Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina › Educaţie și Cultură › Lumina literară şi artistică › POEZIE: Florin Dochia

POEZIE: Florin Dochia

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Lumina literară şi artistică
Data: 22 Iulie 2020

Absenţă

atâtea lucruri stau în nelucrare
atâtea cântece-ngheţate-n ram
de parcă nu m-ai auzit când Te-am
strigat să ieşi din marea-Ţi nepăsare 

sunt dansuri fără dansatoare
cuvinte fără guri - sunt fără geam
priviri cătând al inimii balsam
sunt păsări ce-au uitat să zboare

acum nici o durere nu mai doare
nici un călău perfid nu e infam
şi înţeleg de ce tot aşteptam
tăceri să mi Te înconjoare
uitări închise-n stele căzătoare.
Neştiutei

în neştiinţa mea ce fericit eram
ca mierla povestind cu puii ei pe ram
despre-ntâmplări din alte veri fierbinţi.
în neştiinţa mea ştiam că minţi
şi mă minţeam şi eu fără-ncetare
hălăduind pe-ale infernului culoare
un labirint cu uşi nenumărate
prin care doar iubirea ta răzbate
ca o lumină ce mă înfăşoară
şi-mi face nemurirea mai uşoară.

când seara dimineaţa şi-a pierdut
tristeţile cuţitele-şi ascut
şi-şi taie căi în carnea nedormită
adaugă-n chemare o ispită
şi-n orizont apusuri false înfiripă.
de insomnii eu am să fac risipă
căci în exil eternitatea pleacă 
mă-ndrăgostesc de-antichitatea greacă
şi-mi iau de prieten pe unul ca orfeu:
să-mi fii euridice îmi voi dori mereu.
Spleen

tristeţea e o pasăre flămândă
închisă-n colivia-n care-aşteaptă
o altă pasăre ce a uitat să zboare
şi lanţuri are de aur la picioare
iar cântu-i e acuma doar o şoaptă
şi inima o frunză tremurândă

tristeţea este vorbă nu cuvânt
e umbră-n care carnea n-are loc
e spulberare-n cerurile grele
tristeţea-i lipsă de-adieri în vele 
e apă revărsată peste foc
e o cenuşă ce visează vânt

tristeţea e un zbor care s-a frânt
şi-a devenit pe ape o plutire
a unei umbre care-a fost odată
femeie-n braţe de bărbat purtată 
iubită nopţi şi zile în neştire
tristeţea e linţoliu nu veşmânt.

vezi toate ›Alte articole din Lumina literară şi artistică
TOP 6 Lumina literară şi artistică