Ștefan Scripcariu ICOANĂ În crucea cerului, steaua lacrimă de duh, fierbinte, din fânul din iesle, Pruncul întinde spre stea mânuțele Lui sfinte. Neclintiți, păstorii se leapădă de-ale zilei
O veste mare peste lumi se-ntinde
IGNATIE GRECU
Păstorii au venit
Păstorii au venit ca să vadă
Prunc tânăr în iesle culcat.
Pământul strălucea de zăpadă
Când îngerul de veste le-a dat.
Steaua ocolise din drum
Deasupra colibei deschise.
Înlăuntru era cald și acum
Dumnezeiescul Prunc ațipise.
Răsuflare cu abur venea
De la botul blând de asin.
Pe fața Pruncului strălucea
Luminos surâsul divin.
Și toți sorbeau cu nesaț
Lumina ce-abia Se născuse.
Ca-albinele strâns adunați
În jurul unei miresme nespuse.
Un cântec părea că răspunde
Din cer până la Betleem:
Lin, îngeri cu aripi rotunde
Mișcau pomi înfloriți în Eden.
MONICA PILLAT
În miezul ceasului de-acum
Cine se naște-n iesle azi,
N-are nevoie nici de brazi
Și nici de masa de Crăciun,
I-ar trebui un suflet bun,
Care să-L ia până-n șopron
Și să-I găsească un cotlon
De bucurie și de har
Micului Domn, sosit în dar.
Cel ce colindă-n sus și-n jos,
Venind pe lume cu Hristos,
Se-ncumetă a ne vesti
Că-n miezul ceasului de-acum
E un demult, încă pe drum.
IULIANA DINU
Florile dalbe, flori de măr
(colindă)
Răsună-n zare cântece de îngeri,
Coboară pe pământ colindători.
Florile dalbe, flori de măr,
Prin sate,
Trec grupuri vesele de urători.
Sătenii lasă porțile deschise,
Să intre-n curți copiii să colinde.
Florile dalbe, flori de măr
Răsună,
O veste mare peste lumi se-ntinde.
Prunc salvator Măicuța Sfântă naște,
Se bucură întreaga răsuflare.
Florile dalbe, flori de măr,
E veselie,
Dansează fluturi, stele căzătoare.
NICOLAE STOIA
Crainic
Aievea ești ori vis, din ce zare vii tu
cu nimic la fel aici? Suava prezenţă
ți-o presimţim dar contur are sau nu
făptura ta, sau eşti doar o aparenţă?
Cărui tărâm tivit cu har eşti crainic?
Vestea ce o aduci, cu amiros de rai,
ne-o picuri în suflete atât de tainic
cu graiul tău străin de orice grai.
Ci nu pregeta degrab ne tâlcuieşte
măreaţa taină! Însă taina, deplină
în sacra-i etanşeitate, se risipeşte
şi în nemărginirea zării ţi se curmă
făptura; noi rămânem aici, în urmă,
bolnavi de dor de cea dintâi lumină.
PR. CRISTIAN ALEXANDRU
Ninge!
Ninge, ninge, ninge, ninge, peste munți și văi,
Glas se-aude, glas se-aude, glas de zurgălăi.
Vine Moșul, vine Moșul la copii cuminți,
Care-ascultă... Care-ascultă de părinți!
Toți copiii de prin țară, toți îl așteptăm,
Și frumos, în cămășuțe albe ne-mbrăcăm.
Moșul vine... Moșul vine doar la cei cuminți,
Iar de nu, el lasă darul la părinți!
Toți copiii care-acuma sunt și ei părinți,
Moșul să-l aștepte iarăși la fel de cuminți.
Că bătrânul ține minte chiar de nu-s copii,
Că făceau la rândul lor năzdrăvănii!
Ninge, ninge, cerul arde în multe culori,
Toți copiii sunt părinții cei din viitor;
Să ne amintim Crăciunul doar cu bucurii,
Ca atunci când nu eram decât copii!
DORINA STOICA
Colinduțe
*
Iată astăzi vine, vine
Crăciunul și-aici, la tine.
Iată vin colindători
Să vestească sărbători.
Lerui-ler la sărbătoare,
Vai, ce bucurie mare!
Îngeri și oameni cântă
Nu e altă zi mai sfântă!
Azi Se naște într-un staul,
Pruncul cel micuț de aur.
Să-L primim cântând frumos,
S-a născut Iisus Hristos!
*
Fulgi de nea se joacă-n cer,
Apoi, lin aștern pământul,
C-un alb, moale lăvicer.
Satul este plin de pace,
Oamenii parcă-s mai buni,
Se aud colinde vechi,
Parcă vin din stră-stră-buni.
Iar în casa bătrânească,
Miroase atât de bine,
În Ajunul de Crăciun
A gutui, a brad și-a pâine.
Ancelin Roseti
DIN LER ÎN LER
Vin crainicii nopții, în dalbe instanțe,
sub bolte de vis, când aripi adie,
și-nchid paranteze, și-alintă balanțe.
Ceva stă s-apună, ceva stă să fie...
Nu-i timp de regrete, e noapte-n culise,
Din biblii ning mieii, se-nalță colinda,
La marginea rampei, cad magii din vise,
Și-n spatele lumii adoarme oglinda.
E lerul mai ler, cât din creștetul lunii,
un cânt curge invers - atât, numai Unul.
Și ceasul din turn plânge-n inima lumii,
pruncind-o să bată smerită Crăciunul.
În dalbe acorduri pe sine se-ntrece
o voce pornind pe octave în sus:
„Nimic să nu vină, nimic să nu plece” -
În inima lumii colindă Iisus.
Din ler în ler,
din propria-i zare,
din zori în zori,
din vârful luminii,
la geamul vostru,
Iisus răsare,
primiți-vă darul,
cântați-l în inimi!