Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Lumina educaţiei „Cea mai frumoasă experiență a acestei veri”

„Cea mai frumoasă experiență a acestei veri”

Un articol de: Prof. Daniela Breazu Prof. Mădălina Radu - 31 Aug, 2019

În perioada 13-19 august 2019, Mănăstirea Caraiman din Bușteni a găzduit tabăra elevilor prahoveni organizată de patru protopopiate ale județului. Cei 34 de participanți au fost selectați din protoieriile Ploiești Nord, Ploiești Sud, Câmpina și Urlați, acestea asigurând elevilor cazarea, masa și materialele necesare desfășurării activităților din tabără. Cu acest prilej, adresăm sincere mulțumiri preacuviosului părinte arhimandrit David Petrovici, starețul Mănăstirii „Înălțarea Sfintei Cruci”–Caraiman, și părinților protoierei implicați în organizarea acestei tabere: pr. Adrian Matei, pr. Mihăiță Stroe, pr. Grigore Melnic și pr. Ionuț Negoiță.

În calitate de profesori-coordonatori, împreună cu colegele Iulia Moise și Vasilica Petre, am propus elevilor o serie de activități. Elevii au fost interesați de toate propunerile făcute și au așteptat cu nerăbdare desfășurarea lor. Ca urmare, au participat la drumeții, vizite la muzee, slujbe religioase, ateliere de confecționat obiecte și desen, scenete și teatru religios, jocuri și activități didactice interactive, întreceri sportive, concurs de talente, conferință, vizionare de filme, cântece și voie bună în jurul focului de tabără.

Copiii au venit din zone și școli diferite, de aceea am început cu câteva activități de cunoaștere, încă din prima zi a taberei. Cu timpul, s-au împrietenit și au intrat într-o atmosferă a familiarității. O parte dintre activități s-au desfășurat pe grupe, elevii fiind împărțiți în trei grupe, în funcție de vârstă.

 Toate activitățile care au urmat au avut ca scop cunoașterea lor, socializarea, comunicarea și comuniunea. Am constatat cu bucurie pe parcursul taberei, dar mai ales la final, că au legat prietenii, că au avut parte de zile pline, că pleacă acasă cu regretul că se despart, dar cu speranța că se vor reîntâlni cu alte ocazii și vor continua să fie prieteni.

Peisajul, personalul mănăstirii, rugăciunile, postul, slujbele, locul, activitățile, toate au fost ingredientele unei experiențe semnificative în viața lor.

Pentru a vă face părtași la bucuria pe care au trăit-o acești copii minunați, am selectat câteva impresii din partea participanților la această tabără binecuvântată.

Din mărturiile elevilor participanţi

„Vara anului 2019 rămâne de neuitat, în amintirea mea, iar principalul motiv este tabăra din Bușteni. O săptămână departe de casă mi-a revelat câteva adevăruri pe care le-am înmagazinat în suflet cu bucurie: există nopți de vară care se transformă în amintiri și străini care îți devin prieteni buni. Cel mai folositor și mulțumitor sentiment pe care mi l-a oferit tabăra a fost acela de a mă simți complet, ajutând și permițând să fiu ajutat. Am învățat, deopotrivă, cum să fiu un bun creștin de la cei mari și de la cei mici. Momentele din timpul activi­tăților, când toți eram o mare familie, au fost de neprețuit. Drumețiile nu au fost doar niște deplasări spre obiective turistice, ci ieșiri cu prietenii (foarte bine organizate).

În ceea ce privește nivelul organizatoric, în fiecare moment m-am simțit, alături de colegii mei, ca făcând parte dintre cavalerii mesei rotunde. Părerile ne-au fost permanent ascultate, nevoile satisfăcute și ni s-a dat ocazia să participăm la deciziile de grup prin discuții libere. Locurile vizitate au fost alese în urma identificării sferei generale de interes, ceea ce a făcut ca noi să reținem mai bine și cu o plăcere mai mare cele prezentate despre Castelul Cantacuzino, muzeele Peleș și Pelișor.

Admit faptul că în persoana mea s-a efectuat un schimb radical de păreri. Trei dintre copiii care mi-au fost colegi în tabără îmi sunt și colegi de școală. Pe holurile liceului în care învățăm împreună nu am avut ocazia să-mi dau seama ce caractere frumoase au. Pe parcursul taberei, însă, acest lucru a devenit unul demn de reținut și apreciat.

 Am învățat că

 Sfârșindu-se săptămâna de ședere la Mănăstirea Caraiman, mi-am făcut o analiză. Am constatat că în fața oglinzii se află un om mai motivat să devină ceea ce își dorește: un bun creștin ortodox, un om complet, care are de gând să facă din a ajuta o nevoie și nu o opțiune.

Le mulțumesc tuturor celor care au făcut ca  această experiență să fie de neuitat: doamnelor profesoare pentru răbdarea, efortul, implicarea, cordialitatea, afecțiunea, preocuparea, empatia, disciplina și grija pe care le-au pus, necon­diționat, la dispoziția noastră; colegilor mei pentru atmosfera creată și pentru ajutorul oferit pentru a mă integra în grup; monahilor de la Mănăstirea Caraiman, de la care am avut ocazia să aflăm istoria locașului de cult și răspunsuri pentru întrebările noastre; protoieriilor implicate în cea mai frumoasă experiență a acestei veri.

Îmi doresc să mi-i apropii și în afara taberei pe cei cunoscuți în circumstanțele amintite. Și, acordând atenție vorbelor lui Mircea Eliade: «Cine ar fi crezut că, pe nesimţite, schimbări atât de mari se pot împlini?», vreau să închei prin a-mi promite o schimbare, începută alături de colegii mei, aceea de a fi mai bună și prietenoasă. Așa să ne ajute Dumnezeu!” (Alexandra Matei, 17 ani)

„Dintru început trebuie să spun că pentru mine a fost cea mai frumoasă tabără din viața mea. Prieteniile legate aici, profesoarele coordonatoare, activitățile la care am participat, oamenii pe care i-am întâlnit, toate au fost extraordinare. Peisajul de basm în care am locuit, învățămintele, discuțiile, sfaturile primite, mesele servite împreună, activitățile sportive, plimbările, locurile vizitate, toate au pus la temelia formării mele o cărămidă în plus, au constituit o privire mai profundă asupra relației om-om și om-Dumnezeu. Timpul a trecut prea repede, iar acum, la plecare, nu simt decât regret că s-a terminat și o mare bucurie pentru tot ce a fost.” (Nicolae Pantazi, 17 ani)

 „În ultimele zile pe care le-am petrecut aici, am descoperit sentimente pe care nu le-am mai simțit niciodată. Probabil că tabăra aceasta m-a schimbat, pentru că acum, la final, mă simt mult mai liniștită, mai calmă, mai credincioasă. Nu știu ce s-a întâmplat, însă aici, în această mănăstire, am simțit o stare de pace, de bucurie și comuniune. (Ana Maria Ivan, 14 ani)

 „Sunt bucuroasă că am fost printre elevii solicitați să meargă în această tabără. Deși sunt voluntar-animator de doi ani, în diferite tabere, mereu mi-am dorit să încerc ceva nou, și iată că dorința mea a fost împlinită. Departe de pensiuni și de hoteluri, cazarea noastră a fost la Mănăstirea Caraiman. Un micuț loc desprins din rai. Înconjurată de Munții Bucegi și păzită atent de privirea ageră a Celui de Sus, mănăstirea a fost pentru mine un loc unde m-am putut regăsi alături de ceilalți copii și de doamnele profesoare. Diversele jocuri și activități, împreună cu întâlnirile din biserică pentru rugăciuni comune, m-au făcut să mă apropii de ceilalți copii și să mă gândesc cu melancolie la timpul petrecut împreună. Dacă regret ceva din această tabără, este că nu a durat mai mult. Mi-aș fi dorit să petrecem mai multe zile împreună, dar mă consolez cu gândul că ne vom revedea în cel mai scurt timp. Vă mulțumesc tuturor pentru experiența unică pe care am trăit-o și vă doresc clipe unice și memorabile pe care să le păstrați cu drag în suflet!” (Maria Petre, 18 ani)

„Şase zile care au trecut ca o clipă, 6 zile în care viața mea a fost mai frumoasă decât un an întreg, 6 zile în care am cunoscut niște profesoare de nota 20, în care am legat prietenii, sper că pentru toată viața, în care experiența religioasă a fost la cote maxime, în care am avut bucuria de a cânta Prohodul Adormirii Maicii Domnului alături de psalții de la strana mănăstirii, 6 zile în care am avut bucurii, zâmbete, povești de viață, zile pline de sens și prietenie.” (Sergiu-Nicolae Pandrea, 16 ani)

 „La începutul lunii am aflat vestea că pot pleca în tabără la Mănăstirea Caraiman. Tare bucuroasă am fost, simțind că este un cadou primit pentru că am intrat la liceu. Am plecat sperând că va fi frumos și mă voi simți bine, însă acum, la final, pot spune că a fost minunat, a fost extraordinar, a fost de neimaginat, cu mult peste așteptările mele. Drumeții, slujbe, discuții, glume, cântece, jocuri, toate au făcut ca aceste zile să devină cea mai frumoasă experiență din viața mea. Apoi, cel mai important: oamenii, doamnele profesoare, colegii din tabără, călugării, totul a fost de excepție; fără momente de tensiune, fără stres, fără plictiseală. Totul a fost perfect dozat, totul a fost pe placul meu. Am simțit mai mult ca niciodată prezența lui Dumnezeu în spațiul acesta și în sufletul meu. Parcă și rugăciunea a fost la înălțime. Mai mult ca nicio­dată, zilele acestea I-am mulțumit lui Dumnezeu pentru tot ajutorul oferit până acum, cu siguranță și prin mijlocirea rugăciunilor părintelui Gherontie Puiu, pe care adesea îl vizitam în copilărie. Nu pot decât să îmi exprim gratitudinea față de toți cei implicați în primirea acestui cadou minunat și insolit. (Maria-Melania Drăgoi, 14 ani)

Impresiile copiilor ne-au copleșit și emoționat, deopotrivă. Nu ne așteptam la sentimente atât de puternice și pozitive din partea lor, dar la plecare am avut confirmarea celor așternute de ei pe hârtie… îmbrățișările și lacrimile de pe obraz ne-au întărit convingerea că regretul plecării, al despărțirii este lipsit de ipocrizie, este real, este puternic. „Să mai fi fost, doamna, câteva zile… a fost prea scurt!”, erau cuvintele copiilor la despărțire. „Au fost 7 zile, drăguților, nu e suficient?” „Mai vrem! A fost frumos!” Cu toții știm că ce e frumos pare că trece prea repede, dar de data aceasta vorbele par să fie și mai verosimile.

Ce ne-a unit? Ce ne-a dat bucurie? Cu siguranță că a fost un cumul de factori, dar cum noi, creștinii, știm că nimic nu e întâmplător, ci totul e proniat de Bunul Dumnezeu, înțelegem că fiecare prezență a noastră acolo a avut un sens, a avut un scop, pentru fiecare a adus un plus, o schimbare, o emoție, o bucurie, o lucrare tainică. Fiecare suflet s-a îmbogățit, s-a hrănit din prezența Maicii Domnului în Mănăstirea Caraiman, și, sperăm noi, va deveni un „pământ bun”, o „viță roditoare” și va înțelege că viețuirea întru voia Tatălui Ceresc aduce liniște, pace, echilibru, mântuire și adevărata fericire.