În centrul oraşului Alba Iulia se află Spitalul Judeţean, iar în cadrul complexului de clădiri medicale se ridică falnic turla bisericii de lemn, aducând aminte de stilul maramureşean de a zidi astfel sfintele
12 Mai, 2024
„Văd competiţia doar cu mine însămi“
Ambiţioasă, dedicată, modestă. Aşa s-ar putea schiţa în câteva tuşe chipul Mariei Săvuţă, o adolescentă care a păşit deja în lumea celor mari, prin câştigarea premiului I la Olimpiada Naţională de Istorie, precum şi datorită responsabilităţilor pe care le are de îndeplinit. Una dintre cele mai importante este aceea de a face ceva pentru ţara în care s-a născut, în al cărei potenţial crede, dar şi pentru tinerii de vârsta ei, care devin din ce în ce mai dezinteresaţi de toate.
Maria, de unde pasiunea pentru istorie?
Încă de mică m-a pasionat trecutul, tot ce era vechi şi întrebam mai mereu „De ce s-a întâmplat?“, „Cum s-a petrecut?“. Era o curiozitate de a şti mai multe. Bineînţeles, am avut şi şansa că mama este profesoară de istorie, dar tot ceea ce am făcut a fost din proprie iniţiativă, pentru că mi-a plăcut, şi nu fiindcă am fost obligată. De aceea, până în acest an, nici nu se pusese în discuţie ideea ca să fac ceva în domeniul istoriei. Anul trecut am participat la olimpiadă şi m-am descurcat cât de cât la faza judeţeană şi astfel am vrut să încerc din nou şi anul acesta, când am reuşit să câştig primul loc la Olimpiada Naţională de Istorie, care a avut loc în perioada 1-4 aprilie la Sibiu. Pentru acest an am avut de învăţat din istoria antică şi medievală, iar subiectul cu care am câştigat a fost „Civilizaţia medievală“, şi mă bucur, pentru că a fost un eseu frumos.
Am participat şi la alte concursuri, organizate în şcoală, în oraş, dar puţine la număr, pentru că nu îmi plac. Nu îmi place ideea de competiţie, să concurez cu alţii. Vreau să văd competiţia doar cu mine însămi, să văd unde pot eu să ajung.
Crezi că studierea istoriei foloseşte în viaţa unui om?
Istoria propriului popor dezvoltă sentimentul naţional, iubirea faţă de patrie. Pe mine chiar m-a apropiat într-o oarecare măsură de ţara mea şi am început să înţeleg de ce este România aşa. Istoria mai trebuie studiată în şcoală pentru că ea te învaţă cum să gândeşti într-un fel şi chiar cum să prevezi anumite lucruri. Studiul istoriei m-a deschis mult ca personalitate, ca gândire. Am învăţat să văd lucrurile din alt punct de vedere şi mă simt mult mai bine.
Care perioadă din istoria universală şi din cea a românilor e mai apropiată de sufletul tău?
Mie îmi place mult perioada istoriei antice, fiind şi materia pe care am studiat-o anul acesta pentru olimpiadă. Istoria antică reprezintă o mare deschidere a omenirii şi un început pentru toate şi de asta mi se pare o perioadă foarte importantă din toate punctele de vedere. Din istoria noastră mi-au plăcut foarte mult lecţiile cu dacii şi romanii, dar şi epoca medievală a ţării, când s-au întemeiat primele formaţiuni politice.
Vreau să te pui în postura unui tânăr care nu ştie prea multe din istoria universală sau din istoria poporului român. Te-ar mulţumi actualele manuale de istorie?
Toate manualele mi se par potrivite. În mare parte acoperă ceea ce trebuie reţinut şi ating momentele esenţiale, dar nu detaliază evenimentele. Am studiat mai multe manuale şi mi-au părut foarte bune, şi exprimarea, şi cum era sintetizată materia, şi mai ales explicaţiile.
Îţi aduci aminte de vreun capitol din manualele de istorie care să facă referire la prigoana comunistă, la întemniţarea intelectualilor?
Este un subiect destul de controversat şi evitat, în special în şcoală. Sunt mai multe opinii şi fiecare om crede că părerea lui contează cel mai mult. Subiectul acesta e mai complicat. Despre prigoana comunistă am citit într-o carte.
Să facem un exerciţiu de imaginaţie. Mâine vei fi numită ministru al învăţământului în România. Ce ai schimba şi ce ai lăsa aşa cum e şi azi?
Aş face foarte multe schimbări. Nu ştiu dacă ar fi pe placul elevilor, dar ar fi în beneficiul lor. În primul rând, aş schimba chiar structura anului şcolar, adică aş renunţa la vacanţa aceasta de trei luni, pentru ca în cadrul anului şcolar să fie mai multe vacanţe, dar mai scurte. Programa nu aş schimba-o, mi se pare foarte potrivită, însă mi-ar plăcea ca orele profesorilor să fie predate interactiv şi interdisciplinar, ca totul să fie mai atractiv pentru elevi, iar ora să nu fie o simplă predare, iar apoi ascultare. Aş mai dori îmbunătăţirea condiţiilor din şcoli, care au nevoie nu numai de tehnologie, ci mai ales de lucruri elementare, cum ar fi manuale noi, sau în liceele noastre de muzică şi arte plastice, instrumente sau şevalete. Sunt anumite probleme, dar e mai greu momentan.
Valuri de tineri români pleacă din ţara noastră. Ce crezi despre viitorul acestui neam?
Eu iubesc România şi consider că este o ţară minunată, dar, din păcate, nu-i este acordată destulă importanţă. Poate şi din interior este chestia asta. Poporul acesta are un potenţial foarte mare şi s-ar putea realiza lucruri minunate şi chiar îmi pare rău că nu se întâmplă aşa. Eu aş vrea să continui în România cu studiile, dar dacă o să văd că nu o să existe altă posibilitate, o să aleg să plec, deşi o să-mi pară rău. În privinţa plecării tinerilor, un factor important este şi propria delăsare. Fiecare s-ar putea implica mai mult, ar putea să facă un minim efort, iar apoi şi rezultatele ar fi mai vizibile. Tinerii au un rol important, dar foarte mulţi dintre ei nu mai sunt interesaţi nici de şcoală şi chiar îmi pare rău, fiindcă mulţi chiar pot să facă ceva, dar nu sunt interesaţi. Spun că se plictisesc la şcoală, că nu prea le place, iar un alt argument, destul de trist, că nu le va folosi la nimic în viaţă ceea ce învaţă în şcoală. Ceea ce nu consider a fi foarte adevărat, pentru că absolut tot ce învăţăm ne va ajuta la un moment dat în viaţă, chiar dacă acum nu realizăm.
Nu ştiu ce aş putea să fac pentru ei, cel puţin în momentul de faţă. M-am gândit că poate prin scris să pot influenţa cumva. Însă, în primul rând, aş vrea să fac voluntariat. Să pot să ajut oameni.
Amintind despre ajutarea aproapelui, a avut Biserica un rol benefic în dezvoltarea societăţii româneşti?
Categoric, da. Cred că a fost şi una dintre cauzele pentru care poporul a fost unit şi pentru care a căutat să lupte. Românii au rămas uniţi prin credinţa lor şi au dorit mereu să-şi afirme credinţa în Dumnezeu, chiar dacă alte popoare mereu au venit şi au vrut să-şi impună credinţa lor, poporul român şi-a păstrat mereu credinţa. Credinţa a consolidat şi accentuat evoluţia ţării noastre. Biserica mereu a sprijinit poporul. Ea, căutând să-şi obţină propria independenţă, a făcut ca şi poporul să-şi dorească acelaşi lucru şi astfel se observă şi rolul deosebit al Bisericii. Eu, de mică, am mers cu mama la biserică, iar acum, când părinţii nu pot veni, mă duc singură aproape în fiecare duminică. Mă simt bine, mă liniştesc, mă adun şi îmi încarc bateriile pentru o nouă săptămână.
Cum este percepută ora de religie de către tineri în şcoala unde înveţi?
Mie îmi place foarte mult ora de religie. Aflu foarte multe lucruri noi, când am anumite probleme, în toate mă ajută. Din păcate, deşi nu e treaba mea să mă pronunţ, colegii mei nu par interesaţi de această oră. E greu de spus de ce anume, dar şi educaţia din familie contează într-o oarecare măsură. E perioada când fiecare caută să se afirme, dar nu toţi aleg cele mai bune modalităţi de a se afirma. Mult influenţează filmele care se dau la televizor. Unele sunt foarte violente, cu un limbaj agresiv, de aceea eu nu le agreez pentru că ele ne afectează fără să ne dăm seama. Contează ca tinerii, faţă de şcoală, să fie mai atenţi, să observe că pot găsi lucruri interesante şi aşa vor realiza la un moment dat că tot ceea ce au învăţat în şcoală le va fi de folos. La fel, contează să fie înţelegători cu părinţii, să realizeze că de fapt le vor numai binele şi că trebuie să-i asculte.
„Îmi plac întotdeauna lucrurile noi“
Maria Săvuţă are 15 ani şi este elevă la Liceul de Artă „Carmen Sylva“ din Ploieşti. Tatăl ei este instrumentist cornist la Filarmonica din Ploieşti, predă instrumentul corn la Liceul de Artă din Ploieşti şi la Facultatea de Muzică din cadrul Universităţii Transilvania din Braşov. Mama este profesoară de istorie la Colegiul „Alexandru Ioan Cuza“ din Ploieşti.
Maria studiază pianul de la vârsta de 5 ani şi consideră acest instrument unul complex, care poate reda foarte multe trăiri. O perioadă a învăţat şi instrumentul pe care-l predă tatăl ei, cornul, iar din clasa a IX-a studiază şi un instrument secundar, vioara. Preferă să cânte lucrări ale compozitorilor romantici şi moderni, şi între pasiunile ei se află şi literatura, în special literatura poliţistă, precum cărţile celebrei Agatha Christie, întrucât, se declară Maria, „sunt o persoană ambiţioasă şi îmi plac întotdeauna lucrurile noi“.
