Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Lumina literară şi artistică POEZIE: Nadia-Corina Căpriță

POEZIE: Nadia-Corina Căpriță

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Lumina literară şi artistică
Data: 20 Iul, 2022

Nadia-Corina Căpriţă este absolventă a Facultății de Sociologie-Psihologie; a debutat recent cu versuri în revista „Arheu” din Bârlad; este membră a Cercului de poezie „Cristian Simionescu” (coordonator: Dorina Stoica); are poeme incluse în „Anto­logia literară de poezie”, Editura Ştef, 2022, şi în „Antologia de poezie religioasă”, Editura Deisis, a Concursului de poezie religioasă de la Sărmașu, 2022 (coordonator: Nicolae Băciuț). 

Regăsire
De multe ori îmi pun sufletul
Pe o palmă de anotimp etern,
Îmi tac rugăciunea de alb
Pe adieri de psalm și metanii
Ascultându-mi necuvintele și 
Inima ce-și strigă mirul în lacrimi și 
Gândul ce își tună rătăcirea în aripi.

Mă așez în legănarea de curcubeu
Să-mi vindec plumb și furtuni,
Îmi bandajez sângerări de amurg
Cu ploi de albastru și iertări
Scormonind în clipele rănite. 
În tăcerile de inimă sihastră
Îmi regăsesc nădejdea de-a visa. 

Îmi nasc din florile de măr și verde
Înger de lumină și senin, 
Îmi scriu portativul de nemurire 
Cu solfegii de galben și hanon
Răsărindu-mi în sufletul amorțit 
Muguri de timp și flori de cer 
Îmi gust și sens, și ieri, și mâine.


Lumină
Lumină pe aripi de vis și albastru 
Mă vindecă de noapte și plumb,
Îmi stinge furtuni de pustiu și amar,
Ascultă-mi amurguri sihastre.

Lumină din muguri de zbor și senin, 
Îmi răsari înger de pace și taină, 
Mă strălucì în poveste de cer și trăiri 
Mă vindecă de necuvânt și delir! 

Lumină pe șoapte de stih și iertare, 
Ascunde-mă în lacrimi și rugă, 
Îmi scrie în suflet anotimpuri uitate
Ce mi se fac tornade în adâncuri.
Regăsire (2)
Vine pe drum pietruit de amurg 
Copilul rătăcit în clipa de ieri,
Se uită la flori, la zori, la icoane, 
Își cheamă în joc ploaia și câmpul,
Vorbește cu cerul, cu vântul, cu vara, 
Colorează mingi de primăvară și zmee, 
Și-așterne surâsul pe iarba senină,
Își cântă în psalmi un vis gângurit,
Se ceartă apoi cu toamna târzie,
Se-avântă nebun pe alb derdeluș,
Adoarme târziu pe brațe de iarnă,
Cu suflet viscolit de răni și-amăgiri.

Un înger sihastru îl caută-n timpuri, 
Îl strigă din neguri sângerate de plumb,
Îi duce o rugă să-i vindece noaptea,
Din ceruri coboară-n tornade, Lumina,
Îi dăruie jertfa de senin și Iubire, 
Din Cruce îi stoarce dimineață cu rouă
Să-i-nvie cuvântul, bucuria și cântul,
Din ploaie și nori îi răsare curcubeu 
Să îi șoptească acatiste și flori,
Să-i râureze har și trăire. 
Din verde și muguri îi țese veșmânt 
Pentru anotimpuri promise în Rai.
Drumul spre Lumină...

Se strigă în ieri durerea de mâine,
Se scrie pe timp clipa neprihănită,
Zborul se frânge în dor și suspine,
Visul se prinde de-o aripă rănită.
Rugă, furtună, lacrimă, cântec,
Fulger, șoaptă, psalm, mângâiere,
Toate în suflet se-aprind și te mistuie,
Gândul ți-e tunet de ploaie nebună,
Inima-n haos caută sensul.

Cazi, te ridică, urcă-ți Golgota,
flori și senin adună în suflet!
În psalmi înflorească-ți a ta primăvară,
scrie povestea de alb și frumos,
Cântă, trăiește sub Crucea lui Hristos!
Virtutea iertării vindece rana,
Iertată să-ți fie neșansa și zâmbetul trist,
Visul ți-l zboară în rugă și stih
Și-n clipă sihastră să plouă Lumina!


Urcușul
Sunet de criptă se-așează-n furtună,
Se tânguie pe creste, pe valuri, în adâncuri,
Se scrie în dureri, în bocete, în psalmi. 
Din noapte își strigă izvorul de plumb,

Se-aruncă spre cer, spre stele și nori. 
Din rugă nescrisă își cheamă suspinul
Ce își sculptează povestea în amurg.
Din candela de lună plină își vindecă timpul,
Ofrandă-și aduce din lacrimi și răni. 
Din brațele anotimpului cu miros de pâine 
Își naște surâsul, clipa și jocul. 
Din visuri de-albastru își mângâie zborul 
Căzut în uitare, în piatră, în vânt. 
Din galben de înger își cântă Liturghia 
Ce-și plouă în suflet „a fi“ și-„a trăi“. 
Din potirul Iubirii își iartă tăcerea, 
Își țese lumină cu polen de Rai.


Înger păzitor
Înger de pace,
Înger de răbdare,
Înger de iertare,
Înger ce îmi duce
Lacrimă și cruce.

Înger de lumină,
Înger de credință,
Înger de căință,
Înger ce suspină
Zbor fără de vină.

Înger fără timp,
Înger negrăit,
Înger de frumos,
Înger ce îmi strigă
Șoaptă de-anotimp.

Înger de iubire,
Înger de senin,
Înger de „a fi”,
Înger ce-mi așterne
Zori de mângâiere.