„Sfârşitul lumii va veni, dar numai Dumnezeu şi Măicuţa Domnului ştiu când“

Imediat după înălţarea Domnului nostru Iisus Hristos la cer, creştinii şi-au pus problema sfârşitului lumii şi a momentului celei de a doua veniri a Sa pe pământ. Această idee a luat mai mult contur în jurul evenimentelor critice ale istoriei sau a anilor care încheiau un secol ori un mileniu. Cu aceste ocazii, au apărut mulţi „prooroci mincinoşi“, susţinători a unui moment exact al sfârşitului. Dacă la început oamenii credeau şi aşteptau înfriguraţi „falsul“ sfârşit, cu timpul nu au mai dat crezare tuturor zvonurilor. Drept urmare, au căzut în extrema opusă, îndepărtând orice idee despre finalitatea materială. Omul zilelor noastre, cunoscător al tuturor acestor experienţe trăite de înaintaşii săi, îşi alege tabăra în funcţie de religie, credinţă ori păreri proprii. Aşa că am pornit la pas, prin Bucureştiul anului 2009, să-i întrebăm pe oameni despre sfârşitul lumii şi judecata lui Dumnezeu.

Tinerii s-au arătat cel mai puţin interesaţi de iminenţa finalităţii universale. La auzul întrebării, dădeau din umeri, ca semn al neştiinţei, şi în timp ce se îndepărtau, strigau în urmă: „Totuşi va veni“, „Sigur va veni“ sau „O să fie şi sfârşitul odată“. Însă, Valentin Stan, în vârstă de 18 ani, a vrut să vorbească. El susţine că „în curând... nu cred că va fi. Nu simt nimic. Dar atunci când se vor omorî oamenii între ei şi vor distruge tot, va dispărea şi lumea“. Pe Bogdan, de 26 de ani, nici nu îl interesează. „Nu m-am gândit până acum; sunt prea tânăr. Totuşi, cred că dacă există Dumnezeu, trebuie să fie şi sfârşitul lumii. Va fi aşa cum scrie în Biblie, cu foc, apă şi toate celelalte“.

„Vine Antihristul, cu numărul acela - 666!“

Despre cataclismele distrugătoare ale pământului ne-a vorbit şi doamna Niculina, 56 de ani: „Totul va avea un sfârşit la un moment dat. Vom intra cu totul în apă, aşa cum am văzut în alte ţări, furtuni care au luat acoperişuri, case, au făcut prăpăd peste tot. Asta e. Dumnezeu ştie răutatea noastră şi, de aceea, venim la biserică, să ne ierte, pentru că o să ne judece. Se zice că pe cei buni o să îi ducă în rai şi pe cei răi în iad. Aşa va fi sfârşitul, dar nu ştiu când“. „S-au înrăit prea mult oamenii, nu mai cred în Dumnezeu. Dacă avem credinţă în El, va veni mai târziu sfârşitul. O să fie inundaţii, foc, o să cadă din cer tot felul de comete, o să fie războaie şi o să revină totul ca la început“, crede Lazăr Ioana, casnică.

Doamna Lenuţa, o femeie de vârsta a doua, s-a documentat în legătură cu acest subiect, pentru că „oamenii spun vrute şi nevrute, dar numai Dumnezeu ştie sfârşitul tuturor acestora. E păcat de copiii noştri; vor trece prin multe necazuri. Am auzit că va fi potop, foc. Vine Antihristul, cu numărul acela - 666. În urmă cu 20 de ani am citit despre acestea în nişte reviste. Spuneau că, dacă nu ai ştampila pusă cu numărul acela, nu poţi să iei mâncare, nimic, şi uite că încet, încet se adevereşte. Aşa cred că va veni sfârşitul lumii, dar numai Dumnezeu şi Măicuţa Domnului ştiu când“.

„Noi nu avem de unde să ştim, suntem prea mici“

Flori, aproape de 30 de ani, se declară atee, dar crede într-un final al pământului. „Probabil o să dispară soarele şi odată cu el şi noi. După ce va dispărea tot, cred că o să fie o altă lume care va începe de la capăt, poate tot cu noi, sau alţii“. Şi Gheorghe, agent de pază, crede că va fi o altă lume: „Nici nu ştiu când vine cu adevărat acest sfârşit, despre care scrie în carte. Totul merge spre rău şi, la un moment dat, se va stinge tot. Apoi, se zice, că ne ducem dedesubt şi vin alţii“.

Cei care încearcă să facă tot felul de proorocii pierd timpul fără rost, ducând lumea în eroare. „Noi nu trebuie să ştim, numai Cel de Sus ştie. S-a spus de atâtea ori că vine în anul cutare, sau în ziua cutare, nici una nu s-a adeverit, nu mai poţi avea încredere în nimeni. Singurul care ştie este Dumnezeu“, susţine Paul, de profesie inginer. „Numai Dumnezeu ştie cum va fi sfârşitul lumii, noi nu avem de unde să ştim, suntem prea mici. Nu poţi să crezi pe toţi cei care susţin că mâine vine sfârşitul; nimeni nu ştie, aşa că nu are nici un rost să ne chinuim din cauza lor. Sunt doar zvonuri, vorbe aruncate în vânt de unii care cine ştie ce interes au. Creează mai mult panică“, spune Liviu.

„Problema sfârşitului nu trebuie pusă acum“

„Sfârşitul lumii va fi cu certitudine, însă problema lui nu trebuie pusă acum, cred eu. Cei ce şi-au pus această întrebare sunt, în general, atei sau cei care şi-au părăsit tradiţia şi se uită mai mult înainte. Nu îi interesează ce este înapoi. În momentul în care înfiinţezi o sectă trebuie să îţi faci loc între ceilalţi, care respectă tradiţia, spre exemplu cum sunt cele două bisericii creştine, catolică şi ortodoxă. Sectarii îşi pun problema pentru viitor şi ajung la idei cum că «mâine este sfârşitul lumii». Eu nu cred că mâine este sfârşitul. În toate este judecata lui Dumnezeu. Există o măsură, dar nu este măsura mea, care este omenească, ci divină“, recunoaşte domnul Corneliu Nicolau, pensionar.

„Nouă, creştinilor, nu trebuie să ne fie frică, să ne lăsăm în voia lui Dumnezeu“

Lumea va dispărea şi din cauza răutăţii oamenilor, este de părere Georgeta Alexandru, o femeie care ieşea de la biserică. „Domnul de sus, Creatorul nostru, ne încearcă în multe privinţe. Aşteaptă să fim mai buni, mai darnici. L-am mulţumi dacă am fi mai înţelegători, dacă L-am iubi. Ne-ar mai ţine. Dar noi, cum facem numai păcate, Îl supărăm. Nu ştim cum şi ce va fi la sfârşit. Trebuie să avem multă încredere în El; asta contează cel mai mult. Însă nouă, creştinilor, nu trebuie să ne fie frică, să ne lăsăm în voia lui Dumnezeu. Va fi un sfârşit, cu siguranţă, deja începe să se arate, inundaţii peste tot, se vor topi gheţarii şi tot ceea ce scrie în Sfânta Scriptură. Cu credinţă mergem mai departe, dacă nu e credinţă şi încredere în El, atunci El ne va lua mai repede“.

De aceeaşi părere este şi doamna Pleiaşu Soarea, pensionară. „Omenirea oricum se va autodistruge, aşa că, probabil, Dumnezeu, cu bunătatea Lui nemărginită, va salva ce este bun şi răul va fi distrus. Dar nu Dumnezeu este Cel Care ne distruge, El ne iubeşte, ci răul din noi pe care îl dezvoltăm, egoismul şi celelalte. Omenirea n-a mai evoluat sufleteşte de când a început Primul Război Mondial. A dezvoltat numai ceea ce distruge pământul; omul n-a făcut ceva pentru conservarea lui. Noi suntem chiriaşi aici, pământul este al lui Dumnezeu, este făcut de El. Nu apreciem, nu mulţumim pentru fiecare dimineaţă pe care o apucăm şi pentru fiecare centimetru pe care îl călcăm pe pământ. Nouă nu ni se cuvine nimic. Dumnezeu, în bunătatea Lui, ne rabdă şi doar-doar ne-om îndrepta. Sfârşitul va veni atunci când omenirea nu va mai putea supravieţui. Răul din om îl distruge la un moment dat, îl duce la fapte rele, sinucidere. Vom fi pedepsiţi de această lume a întunericului căreia i-am slujit. Dumnezeu, în înţelepciunea Lui, ne-a lăsat să alegem între bine şi rău, nu ne-a obligat. Trebuie să începem de aici de pe pământ să construim în sufletul nostru raiul prin viaţa pe care o ducem“.