Corintul păstrează până în zilele noastre atmosfera Bisericii Apostolice, prin sărbătorile dedicate Sfântului Pavel, întemeietorul Bisericii de aici. Aceste sărbători sunt întregite de cea a Sfântului Patapie, ale cărui moaşte se păstrează la Mănăstirea Loutraki din apropiere de Corint şi care ocroteşte întreaga eparhie. Despre aceste sărbători, dar şi despre evlavia credincioşilor din Corint am stat de vorbă cu Înalt Preasfinţitul Dionisie, Mitropolitul Corintului.
Cum a devenit Sfântul Patapie ocrotitor al grecilor şi cum au fost aduse moaştele sale la Corint?
Sfântul Patapie a fost, aşa cum se ştie, un mare cuvios al Bisericii din secolul al IV-lea. S-a născut în Tebaida, în Egipt, a trecut la Constantinopol şi a fost călugăr la Prodromul, o mănăstire foarte mare şi cunoscută. La acest aşezământ monahal s-au văzut virtuţile sale, iar după trecerea la Domnul, trupul său nu a cunoscut stricăciune. Noi trăim această minune de mai bine de 1.700 de ani, căci avem moaştele lui întregi la mănăstire. De asemenea, Dumnezeu ne-a binecuvântat şi încă ne binecuvântează cu multe minuni făcute prin moaştele Sfântului Patapie. Moaştele sale s-au descoperit la 1600, în eparhia pe care o păstorim. O familie numită Notaras din Constantinopol, pentru a nu fi profanate după căderea metropolei sub turci, le-a luat la Corint. Au aşezat moaştele lui într-o criptă, la o mănăstire într-un munte şi din teama ca turcii să nu le descopere şi să le distrugă, au zidit cripta respectivă şi nu se vedea nimic. Mănăstirea şi cripta aveau şi picturi din acea vreme. Exista acolo un paraclis în care se oficiau slujbe în cinstea sfântului, dar nimeni nu ştia de ce. Nimeni nu ştia că moaştele Sfântului Patapie erau zidite în criptă. Corintenii îl iubeau foarte mult, cu toată inima lor, pe sfânt, fără să ştie că moaştele sale se află chiar în acea criptă unde veneau să se roage. În 1904, un grup de credincioşi în frunte cu clerici ai eparhiei noastre au hotărât să mărească capela şi paraclisul respectiv pentru a obţine un spaţiu liturgic mult mai mare. Când au dărâmat pereţii, au descoperit cripta şi moaştele întregi ale Sfântului Patapie. Exista şi un pergament pe care scria "Cuviosul Patapie". În acelaşi loc s-au descoperit şi moaştele Sfintei Ypomoni, nume care se tâlcuieşte "răbdare", o trăitoare care a fost mama ultimului împărat din Bizanţ, precum şi moaştele Cuviosului Nicon cel Nou.
Rasa Sfântului Patapie de la Galaţi
Cât de cunoscut şi de iubit este Sfântul Patapie în rândul popoarelor ortodoxe?
Sfântul Patapie este o mare nădejde pentru corinteni şi nu numai, pentru că vin foarte mulţi pelerini din toată Grecia, dar şi din alte ţări. Este sărbătorit pe 8 decembrie, iar a treia zi de Paşti sărbătorim descoperirea moaştelor.
Poporul român are evlavie mare la Sfântul Patapie. Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, am adus o rasă care a aparţinut cuviosului şi care a fost pusă pe moaştele sale. Odorul a fost adus la Catedrala patriarhală din Bucureşti spre închinare şi a fost, apoi, dăruită Arhiepiscopiei Dunării de Jos şi aşezată de Înalt Preasfinţitul Arhiepiscop Casian la Catedrala episcopală din Galaţi. De atunci şi până astăzi, foarte mulţi credincioşi români au vizitat Mănăstirea "Sfântul Patapie" - Loutraki şi eparhia noastră şi s-au închinat moaştelor cuviosului. S-au tradus în limba română Acatistul şi celelalte slujbe ale Sfântului Patapie. Prin toate acestea, văd şi simt că şi poporul român îl cinsteşte pe Sfântul Patapie. Ca episcop al unei eparhii apostolice, fiindcă la Corint a predicat Sfântul Apostol Pavel, ne bucurăm nespus de mult pentru aceasta.
"Pavlia - sărbătorile Corintului"
Aţi amintit de originile apostolice ale Bisericii din Corint. Cum cinstesc corintenii pe Sfântul Pavel, apostolul care le-a adus cuvântul evanghelic?
Putem spune că Sfântul Apostol Pavel este tatăl Bisericii Ortodoxe greceşti, dar şi al Bisericii europene. La Corint, Sfântul Apostol Pavel a stat cel mai mult în călătoriile sale misionare, mai mult de doi ani şi jumătate. Aici a predicat şi a pus bazele credinţei noastre. La nici o Biserică pe care a înfiinţat-o nu a stat atât de mult cât a stat la Corint şi pentru nici o altă comunitate creştină nu a vorbit atât de cald cum a vorbit corintenilor. Nu spunem acest lucru pentru că sunt episcopul acestei eparhii, dar cu toţii cunoaştem cele două Epistole către Corinteni, unde îşi arată iubirea faţă de Biserica din Corint. Aceste epistole se citesc astăzi, în toată lumea. În cele două epistole putem să vedem o bogăţie de idei în temele teologice, sociale şi culturale. Memoria Sfântului Pavel în Corint este vie şi deosebită. Printr-o hotărâre a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe din Grecia, la sărbătoarea sfântului, toţi ierarhii participă la slujbele religioase din Corint. Fiindcă Atena este sediul propriu-zis al Bisericii Apostolice din Grecia, Sfânta Liturghie din ziua Sfântului Pavel se oficiază la Atena, dar la Vecernie, toţi ierarhii Sfântului Sinod vin şi participă la slujba oficiată în Catedrala din Corint. Manifestările dedicate sărbătorii cuprind zece zile şi deja sunt numite "Pavlia - sărbătorile Corintului". La ele participă credincioşi din întreaga ţară, foarte mulţi clerici şi monahi. Putem spune că întreaga turmă a credincioşilor din Eparhia Corintului participă la sărbătorile închinate Sfântului Apostol Pavel, dar şi colaboratorilor săi care sunt mai puţin cunoscuţi. De asemenea, sărbătorim pe parcursul acestor zece zile şi pe toţi sfinţii din Corint, foarte mulţi dintre ei fiind ierarhi şi martiri.
Există comunităţi de ortodocşi români în Eparhia Corintului?
Avem foarte mulţi români în eparhia noastră, pentru că suntem foarte aproape de Atena. Dar comunităţile de români nu sunt organizate în aşa fel încât să aibă slujbe religioase oficiate în limba română. În toată eparhia am întâlnit români şi am vorbit cu ei. Îi considerăm fraţii noştri pentru că participă la slujbele noastre, sunt fideli Ortodoxiei, iar dacă au probleme, încercăm să le venim în ajutor. De multe ori am fost solicitaţi să le venim în ajutor pentru a-şi legaliza şederea în Grecia. Noi suntem dispuşi oricând să le oferim ajutor, în diverse situaţii, şi să le fim aproape.
