităţi, precum Politehnica și Universitatea de Medicină şi Farmacie, dar și facultăţile de Matematică, Informatică şi Ştiințe. Tot mai mult sunt căutate domenii complexe, de frontieră, cum ar fi filosofia științelor, politică socială, relații economice și sociale. Prioritățile elevilor trebuie să depindă de ciclul de învățământ și clasa în care se află. Pentru elevii din clasa a IX-a, care abia au intrat în ciclul de învăţământ liceal, importante sunt adaptarea la con­dițiile și cerințele liceale și detectarea domeniului în care pot obține cel mai ușor performanța școlară. Iar pentru elevii din clasele terminale aş spune că prioritare sunt pregătirea pentru examenele de final, precum și pregătirea pentru îndeplinirea cerințelor specifice admiterii în învăță­mântul superior.

Ca strategie de lucru pentru a avea succes, le recomand elevilor ca, mai întâi, să îşi stabilească prioritățile și obiectivele din multitudinea de activităţi care îi pot prinde în mreje foarte uşor. Apoi, le recomand să îşi planifice pregătirea, cât mai detaliat posibil. Şi ca o ultimă etapă, le sugerez să îşi aleagă cele mai potrivite tactici în vederea obținerii rezultatelor așteptate. Astfel nu pot da greş, succesul le este asigurat.

Pentru ce îi pregătiți pe elevi? E adaptat sistemul de învățământ la nevoile socie­tății românești actuale? Cu ce argumente i-ați putea opri în țară?

Pregătim elevii pentru a deveni capabili să se dezvolte armonios și pentru a reuși să-și atingă obiectivele urmărite. Ne străduim să le dezvoltăm compe­tențele generale și specifice necesare dezvoltării lor ulterioare la nivelul de perfor­manță dorit. Pentru mulți dintre absolvenții noștri există posibilități de integrare a lor în societatea românească, școala pregătindu-i în acest sens.

Pentru a rămâne în țară, societatea românească trebuie să le ofere tuturor posibilități de evoluție și de atingere a obiectivelor aștep­tate. Cei care nu le întrezăresc aici vor pleca în alte zări. Dar asta nu este foarte grav, pentru că o parte se vor întoarce mai bine pregătiți, iar o parte din cei care vor rămâne afară ar putea contribui la crearea unei imagini pozitive a românilor.

Credeți că învățământul din România vine în întâmpinarea idealurilor și voca­țiilor individuale ale tinerilor?

Sunt convins că este așa. Trebuie doar să reuşească să-și definească idealurile în funcție de competențele lor și să-și recunoască adevăratele vocații.

Profesorii întâmpină noul an cu emoții

Cum întâmpină profesorii acest nou an școlar? Care sunt așteptările lor vizavi de părinți, de elevii pe care ei îi pregătesc, precum și de Ministerul Educației Națio­nale?

În majoritate, profesorii întâmpină noul an cu emoții (cum vor fi noii elevi?) și cu dorința depășirii în activitatea proprie a ștachetelor impuse sau autoimpuse. Așteaptă să ofere și să primească lumină. Ne-am dori o colaborare cât mai strânsă cu părinții elevilor, implicarea acestora în educația copiilor și în problemele generale ale școlii, respect reciproc și mai multă înțelegere.

Strategia naţională privind educaţia ar trebui să vizeze cel puţin un deceniu

Este nevoie de o strategie națională privind educația și ce puncte esențiale ar trebui să conțină aceasta?

Societatea este un sistem în continuă dezvoltare și, odată cu acesta, se dezvoltă și școala. O dezvoltare conformă cu dorințele sociale trebuie realizată pe baza unei strategii care să vizeze o perioadă de cel puțin un deceniu. Această strategie trebuie corelată cu cea a dezvoltării învă­ță­mân­tului european. Strategia trebuie să pornească de la stabilirea idealului educațional și să prevadă mai multe aspecte importante. Aş începe prin a menţiona faptul că e nevoie de creșterea calității și eficienței sistemelor educaționale și de formare profesională şi, mai ales, e nevoie de facilitarea accesului tuturor cetățenilor la educație, fără de care nu putem vorbi de calitatea acesteia. De asemenea, foarte importantă este şi deschiderea sistemelor educa­ționale și de formare profesională către societate, către mediul social, economic și cultural. Acestea sunt obiective educa­țio­nale europene.

Pornind de la ele, strategia naţională privind educaţia în România ar putea cuprinde, în opinia mea, 10 aspecte importante. Asigurarea educației de bază pentru toți cetățenii şi formarea com­pe­ten­țelor-cheie sunt primele aspecte. Aş continua cu necesitatea fundamentării ofertei educaționale pe baza nevoilor de dezvoltare personală a elevilor, din perspectiva dezvoltării durabile și a asigurării coerenței economice și sociale. Trebuie, de asemenea, asigurate echitatea în educație, dar şi calitatea proceselor de predare și învățare și a serviciilor educaționale. La fel de importantă este educația prin activități extrașcolare și extracurriculare.

Iar monitorizarea învățării permanente ar fi bine să fie o dimensiune majoră a politicii educațio­nale, la fel şi asigurarea comple­men­tarității educației formale, nonformale și informale. Reforma sistemelor de conducere și administrare instituțională a sistemului național de învăță­mânt la nivel preuniversitar este o altă prioritate. Învățământul preuniversitar are nevoie şi de asigurarea bazei materiale, care e decisivă pentru calitatea educaţiei. Iar integrarea europeană și cooperarea interna­țională, precum şi armonizarea cadrului legislativ vor asigura calitatea învăţământului românesc.