POEZIE: Alexandru Cazacu
Lângă rotonda cu frasini Atunci când suferi pentru ceva sau cineva înțelegi fața și suprafața lucrurilor cu alt simț decât celelalte și de-a valma în inima ta se zbate tot ce s-ar putea
DECOLORÂND CHIAR MAREA
Scăpărătoare-s hematiile din să trăiască
cenușa din dezastre îneacă notele de canto,
gazata noastră amintire dă să nască
perle pentru biruitorii pe mare la Lepanto.
Seceri mecanice pe-orbite de comete
deshumate,
albi cenușii cocori stelari migrând spre lună,
te-arunci în val vărsând
preaplinul de carate,
decolorând chiar marea în spume
de nebună.
Un bloc de sare cristalizat,
luminiscent pe plajă,
dă la iveală scrisori de-adio semnate de-necați
ce se întorc pe seară în stoluri de rumoare...
Se-aude rugăciunea de la taverna -
`A mării vrajă“ -
în amintirea celor fără de mormânt,
plecați sub anabasice rafale, sfințindu-le
prin vânt cărare...