Viaţa contemporană, desfăşurată cel mai adesea în oraşe aglomerate, unde oamenii abia reuşesc să-şi cunoască cei mai apropiaţi vecini, necesită o abordare deosebită a pastoraţiei din partea Bisericii Ortodoxe. Despre felul în care se desfăşoară pastoraţia credincioşilor la Moscova am discutat cu părintele Mihail Asmus, profesor de patrologie la Universitatea „Sfântul Tihon” din Moscova şi preot slujitor la Biserica „Acoperământul Maicii Domnului” din cartierul moscovit „Krasnoe Selo”.
Părinte Mihail, pentru că slujiţi de mai mulţi ani la o parohie din Moscova, vă rog să-mi spuneţi cum se desfăşoară viaţa religioasă a credincioşilor în această mare metropolă?
Dintru început trebuie să ţinem cont de faptul că Moscova este un megalopolis în care trăiesc mai bine de 15 milioane de oameni, conform statisticilor oficiale. Dintre aceştia, cam 5 milioane sunt musulmani. Mai există şi reprezentanţi ai altor religii şi confesiuni, dar numărul lor nu este semnificativ. Din acest mare număr de oameni, cam 5-6% merg la biserică în mod regulat. Şi această regularitate diferă, pentru că poate fi vorba de o dată sau de două ori pe an, adică de Paşti şi Bobotează sau la toate praznicele mari, când se spovedesc şi se împărtăşesc cu Sfintele Taine. O viaţă bisericească intensă este trăită, însă, doar de câteva zeci de mii de persoane din Moscova, care vin la biserică cel puţin o dată sau de două ori pe săptămână, sâmbătă seara şi duminică dimineaţa și la toate praznicele mari.
Cum este împărţită Moscova din punctul de vedere al administraţiei bisericeşti?
Unitatea de bază este parohia, iar mai multe parohii formează o protoierie („blagocinie” în rusă), la fel ca şi în celelalte Biserici Autocefale, iar protoieriile se supun episcopului. În Moscova, însă, recent, datorită reformei administrative a Patriarhului Kiril, dar şi a numărului mare de parohii, aproximativ 700, municipiul a fost împărţit în vicariate, conform celor nouă sectoare ale Capitalei. Astfel, Patriarhul are nouă episcopi-vicari responsabili de administrarea parohiilor din fiecare sector. În fiecare vicariat există un consiliu care rezolvă problemele specifice sectorului unde îşi desfăşoară activitatea pastorală preoţii, cum ar fi alegerea preoţilor şi propunerea candidaturilor pentru hirotonie, aprobate ulterior de chiriarhul locului, adică de Patriarh. Consiliile vicariatelor urmăresc şi implementarea deciziilor sinodale la nivelul parohiilor. În regiunea Moscovei, Patriarhul are ca delegat un mitropolit locţiitor, care are titulatura de Krutiţi şi Kolomna, şi care are, de asemenea, cinci vicari care-l ajută în păstorirea altor aproape 700 de parohii.
Cum se face alegerea preoţilor pentru parohii?
Candidaţii pentru hirotonie care au absolvit o şcoală teologică sunt propuşi de parohia care îi va susţine financiar sau de şcolile teologice. Consiliul Vicariatului decide dacă acceptă candidatura şi înaintează dosarul către Patriarh, care emite decizia de numire la parohie. În general, la bisericile din Moscova slujesc cam trei preoţi şi un diacon. Aproape toate parohiile au diacon.
Fiecare parohie are statut propriu şi este recunoscută şi înregistrată de autorităţile de stat. Conducătorul comunităţii înregistrate este preotul paroh.
Cum se desfăşoară viaţa parohială?
În mare, cursul vieţii parohiale este stabilit de paroh şi comunitate. Este foarte importantă dragostea preotului pentru comunitate, fiindcă preoţii care se îngrijesc de păstoriţii lor încearcă să constituie pe lângă biserică adevărate comunităţi. Astfel, pot fi şi biserici în care să nu se afle comunităţi. Principiul bisericesc din Rusia de dinaintea Revoluţiei bolşevice, conform căruia bisericilor le erau arondate case sau familii, nu mai funcţionează astăzi şi oamenii merg la bisericile pe care le îndrăgesc şi constituie acolo comunităţi. Arondarea nu se mai face şi pentru faptul că există o mare disproporţionalitate între bisericile din centrul istoric şi cele din cartierele noi. Recent a fost aprobat un proiect care prevede construirea a 200 de biserici în cartierele din Moscova.
În aceeaşi ordine de idei, dacă la o biserică este o comunitate adevărată, oamenii tind să ajungă acolo, pentru că astfel reuşesc să aibă o viaţa duhovnicească susţinută. Există şi alt fel de activităţi comune, cum ar fi pelerinajele, taberele pentru copii, întâlnirile cu preotul. Unele parohii organizează chiar şcoli particulare pentru copii, unde studiază copiii din familiile credincioase. O mare problemă pentru noi este lipsa de catehizare a adulţilor şi de aceea aproape toate bisericile au şcoli duminicale atât pentru copii, cât şi pentru adulţi. La aceste şcoli se predă catehismul, fie de către preot, fie de către un mirean instruit. Având în vedere faptul că în Rusia încă sunt mulţi oameni care nu au primit Taina Sfântului Botez, se fac şi cursuri de catehizare pentru cei nebotezaţi.
În Biserica Rusă, Sfântul Sinod a decis ca toate parohiile să aibă în statul de funcţii şi posturi pentru persoane care să se ocupe de catehizare, de lucrarea socială şi de activităţi cu tineretul. Experienţa a arătat că nu toate parohiile îşi permit să aibă atâtea posturi şi de aceea unele parohii se concentrează, după posibilităţi, pe opera socială, iar altele pe activităţile cu tineretul, unde se derulează programe pentru apropierea tinerilor de Biserică (întâlniri, serate, rularea de filme creştine, tabere, excursii etc.).
Salariile la parohii sunt din fonduri proprii, adică din donaţiile credincioşilor. Statul nu sprijină deloc parohiile din Rusia. Şi de aceea parohiile se împart în bogate şi sărace. Parohiile sărace nu pot avea activitate socială, educativă sau de alt fel. Parohiile care au comunităţi mari, în schimb, organizează şcoli duminicale, ajută nevoiaşii, organizează tabere. Multe parohii oferă hrană săracilor, organizat sau improvizat, în funcţie de posibilităţi.
Există o parohie în Moscova unde activitatea de catehizare s-a dovedit atât de intensă şi cu succes, încât aceasta s-a transformat într-o universitate particulară, numită „Sfântul Tihon”, care este recunoscută de stat. Rectorul este parohul Bisericii „Sfântul Nicolae”-Fierari din Moscova, părintele Vladimir Vorobiev.
Activităţile cu tineretul, spre exemplu, presupun cântarea la cor, curăţenia în biserică, ajutorarea preotului în activitatea socială, pentru ca tinerii să-şi asume faptele bune. Tinerii mai sunt instruiţi în vederea organizării vieţii din taberele ortodoxe pentru copii.
Viaţa duhovnicească activă presupune spovedanie deasă şi consultarea duhovnicului. Sigur că acolo unde sunt comunităţi puternice credincioşii se şi împărtăşesc frecvent, pentru că centrul vieţii duhovniceşti îl reprezintă participarea la Liturghie şi împărtăşirea alături de ceilalţi membri ai comunităţii.
În tradiţia rusească, pentru ca cineva să se împărtăşească este nevoie să participe şi la Vecernia din ajunul împărtăşirii, cu excepţia copiilor şi a bolnavilor, desigur.
Când vizitaţi credincioşii la casele lor?
Din păcate, tradiţia vizitelor ocazionate de praznicele Crăciunului şi Bobotezei a fost pierdută la noi în marile oraşe şi se poate regăsi doar în unele sătucuri, acolo unde preotul îi cunoaşte pe oameni. În condiţiile megalopolisului în care trăim, acest lucru nu mai este posibil. Acum, există doar două cazuri în care preotul vizitează casa credinciosului: atunci când preotul este chemat să împărtăşească un bolnav sau să sfinţească locuinţa.
