Ignatie Grecu COLIND Povățuiți de o stea Cu lucire aparte, Magii au pornit Din țări de departe. Din Persia veche Cu daruri ei vin Și cad la picioare Pruncului divin. Steaua trimite Raze
Teofanie în duh eminescian
Astăzi, creștinii schimbă veșmântul de lumină,
Pentru că Teofania, liturgic, se termină.
Dar Ea se prelungește în cel plin de credință,
Care smerit îmbracă veșmânt de pocăință.
Au fost opt zile-n care toți am băut agheasmă,
Încât păream icoane dintr-o catapeteasmă.
De ne vom spăla fața, în lacrimi şi isop,
Icoana Celui veșnic va fi nouă prosop.
Făgădui-vom astăzi: vom fi mai buni și harnici
Și anii vieții noastre vor fi timpi mesianici.
De vom trăi cu toții în pace și-n iubire,
Tot timpul vieții noastre va fi spre mântuire.
Noi știm că facem parte dintr-un popor creștin
Și Dumnezeu Cel veșnic simțim că e român.
Strămoșii țării noastre trăiau smeriți, discreți,
Iar duhul teofanic îi prefăcea-n poeți.
Tot pruncul care vine în spațiul carpatin
Se naște-n el şi darul unui poet creștin.
Azi, frați cu Eminescu aș vrea să vă numiți,
Pe Dumnezeu-treimic de-a pururi să-L slăviți!
Români plecați în lume, oriunde vă aflați,
Cinstiți pe Eminescu, poetul din Carpați!


