Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Lumina literară şi artistică POEZIE: Ștefan Mitroi

POEZIE: Ștefan Mitroi

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Lumina literară şi artistică
Data: 04 Mai, 2022

O lumină dulce


Mi-a pus mama la urechi cireșe
Imediat ce-am apărut pe lume
Tata încerca să-mi dea un nume
Iar o soră-a lui să mă înfeșe

În lumina lunii ce stătea
Chiar la noi pe prag, că era noapte
Hămesit de foame am supt lapte
Până dimineața dintr-o stea

Iar când a vrut mama a doua zi
Lapte de la sânul ei să-mi dea
Am țipat, crezând că mama mea
E cealaltă, steaua din tării

D-aia a fost mama supărată
Fiindcă am crescut cu acest gând
Dar când s-a mutat de pe pământ
S-a înveselit ca niciodată

Și într-o noapte m-a-ntrebat râzând:
Nici acum nu crezi că am fost eu?
Cum să nu, am spus, tu ești mereu
Toată viața asta până când...

Taci, mi-a zis apoi și m-a luat
O lumină dulce-n brațe și
M-am trezit copil a doua zi
În cenușa lunii înfășat.