Istoria este poezia învingătorilor, iar poezia, istoria celor învinși”, spune Ioan Es. Pop, într-o poezie. Literatura, așadar, spune povestea celor învinși. De aceea, poate, istoria este cea mai frumoasă
Poșta redacției
Domnule profesor Ilie Ion Burcea, din paginile cu versuri pe care ni le-ați trimis - „gânduri lirice, zămislite în singurătatea unui salon de spital”, după cum le spuneți -, am reținut unele mai reușite, pe care le publicăm alăturat, dorindu-vă multă sănătate!
Psalm 4
(Talazurile sufletului meu)
Doar talazurile sufletului meu
Bat neoprite de nimeni, șubrezindu-l mereu,
Și-acolo plâng neputincioase, noapte de noapte,
Fără somn, fără să știe de visuri și șoapte,
Venite de sus, din grădina Ta, Doamne!
Psalm 1
Și nu-l vedeau pe Domnul în strălucirea Sa,
la porțile Luminii, tot discutând cu Petru
de cele trecătoare, de cele schimbătoare...
Cu veșnicia, Doamne, ne-ai logodit
și vrei să-ți fim de-a pururi o picătură oarbă
în marea fără margini a-mpărăției Tale
striviți de frici și spaime la marginea Luminii!


