Crez În poezie mă încred ca într-un înger Care îmi știe viața pe de rost Îmi îngăduie să mă închin oricărui zeu Îmi este Dumnezeu, pe pământ și în cer. Cred în poezia care nu îmi cere bir
POEZIE: Ștefan Mitroi
O lumină dulce
Mi-a pus mama la urechi cireșe
Imediat ce-am apărut pe lume
Tata încerca să-mi dea un nume
Iar o soră-a lui să mă înfeșe
În lumina lunii ce stătea
Chiar la noi pe prag, că era noapte
Hămesit de foame am supt lapte
Până dimineața dintr-o stea
Iar când a vrut mama a doua zi
Lapte de la sânul ei să-mi dea
Am țipat, crezând că mama mea
E cealaltă, steaua din tării
D-aia a fost mama supărată
Fiindcă am crescut cu acest gând
Dar când s-a mutat de pe pământ
S-a înveselit ca niciodată
Și într-o noapte m-a-ntrebat râzând:
Nici acum nu crezi că am fost eu?
Cum să nu, am spus, tu ești mereu
Toată viața asta până când...
Taci, mi-a zis apoi și m-a luat
O lumină dulce-n brațe și
M-am trezit copil a doua zi
În cenușa lunii înfășat.



.jpg)