Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Lumina literară şi artistică POEZIE: Lidia Popița Stoicescu

POEZIE: Lidia Popița Stoicescu

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Lumina literară şi artistică
Data: 21 Sep, 2022

   COMUNIUNE 
 Uneori, aș vrea să fiu
 un bob de grâu, singur...!
 Să-mi amintesc
 cum am devenit ceea ce sunt,
 după ce-am murit 
 cea care-am fost…
 Să uit că fac parte 
 dintr-un spic, cu zeci de boabe,
 care prea-mi seamănă…!
 Să uit și de paiul care ține spicul
 și-l leagănă în bătaia vântului, 
 făcându-mă să fiu una
 cu toate boabele din spic...
 Să uit
 că mă vor strivi,
 între pietrele morii
 și mă vor amesteca,
 – până la uitarea de sine – 
 în aceeași făină…
 Și-atunci,
 – trezită ca dintr-un vis urât – 
 n-am mai vrut să fiu
 un bob de grâu, singur,
 fără bucuria de-a deveni
 Pâine euharistică…! 

 LEGĂMÂNTUL 
 În goana trenului,
 privesc pe geam
 la pământul crăpat de uscăciune,
 ca buzele unui bolnav,
 cuprins de febră...
 S-a brăzdat fața pământului,
 ca obrajii frumoșilor țărani 
 din picturile lui Löwendal...
 Undeva, spre apus, 
 am zărit 
 Curcubeul – arcuit imens peste lume:
 Legământul lui Dumnezeu,
 făcut oamenilor, 
 că nu-i va mai pierde 
 – cu potop sau cu secetă – ...
 Dar... 
 nu i-am zărit nicăieri celălalt capăt...?!
 Doamne,
 Îți iei înapoi
 Legământul...? 
 
 CÂRCOTAȘII 
 Ne supărăm mereu
 pe Dumnezeu:
 ne supărăm că plouă,
 ne supărăm că ninge,
 ne supărăm că nu plouă
 și nu ninge...! 
 Ne supărăm că-i ziuă, 
 și nu-i noapte...!
 Ne supărăm că-i noapte
 și nu-i ziuă...!
 Ne supărăm că ne e rău,
 ne supărăm că ne e bine...!
 Ne supărăm mereu, 
 Doamne,
 Pe Tine...!
 Dar mai apoi,
 când Te vei supăra Tu, 
 Doamne,
 pe noi?

GOL LĂUNTRIC 
 Vorbim..., vorbim...,
 convinși că spunem ceva!
 De fapt, emitem în aer
 doar cuvinte,
 cuvinte...!
 Timpul se strecoară
 printre cuvintele noastre,
 nebăgat în seamă,
 până când, deodată,
 ne face semn cu mâna,
 trecând de noi,
 mai departe...!
 Ne lasă-n urmă,
 goi de cuvinte,
 goi de gânduri,
 de noi înșine
 și... mai ales de... El!

 PREGUSTARE 
 Când m-am trezit, dimineață,
 am întins mâna
 spre pata de soare
 de pe măsuța de noapte...
 Am mușcat din ea – 
 cu foame și sete...!
 M-am îndestulat
 cu aroma și gustul
 Luminii...!