„Cine are carte are parte”, spune un proverb românesc care pare astăzi uitat de mulți dintre noi. Totuși, într-o lume în care școala a intrat în declin, parcă niciodată mai mult decât acum e nevoie de oameni bine pregătiți, calificați, profesioniști în domeniul lor. Facultatea este punctul terminus al pregătirii școlare a unui tânăr. De aceea importanța educației primite pe parcursul ei este una care nu mai trebuie pusă în discuție. Interviul cu rectorul Universității din București, prof. dr. Mircea Dumitru, ne lămurește câteva aspecte legate de învățământul superior din România.
Domnule rector, cum percepeți condiția studentului de azi din țara noastră în comparație cu cel de ieri sau din vremea studenției dumneavoastră?
Deși au trecut destul de mulți ani de când am absolvit facultatea în 1985, îmi aduc aminte foarte bine de anii studenției, pentru că au constituit o perioadă în care am învățat, am studiat intens. Au fost anii care m-au format și m-au pregătit pentru viață. Făcând o comparație între ce se întâmpla atunci și ceea ce este astăzi, sunt foarte puține elemente de legătură. Mult mai numeroase sunt cele care marchează un contrast. Situația este oarecum paradoxală. În anii studenției mele ne puteam concentra asupra studiului, nu aveam nici nevoia materială pe care o au foarte mulți tineri astăzi, care muncesc pentru a se întreține în timpul studiilor. Nu aveam nici tentațiile foarte multe care există azi, nici libertatea de a alege atât de variat și de semnificativ. De aceea, studenții care voiau să învețe carte puteau să o facă la vremea respectivă, sigur, cu rigorile epocii, cu lipsa de libertate, mai ales în domeniul pe care eu mi-l alesesem, acela al științelor umaniste, al filosofiei.
Astăzi sesizăm faptul acesta: studenții se pot informa foarte ușor, există această resursă uriașă, internetul, care nu întotdeauna este dublată de un studiu sistematic și asiduu și nici măcar de răspunderea pe care studentul trebuie să și-o asume în momentul acesta, când este deja un om matur, o răspundere care trebuie să fie una a alegerii pe viață a unei profesii, a unei meserii sau calificări.
În concluzie, pe de o parte, tinerii zilelor noastre au infinit mai multe posibilități de a studia și de a se informa, iar pe de altă parte, impresia mea și a colegilor mei, cei care am trecut și noi prin universități, este aceea că tinerii nu fac tot ceea ce trebuie și nu obțin maximum din această libertate pe care o au în mod real. Cred că noi, profesorii, ar trebui să le arătăm nu neapărat calea, drumul pe care ar trebui să meargă, pentru că, la urmă, fiecare om matur prin asta se definește, prin suma alegerilor sale, ci trebuie să le arătăm că această libertate pe care am dobândit-o cu toții ca societate este important să fie dublată de o răspundere, de o responsabilitate socială.
Din acest punct de vedere, sunt de părere că și educația teologică are un rol foarte important, pentru că ea pune în fața oamenilor datoriile pe care le au vizavi de semenii lor ca ființe cugetătoare și insistă asupra ideii că libertatea trebuie întotdeauna trăită, gândită și corelată cu răspunderea.
Din ce medii provin studenții din ziua de astăzi?
Cei mai mulți studenți vin din medii care sunt, din punct de vedere social, privilegiate. Cred că o mare problemă pe care o avem noi astăzi este aceea că tineri foarte talentați care ar avea o capacitate de dezvoltare deosebită, dar care vin din mediul rural sau defavorizat social, economic, familial nu mai au acces la studiile superioare. Adică, dacă în urmă cu ceva ani puteam vedea copii de la țară care veneau să-și continue studiile la universitate și să facă mai departe un doctorat, realizând cariere strălucite în economie, industrie, învățământ, astăzi, din ce în ce mai puțin sunt aceia care vin din aceste medii.
Socotesc că este o mare pierdere socială, dincolo de faptul că este o mare nedreptate faptul că niște copii care ar fi putut să contribuie prin talentul, prin hărnicia, prin munca lor sunt stopați de la studiu de discrepanțele economice și sociale, care sunt mult mai vizibile astăzi decât erau înainte.
Cum se produce acomodarea celor care vin în anul I la facultate cu orașul?
Mulți dintre ei solicită loc în cămin și noi le putem pune la dispoziție cele 5.400 de locuri pe care le avem ca universitate. Pentru cei care solicită în anul I și primesc un loc în cămin, capacitatea noastră de absorbție este undeva în jur de 80%. Aceasta reprezintă o primă modalitate de socializare în învățământul superior, pentru că tinerii stau împreună cu colegii lor, învață cum e să fii student. Pe de altă parte, în facultăți avem posibilitatea ca prodecanii care se ocupă de formațiile de studiu și au în grijă latura de integrare socială a studenților să se ocupe activ de ei. Avem și un departament special care se îngrijește de consilierea studenților. Există deci mecanisme ale instituției noastre care funcționează astfel încât trecerea de la anii de liceu la cei de facultate să fie mai lină. Și nu în ultimul rând ca, la mulți dintre ei, trecerea de la mediul familial, mai cald, în care au locuit până atunci, la mediul acesta, mai impersonal, mai rece, să se producă mai ușor, ca maturizarea lor să nu fie ceva traumatizant pentru ei.
Unde situați învățământul universitar românesc în Europa?
În momentul de față, învățământul universitar de la noi, după 25 de ani de restructurări, de reformă, a crescut foarte mult, comparabil cu ceea ce avea înainte România. La aceasta mă gândesc atunci când am în vedere numărul mai mare de studenți. Mulți insistă asupra faptului că aveam o calitate superioară a învățământului înainte de 1990. Poate că era un învățământ mai concentrat pe rezolvarea unor sarcini, unor teme, pe învățarea mai aprofundată. Însă numărul studenților era foarte mic în raport cu populația tânără și școlară. Astăzi, numărul a crescut și, în consecință, a scăzut și media calității. Dar, statistic vorbind, în fiecare generație avem un număr semnificativ de studenți foarte motivați, foarte bine pregătiți, ceea ce arată că în momentul de față România este într-o anumită dezvoltare și creștere. Aceasta se vede și în programele noastre Erasmus, și în celelalte programe internaționale în care studenții din România, de la Universitatea din București, pot să meargă să studieze la universități foarte importante din Europa. Și lucrul acesta se observă și în clasamentele internaționale. UB într-un ranking QS este clasificată pe pozițiile 651-700, la egalitate în acest interval de 50 de universități, fiind prima universitate din România din acest punct de vedere. Celelalte universități importante de la noi, Cluj, Iași, Timișoara, sunt după poziția 700. În domeniul științelor umaniste și al științelor naturii, de asemenea, ne aflăm pe poziții care sunt redutabile, undeva în jurul locului 300, pentru ceea ce se numește arts & sciencies, aceasta fiind terminologia internațională pentru științele umaniste. La matematică suntem pe locul 350.
Cum putem crește în acest clasament?
În primul rând prin finanțarea superioară a programelor de studiu, apoi printr-o selecție riguroasă la concursuri a viitorilor profesori și prin programele de studiu flexibile, adecvate mediului social și economic actual.
Ce poate face România pentru a stopa exodul spre Occident al studenților cu performanțe foarte bune?
Sigur că ar trebui să le ofere programe de masterat și doctorat care să fie competitive cu cele occidentale. Dar și un mediu social și economic mai stabil, mai atrăgător, prin salarii mai mari pentru tinerii care absolvă facultățile și care au o foarte bună pregătire academică și printr-o ușoară inserare în piața muncii.
Din păcate, la noi, întreaga situație economică, socială și politică a țării nu favorizează această absorbție a tinerilor, iar cei mai buni dintre ei, chiar dacă renunță la profesia pentru care s-au pregătit în România, hotărăsc să plece din țară și să-și reorienteze cu totul viața, să facă altceva, pentru că așa socotesc - și pe bună dreptate în foarte multe dintre situații - că se pot împlini mai bine în societăți mai echilibrate, mai bine așezate. Alegerea pe care o fac este însă foarte dureroasă, psihologic vorbind, fiindcă ei renunță la relațiile cu familia, la prietenii pe care îi au, la spiritualitatea acestui neam din care și ei fac parte, la un anumit gen de a percepe cultura și istoria acestei țări. Toate lasă o urmă și au un preț.
Cum ar trebui să aleagă un candidat facultatea care să corespundă cel mai bine profilului său psihologic?
Eu cred că ar trebui să aleagă gândindu-se dacă se vede pe el însuși, după ce termină studiile respective, făcând activitatea pentru care s-a pregătit, dacă se gândește că acea muncă sau meserie pentru care învață astăzi îl reprezintă și investește în ea pasiune, dăruire.
Dacă nu face decât un simplu calcul economic, financiar, gândindu-se cât de vandabilă este meseria lui, mai devreme sau mai târziu va vedea că nu are satisfacție de pe urma acelei activități. Eu însumi (nu vreau să mă dau exemplu nimănui) am făcut la vremea în care eram student niște studii care nu erau deloc în topul preferințelor. Cine studia filosofia? Dar m-am gândit că n-aș putea să fac altceva cu plăcere mai mare și implicare sufletească mai intensă decât filosofia. Am făcut deci ceea ce mi-a plăcut și acest lucru mi-a satisfăcut idealurile mele profesionale și de viață.
Vorbiți-ne despre programele educaționale pe care UB le derulează în parteneriat cu universități de prestigiu din lume.
Avem foarte multe programe pe care le derulăm cu universități din Europa, Asia și Statele Unite pe cele trei mari segmente de oferte educaționale: domeniul științelor naturii, al științelor sociale, umaniste și teologie. Cele mai importante și oarecum tradiționale programe pe care noi le desfășurăm sunt cu universități din Europa, cele mai multe din Franța, unde trimitem foarte mulți studenți prin programele Erasmus. Dar avem relații foarte bune cu țările nordice, cu Danemarca, cu Finlanda, cu Germania. În momentul acesta am reușit să dezvoltăm o colaborare prestigioasă cu Universitatea din Oxford, extrem de selectivă și de pretențioasă, cu care am semnat un acord de colaborare la nivelul școlilor doctorale. Recent am primit vizita rectorului de la Oxford, profesorul Andrew Hamilton, un reputat chimist care a primit din partea UB titlul de doctor honoris causa.
UB este recunoscută de universitățile mari europene, Sorbona, Oxford, Cambridge, universitățile germane și italiene, ca un partener valabil, cu care se poate construi o relație educațională pe viitor. Aceasta demonstrează și calitatea pregătirii studenților noștri, care sunt bine primiți și recunoscuți de aceste universități. În domeniul teologiei am avut și intenționăm să continuăm o dezvoltare pe linie internațională a programelor. Nu toate funcționează foarte bine de la început, pentru că uneori ne lipsește acel savoir-faire sau know-how, dar învățăm să ne adaptăm cerințelor universităților occidentale și cu siguranță că ne vom dezvolta în continuare în această direcție.
Cu ce oferte se prezintă anul acesta UB absolvenților de bacalaureat din România?
Am oferit la licență 4.500 de locuri pentru care au intrat în competiție peste 22.000 de candidați. Sigur, uneori, aceeași persoană s-a înscris la mai multe facultăți. A fost cea mai mare competiție din această vară înregistrată în România. Am avut un număr suficient de locuri la admiterea la masterat, care s-a încheiat de curând, și finalizăm acum admiterea la doctorat. Pentru licență, masterat și doctorat, pentru toate aceste cicluri complete, oferim un număr suficient de locuri la buget, dar și locuri cu taxă, în plus, pentru nevoile de studiu ale tinerilor din România care doresc să învețe. Avem și programe postuniversitare, postdoctorale, pe care le gestionăm acum prin intermediul Institutului de Cercetare al Universității din București, care are piloni în toate domeniile, științele naturii, matematică, științe sociale, umaniste și teologie. Programele cele mai atrăgătoare rămân în continuare acelea în domeniul social-umanist, cum ar fi cele de la sociologie, drept, limbi străine, unde sunt foarte mulți candidați. Spre exemplu, la limbi moderne aplicate am avut 80 de candidați pe un loc. Geografia este iarăși în topul preferințelor celor mai mulți absolvenți de liceu, de asemenea, competiția la teologie rămâne ridicată. În general, programele noastre sunt căutate de tinerii care vor să studieze în universitate, și acesta este un semn că nivelul calitativ al învățământului din UB este ridicat, că exigența nu a scăzut foarte mult, deși ea este într-un ușor declin în ultimii ani. Asta arată o anumită degradare a școlii, și nu doar în universitate, ci și în gimnaziu și liceu. Dar la UB încercăm să menținem ștacheta cât mai sus și să impunem standarde și criterii de calitate. E spre binele pregătirii studenților noștri și formării lor în viitoarele meserii, astfel încât să poată performa nu doar în mediul economic sau cultural românesc, ci oriunde în afara granițelor țării.
Sunt unele facultăți la care avem, spre cinstea noastră, absolvenți care își găsesc imediat loc de muncă în afara României. Nu lucrăm pentru asta, nu e menirea noastră, nu ne dorim acest fapt, dar ne bucurăm când, comparați cu studenții altor universități de marcă de pe glob, românii nu sunt cu nimic mai prejos decât ceilalți. Nu există diferențe între ei și absolvenții vreunei universități celebre din afara României.
La final, un mesaj pentru studenții care vor începe în curând școala.
Le doresc să folosească acești trei sau cinci ani ori mai mult de atâți, dacă vor continua cu doctoratul, în așa fel încât să-și aducă aminte cu cea mai mare plăcere de anii tinereții lor în care s-au pregătit și s-au format. Să fie conștienți că, în ultimă instanță, ceea ce fac acum va conta și, chiar dacă senzația este că, de multe ori, nu suntem apreciați pentru eforturile noastre de a studia, până la urmă, societatea are nevoie de elite. Acum, la tinerețe este momentul acumulării, ca mai târziu ei să poată lucra pentru binele propriu și al societății.
