Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Lumina literară şi artistică POEZIE: Pr. Ştefan Zară

POEZIE: Pr. Ştefan Zară

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Lumina literară şi artistică
Data: 18 Mai, 2022

MIRONOSIȚELE
Nu mir, ci flori înmiresmate
Cu parfum de lacrimi
I-am adus.
Oglindite în mormântul,
Cu miros de îngeri,
Ne-am văzut curajul,
Cuprinzând mahrama,
Giulgiu ne ești, Doamne!
De ești grădinarul,
Zi-mi unde-i iubirea
S-o cuprind în brațe.
S-o agăț în norul
Inimilor noastre.

UN ALT IOV
Sunt Iov,
Dar stau pe maldăr de cuvinte
În cetate.
Cu ciob de nor,
Crescut în rouă,
Scobesc în munții de lumină
Și caut sufletele moarte.
Sunt Iov.
Răbdare n-am.
Și totuși, Iov.
Nu blestem
Soarta,
Nici nu caut
Să răspund
La întrebări
Nepuse.
Nu am pierdut
Nici vântul,
Nici izvoare,
Sunt Iov.
Șapte nopți,
Șapte zile,
Fără cuvânt.
Pe jos culcat.
Tot în tăcere.
Sunt Iov.
Ducă-se în vânt
Cuvintele deșarte!

SLOVA DINTRU ÎNCEPUTURI
În marea de cuvinte ude
Se chircește cerul lăcrimat
Răsturnând lumina-n unde
Unde ochiul încă n-a intrat.
Îngeri fără aripi șterg pământul.
Răsărit din ape încă la-nceputuri
Sufletul își caută Cuvântul,
Lumânări, lumini în lume, absoluturi.
Lacrima cuprinsă-n carte
Sus în ceruri se desparte
În cerneala lumii nevăzute.
Sub lumina slovelor crezute.

DE-AM AFLAT CUVÂNT
Doamne, de-am aflat har în fața Ta
Să plămădesc cuvântul,
Să storc din el
Tot vinul bun,
În teasc de trudă luminată,
Să ‘stâmpăr setea firii unduite,
Să caut lumea cea apusă,
Viază-mă cu Duhul Tău!
Să prind puteri ca altădată,
Să pun cuvântul farmec bun
În suflet obosit de viață.
Doamne, de-am aflat cuvânt în fața Ta,
Dă-mi harul Tău,
Ca la-nceput.

PRIVIREA
Se uita neobosit la mine.
Se uita, mă privea fix.
Nu-și lua privirea niciodată
Din sufletul meu.
Nu mă scăpa din ochii deschiși,
Veșnic deschiși,
Mereu înlăcrimați de deschiși.
Nu-și lua ochii scânteietori de pe mine.
Mă privea printre aripile întredeschise.
Și ar fi rămas întru mine
Veșnic împietrit în lumina zborului.

ARCA LUI NOE
Fă-ți altă arcă
Nu din lemn,
Ci din idei.
Să vezi lumina apunând în lume,
Să simți mirosul gândurilor ei
Să guști din trupul pâinii de cuvinte.
Fă-ți altă arcă
Să te urci în ea.
Păzind lumina lină a sufletului ei.
Să nu o-neci în ape tulburi,
Ci să o porți visând
În lumea de Idei.
Fă-ți altă arcă
Cu miros de stele.
Să prinzi din zbor
Al lumii sens.
Un înger de lumină licărindă
Să-l ții legat, în șoapte desfătat!