Biolog ca formare, dar intelectual de o anvergură ce a depășit cu mult frontierele de mentalitate ale epocii în care a trăit, Nicolae Leon (1862-1931) a fost una dintre personalitățile care au marcat medicina românească. A înființat, la Iași, primul laborator de parazitologie din România, contribuind la prevenirea și combaterea unor maladii care devastau comunitățile din acea perioadă. Despre contribuțiile esențiale pe care le-a avut ca profesor, cercetător și publicist am discutat cu Richard Constantinescu, iatroistoriograf, titular al disciplinei Istoria medicinei și coordonator al Centrului Cultural „I.I. Mironescu” al Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași.
„Sunt fericit că am văzut cum a coborât Sfânta Lumină“
Aducerea Sfintei Lumini de la Ierusalim constituie şi pentru clerul şi credincioşii din eparhiile ţării un prilej binecuvântat de bucurie duhovnicească, la praznicul Sfintei Învieri a Domnului nostru Iisus Hristos. Lumina Sfântă de la Biserica Sfântului Mormânt a fost adusă şi anul acesta de o delegaţie a Patriarhiei Române, cu sprijinul primarului sectorului 6 al Capitalei, Cristian Poteraş, care ne mărturiseşte în continuare câteva din gândurile sale ca pelerin la Locurile Sfinte.
Cu ce impresii v-aţi întors din pelerinajul de la Locurile Sfinte de la Ierusalim efectuat împreună cu delegaţia Patriarhiei Române, care a adus şi anul acesta de Înviere Lumina Sfântă de la Biserica Sfântului Mormânt?
În primul rând, aş vrea să mulţumesc Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pentru că împreună cu Preasfinţitul Varsanufie Prahoveanul şi cu părintele Timotei Aioanei, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale şi Exarh Cultural al Arhiepiscopiei Bucureştilor, au fost cei care mi-au dat şansa să ajung la Biserica Sfântului Mormânt. Am fost impresionat de tot Ierusalimul în ansamblul lui, dar mai ales de Via Dolorosa, Biserica Mormântului, Mănăstirea Sfântul Sava şi Aşezământul de la Ierihon, care este foarte frumos şi la care toţi românii ar trebui să meargă pentru a-l sprijini.
Cu o zi înainte de a primi Sfânta Lumină, am vizitat foarte multe lăcaşuri, iar spre seară am început să le enumerăm, ca să nu le uităm câte am văzut. Am trăit momente emoţionante pentru că am vizitat şi m-am închinat la locuri sfinte deosebite, istorice. Unele dintre acestea le mai văzusem, dar nu alături de un ierarh şi de preoţi slujitori ai lui Dumnezeu. Atunci când vizitezi Locurile Sfinte alături de preoţi, totul are o altă însemnătate, afli lucruri pe care un ghid nu le-ar putea oferi.
Cât de important credeţi că e efortul pe care Biserica îl face timp de trei ani încoace pentru a aduce Lumina Sfântă de la Ierusalim?
Este o iniţiativă lăudabilă care foloseşte foarte mult credincioşilor. Consider prilejul de a putea participa anul acesta la această activitate o binecuvântare şi o şansă pentru mine. În astfel de proiecte şi iniţiative cred că Biserica ar trebui sprijinită şi oficial, şi de către credincioşi mai înstăriţi. Anul acesta am văzut la Ierusalim ortodocşi din toată lumea, dar şi catolici care veneau cu avioane închiriate pentru a lua Lumina Sfântă de la Mormântul Domnului Iisus. Trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru acest gând al ierarhilor noştri şi nu trebuie să pierdem acest lucru în vreun an. Nu contează dacă voi fi eu sau altcineva care sprijină această iniţiativă ce bucură inimile românilor.
Un cleric explică în primul rând valoarea duhovnicească a locurilor sfinte
Vorbiţi-mi despre diferenţele dintre un pelerinaj obişnuit şi unul alături de clerici.
Orice astfel de loc are o istorie încărcată cu multe semnificaţii religioase, duhovniceşti şi un cleric are mai multe cunoştinţe şi altă raportare decât un ghid simplu. Un ghid îţi poate spune lucruri pe care e bine să le cunoşti, dar cele care privesc momentele sau istoria biblică însemnată sunt mult mai frumos expuse de preoţi. Aceştia explică în primul rând valoarea nepreţuită a acestor locuri pentru sufletul fiecărui pelerin.
Acolo orice funcţie socială dispare, acolo nu mai eşti nimic, eşti un om simplu care dacă eşti atent îţi dai seama de ceea ce s-a întâmplat în istoria mântuirii oamenilor. Te pătrunde o emoţie extraordinară, mai ales dacă ai şansa să fii martor la venirea Luminii Sfinte.
Aţi avut această şansă. Ce aţi simţit?
Mulţumesc Lui Dumnezeu că am avut această şansă. A fost şi băiatul meu lângă mine, un tânăr de 20 de ani cu care am avut mai multe discuţii despre valoarea credinţei creştine. Am fost foarte fericit şi eu, şi fiul meu, pentru că el a observat foarte bine cum Lumina Sfântă a coborât şi cum imediat s-a aprins lumina în toată biserica, în mai puţin de cinci, zece secunde, fiind poate încă un exemplu ca noi, cei mici de pe pământ, să căutăm în fiecare zi pacea şi liniştea.
Cum credeţi că ajută Biserica, tradiţia, slujbele şi misiunea ei la crearea unui spirit civic mai bun?
E important că Biserica nu-şi face datoria doar până la poarta ei. E foarte bine pentru tineri ca slujitorii Bisericii să le iasă în întâmpinare pentru a le oferi o alternativă educativă, socială şi formativă pentru viitor. Preotul nu este un om oarecare sau vreun funcţionar oarecare, un preot are o educaţie specială.
Mulţumim lui Dumnezeu pentru acest gând al ierarhilor noştri
De unde hotărârea aceasta de a spriini activităţile misionare ale Bisericii?
Din convingerea că fac un lucru bun pentru cei din jur şi pentru mine personal. Trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru acest gând al ierarhilor noştri. Şi dacă asta înseamnă să fiu cu Dumnezeu, atunci asta mă bucură. Ori de câte ori voi putea ca numele lui Dumnezeu să fie pomenit, o voi face cu toată bucuria.
Este important ca societatea să nu rămână o societate fără de Dumnezeu?
Fără o raportare corectă la noi înşine, la cel de lângă noi şi la Dumnezeu, ne îndepărtăm foarte mult de ceea ce înseamnă o bună rânduială. Credinţa în Dumnezeu este singura axiomă după care trebuie să ne conducem şi este general valabilă. Lumea, uşor-uşor, îşi îndreaptă faţa spre credinţă şi spre cele sfinte.