Teologia rusă, după căderea comunismului

Instaurarea regimului sovietic în Rusia în secolul al XX-lea a echivalat cu începutul unui nou val de persecuţii împotriva creştinilor, care au dat Bisericii, ce-i drept, o pleiadă de martiri, dar care au încetinit pentru un timp evoluţia teologiei şi a vieţii bisericeşti în general. După anul 1990, Biserica Ortodoxă Rusă şi-a asumat rolul de a răspunde necesităţilor duhovniceşti din ce în ce mai mari ale credincioşilor, prin mijloace clasice (intensificarea vieţii cultice, conferinţe, traduceri din Sfinţii Părinţi, asistenţă socială), dar şi prin mijloace moderne adaptate societăţii actuale (internet, radio, televiziune). Despre cele două direcţii pe care se concentrează Biserica Rusă ne vorbesc doi profesori de la Academia Teologică din Moscova, pr. Dionisie Şlenov şi pr. Pavel Velikanov.

Părinte profesor Dionisie Şlenov, teologia rusă, aşa cum reiese din scrierile sfinţilor şi ale unor renumiţi teologi ruşi, este recunoscută astăzi ca o teologie adânc ancorată în experienţa liturgică şi ascetică a Bisericii. Totuşi, a existat în istorie o perioadă de tristă amintire când „lumina a fost pusă sub obroc“. Cum se prezenta teologia rusă spre sfârşitul secolului al XX-lea şi cum a evoluat ea după momentul 1990?

Până în anii ’90, sub presiunile sistemului ateu, teologia rusă se afla într-o stare oarecum latentă, cum s-a întâmplat de altfel în toate ţările conduse de sisteme totalitariste. După anii ’90, în Rusia, s-a simţit o revigorare, o reîmprospătare a teologiei şi a vieţii liturgice. S-au reluat legăturile atât cu Muntele Athos, cât şi cu centrele monahale din alte ţări, dar şi cu Bisericile ortodoxe în general. S-au organizat anual conferinţe teologice în care s-au implicat teologi, profesori şi studenţi, atât din Rusia, cât şi din alte ţări. Temele acestor conferinţe care s-au organizat la Patriarhia Moscovei - eclesiologia, eshatologia şi învăţătura despre Sfintele Taine - au fost alese datorită relevanţei lor pentru noul context religios-social.

Un pas important pentru teologia rusă de după ’90 a fost şi întoarcerea la tradiţia Sfinţilor Părinţi. Astfel, au fost reeditate monografii şi opere complete ale Sfinţilor Părinţi, traduse şi publicate în veacul de aur al teologiei ruse - secolul al XIX-lea.

„Întoarcerea la Părinţi trebuie să fie o restaurare vie şi creativă“

Mai precis, la ce vă referiţi atunci când vorbiţi de întoarcerea la Sfinţii Părinţi?

Recuperarea stilului patristic este unul din postulatele primare şi fundamentale ale renaşterii teologice ruseşti. Renaşterea nu înseamnă un fel de „restaurare“, un fel de repetiţie sau o întoarcere la trecut. „Urmând Părinţilor“ înseamnă întotdeauna a ne mişca înainte, nu înapoi; înseamnă fidelitate faţă de duhul patristic şi nu doar literă patristică. Întoarcerea la tradiţia patristică înseamnă mai mult decât gravitarea în jurul unor texte antice; putem urma căii părinţilor numai prin creativitate, nu prin imitaţie.

De asemenea, întoarcerea la Părinţi nu trebuie să fie numai intelectuală sau istorică, trebuie să fie o restaurare vie şi creativă, o întoarcere în duh şi rugăciune la plinătatea Bisericii în întregimea tradiţiei sale sacre. Teologia rusă actuală încearcă o adâncire a teologiei patristice, nu o simplă întoarcere sau o continuare. Acesta este idealul.

Procesul de sinteză neopatristică nu este acum singurul punct de plecare în evoluţia teologiei ruse, teologii ruşi nu se rezumă doar la ea, ci încearcă să creeze o nouă formă de gândire teologică. Ei caută să fie mult mai adânci şi foarte bine întemeiaţi în această adâncime.

La Academia Teologică din Moscova are loc actualmente o introducere într-o bază de date electronică a aproape 80 de volume din tradiţia Sfinţilor Părinţi. Printre acestea, o importanţă aparte o au scrierile Sfântului Nicodim Aghioritul. Au apărut, de asemenea, specialişti pentru studierea moştenirii lui Paisie Velicikovschi, deoarece, s-a găsit recent o arhivă a manuscriselor sale la Sankt Petersburg. Astfel, într-o mică serie de patrologie care se numeşte Smaragdul s-au publicat câteva scrieri necunoscute ale lui Paisie Velicicovschi. Ţin minte că una se numeşte „Scrieri polemice ale lui Paisie“, scrise împotriva celor care erau în schismă, adică cei care ţineau ritul vechi de slujire în Rusia, numiţi în România lipoveni. S-a tradus, nu demult, viaţa Sfântului Petru Athonitul, cel care a fost începătorul vieţii filocalice. Dintre Părinţii mai vechi ai Bisericii se traduc, de asemenea, texte separate în Filocalii. Scrierile incluse în Filocalie reflectă ideile unui întreg şir de învăţături ale sfinţilor şi nevoitorilor creştini, cunoscute de veacuri şi urmate în monahismul întregii Ortodoxii. Adunarea acestor izvoare ale Părinţilor în cuprinsul enciclopediei evlaviei ruse nu putea să nu determine o redeşteptare generală a lucrării creştine lăuntrice, cu iradieri spirituale întinse. O perspectivă pentru teologia rusă constituie publicarea unei culegeri mai clare, unitare, cu adnotări, a Filocaliei, iar un exemplu bun pentru noi în această privinţă este traducerea Filocaliei făcută de părintele Dumitru Stăniloae.

„Scolastica este bună doar atât timp cât respiră duhul patristic“

Într-adevăr, pentru teologia românească, traducerea Filocaliei făcută de părintele Dumitru Stăniloae constituie un uriaş câştig. Părintele a manifestat un interes deosebit şi faţă de opera şi viaţa Sfântului Grigorie Palama, care, nu întâmplător, preocupă la ora actuală şi gândirea teologică rusă. De ce?

A concentrat şi a redat foarte bine tradiţia anterioră a Părinţilor Bisericii şi a reuşit, în disputele sale cu Achindin, o delimitare între teologia scolastică şi teologia răsăriteană. Gândirea teologică rusă actuală este foarte interesată de polemica Sfântului Grigorie Palama. Au apărut cărţi şi articole dedicate Sfântului Grigorie Palama şi, recent, traducerea primelor două cărţi a polemicii cu Achindin. Bineînţeles, se urmăreşte traducerea operelor complete. Noul impuls pe care l-a primit teologia rusă după comunism conduce spre realizarea unor relaţii mai bune între scolastică şi tradiţia părinţilor şi tocmai de aceea se dă atât de multă importanţă Sfântului Grigorie Palama şi ucenicilor săi, deoarece s-au confruntat personal cu această punere în comparaţie a scolasticii cu tradiţia răsăriteană.

Teologul rus George Florovsky vorbea în lucrarea sa, „Căile teologiei ruse“, despre o pseudomorfoză pe care ar fi suferit-o gândirea ortodoxă autentică în contextul politic-cultural al interacţiunilor dintre Răsărit şi Apus, tocmai datorită absorbirii în mod aproape inconştient de către Ortodoxie a unor elemente fundamentale ale scolasticismului şi filosofiei germane. Din ce motiv se încearcă acum realizarea unor relaţii mai bune între scolastică şi tradiţia Părinţilor?

Teologia scolastică nu trebuie privită numai în sens negativ, deoarece ea a avut şi unele influenţe pozitive asupra teologiei răsăritene. Ceea ce spunea George Florovsky este adevărat, dar nu pot fi de acord întru totul cu această opinie, fiindcă, într-o oarecare măsură, poţi utiliza chiar în mod foarte diferit unele fineţuri ale filosofiei în teologie. Dacă vorbim, de exemplu, despre „Tratatul despre Sfântul Duh“ al Sfântului Vasile cel Mare, vom vedea că acolo există multe formulări preluate cel mai probabil din filosofia neoplatonică, însă, cu toate acestea, pe Sfântul Vasile cel Mare nu-l numeşte nimeni neoplatonic. El este un mare teolog. Dacă luăm un alt exemplu din „Războiul nevăzut“ al Sfântului Nicodim Aghioritul, capitolul „Despre rugăciunea neîncetată“ , vom observa că acest capitol corespunde din punct de vedere formal specificului teologiei scolastice, dar, în esenţă, Sfântul Nicodim Aghioritul realizează o învăţătură de sine stătătoare, profund ortodoxă, despre rugăciunea neîncetată.

Sigur că teologia rusă a avut scopuri mai înalte decât simpla debarasare de scolastică. Teologia rusă luptă momentan să creeze în limba rusă o oarecere „summa teologică“ actuală. O astfel de „summa teologică“ ortodoxă în Rusia a fost teologia Mitropolitului Macarie Bulgakov. Din punct de vedere formal, aceste scrieri ale lui Macarie sunt asemănătoare cu unele scrieri apusene, dar în esenţă acestea sunt eliberate total de extremele scolasticii. E posibil ca un astfel de compendiu să fie mult mai de folos tradiţiei filocalice decât un manual de teologie ortodoxă actuală, care nu e făcut atât de sistematic. Aşadar, despre scolastică putem spune următoarele: dacă folosim scolastica să înrobim gândirea, atunci ea este dăunătoare, dar dacă o folosim ca să sistematizăm învăţătura, este de folos. Cu alte cuvinte, scolastica este bună doar atât timp cât respiră duhul patristic.

„Era mai uşor să deschizi un site decât să imprimi la o tipografie“

Părinte profesor Pavel Velikanov (n.r. redactor-şef al portalului bogoslov.ru), sunt de apreciat toate eforturile teologilor ruşi de a aprofunda tradiţia patristică, dar această teologie aprofundată, pentru a fi de un real folos, trebuie să fie şi o teologie aplicată. Învăţătura de credinţă se cere a fi transmisă societăţii actuale prin mijloace moderne, adaptate. Care ar fi acestea?

Evanghelia şi învăţătura ortodoxă în general trebuie propovăduite prin orice mijloc rânduit de Dumnezeu, în fiecare epocă - spre exemplu cum este internetul. Biserica noastră nu trebuie să ignore acest spaţiu al misiunii, având în vedere cât de familiar şi accesibil a devenit internetul. După căderea comunismului, internetul a ajuns în Rusia unicul spaţiu în care opinia religioasă putea fi liberă şi larg răspândită. Deşi în anii â90, ordodocşii priveau destul de suspicios internetul, această frică de mijloacele electronice de comunicare a dispărut cu timpul, ca la mijlocul anilor â90 să existe deja, în Rusia, peste 1.000 de site-uri cu tematică religioasă. Toate acestea aveau un rol de catehizare şi de răspândire a credinţei. Majoritatea materialelor existente pe site-urile respective constituiau scanări ale unor cărţi teologice deja tipărite, deoarece, din cauza situaţiei economice dificile, era mai uşor să deschizi un site, să scanezi nişte cărţi şi să ai difuzare, decât să imprimi efectiv la o tipografie.

Astfel, site-urile au devenit pline de materiale cu un caracter religios, numai că, de multe ori, calitatea acestora era îndoielnică. De aceea, mulţi dintre intelectuali au luat poziţie împotriva site-urilor ortodoxe. Unele dintre aceste site-uri erau construite de oameni credincioşi, evlavioşi, dar care nu aveau noţiuni de teologie ştiinţifică. Sigur că, acestea erau de un real folos, dar unul exclusiv pastoral. Deoarece interesul faţă de teologie este împărţit în mod diferit între membrii societăţii, era necesar un site care să prezinte teologia ca pe o ştiinţă.

Care au fost obiectivele lansării portalului bogoslov.ru pe internet şi ce conţine el?

Când am deschis acest spaţiu virtual în 2007, cu binecuvântarea patriarhului Alexei al II-lea al Rusiei, am avut două mari scopuri: unul extern şi unul intern. Scopul extern era acela de a relata despre teologie tuturor celor care sunt doritori sa citească despre aceasta. Scopul intern era acela de a oferi un spaţiu de discuţii atât profesorilor, cât şi elevilor, legat de ştiinţele teologice, dar şi de cele laice, fapt realizabil prin concentrarea de informaţii în cadrul site-ului.

Având ca reper comparaţia făcută de Sfântul Vasile cel Mare a teologului cu o albină care merge pe la mai multe flori şi strânge doar nectarul de acolo, redacţia site-ului bogoslov.ru alege şi prezintă informaţii atât din sfera eclesială, cât şi din cea laică. Astfel, avem un peisaj larg şi destul de descriptiv, aş spune, a ceea ce înseamnă teologie, atât în teologhisire, cât şi în transmiterea către componenta laică a Bisericii. Un alt scop al portalului este acela de a relata cititorului nostru despre teologia apuseană. Am publicat bibliografii ale teologilor din Apus, informaţii despre centrele de învăţământ teologic şi bibliotecile din Europa Occidentală şi America. De asemenea, se traduc în limba rusă informaţii despre cele mai noi realizări de tipar din domeniul teologiei din aceste zone. În afară de această lucrare internaţională există, în cadrul unor proiecte, şi o parte de cercetare. Pe de altă parte, am început să publicăm articolele studenţilor care lucrează la teza de doctorat. Următoarea etapă, în cadrul portalului, ar fi publicarea lucrărilor ştiinţifice scrise în toate instituţiile teologice de învăţământ.

„Biserica este datoare să dea răspunsuri prompte şi de actualitate“

Cum au reacţionat utilizatorii de internet faţă de această noutate în spaţiul virtual?

Portalul a atras imediat atenţia asupra sa, astfel încât, spre sfârşitul anului 2007, avea peste 2.000 de utilizatori pe zi. După 2 ani, vizitatorii s-au înmulţit şi astfel avem azi în jur de 4.000 de vizitatori pe zi. Aceasta se explică şi prin faptul că nu reproducem materialele altora, ci edităm unele noi. Am permis completarea unei lipse care exista înainte, acel gol al materialelor teologice ştiinţifice de calitate.

Un sector foarte căutat al portalului este acela de ştiri, pentru că acolo apar informaţii pe care nu le găsim în mass-media laică. Avem colaboratori în mai multe ţări din lume (Grecia, Italia, Spania, America, Germania), care urmăresc şi semnalează toate cazurile în care informaţia religioasă este fals interpretată în mass-media laică. La acestea răspundem cu materiale de contrazicere a acestei informaţii. Cred că aceste greşeli apar din cauza faptului că jurnalistica laică nu înţelege fineţurile sau caracteristicile teologiei, iar în asemenea situaţii, Biserica este datoare să dea răspunsuri prompte şi de actualitate.

Astăzi, internetul constituie unul dintre cele mai rapide mijloace de transmitere modernă, chiar şi pentru informaţia religioasă. Dar cum procedaţi cu cei care nu au acces la internet?

Portalul bogoslov.ru colaborează cu unul dintre cele mai mari posturi de radio din Rusia, care difuzează materiale audio despre istoria Bisericii, dar şi spectacole audio, pentru copii, din istoria biblică. Toate aceste materiale se găsesc pe portal, atât în format text, cât şi sub forma unor fişiere audio. Chiar dacă acestea sunt destul de scurte, de 8-10 minute, în total acum există pe portal peste 80 de ore de înregistrări.

Acest portal, bogoslov.ru, pare a fi una dintre soluţiile cele mai eficiente găsite de Biserica Ortodoxă Rusă pentru satisfacerea necesităţilor spirituale şi culturale ale poporului rus. Cum răspundeţi necesităţilor altor popoare?

Am luat în calcul această perspectivă anul trecut, când am deschis versiuni ale portalului în limbile greacă şi germană. Aceste versiuni sunt acum unicul canal prin care europeanul poate înţelege ceea ce se întâmplă cu adevărat în Rusia, fără să apeleze la informaţiile, deseori eronate, oferite de mass-media laică. Pregătim deschiderea versiunii în limba spaniolă, iar anul viitor şi versiunea în engleză.

Ce alte proiecte de viitor mai aveţi?

Unul dintre cele mai noi proiecte ale portalului este legat de traducerea literaturii teologice. Atunci când am început să construim şi versiuni în limbi străine ale portalului, ne-am dat seama că nu există un standard unic, în toate limbile, a traducerii termenilor teologici. Nu demult am fost la Kiev şi am văzut cu mirare că cele mai multe dintre obiectele care se predau la instituţiile teologice de acolo erau predate în limba rusă, pentru că în limba ucraineană nu s-a formulat deplin terminologia teologică necesară exprimării exacte a sensului teologic. Aceasta ne-a făcut să deschidem un alt proiect: crearea unui dicţionar multilingv de termeni teologici. Scopul nostru nu este doar a permite traducerea corectă în limba rusă, ci dicţionarul acesta, odată cu completarea lui, va fi de mare ajutor traducătorului din orice altă limbă. Este un proiect extrem de complicat, imposibil de realizat în curtea unei singure instituţii. De aceea, acum lucrăm la realizarea unui mecanism, asemănător cu Wikipedia, care să permită fiecărui utilizator înregistrat să aibă un aport la completarea acestui dicţionar. După realizarea proiectului, teologii din toate ţările vor avea un instrument profesionist care să le permită să facă, pe lângă o traducere optimă, şi o comparaţie între temenii teologici din alte limbi. Este un proiect de amploare şi, de aceea, sperăm ca Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, dar şi celelalte facultăţi de teologie din România, prin profesorii şi studenţii lor, să participe la concretizarea lui.

(Interviu realizat de Gheorghe-Cristian POPA, traducere de diacon Eugeniu ROGOTI, inspector eparhial în cadrul Sectorului Relaţii bisericeşti şi interreligioase al Patriarhiei Române)