Un autor interbelic de (re)descoperit: Ion Pena

Demersul de popularizare a poetului Ion Pena (1911-1944), întreprins de inginerul Marin Scarlat, strănepotul scriitorului-erou, este unul asiduu, dar meritoriu. Ion Pena este un autor ale cărui poeme rezistă vremurilor, forța sa lirică fiind remarcată și de Ștefan Baciu, care îi răspundea cu entuziasm în paginile „Universului literar”, numindu-l „un talent atât de nou și de robust”, iar în ediția aceluiași ziar, la 7 martie 1942, scria că „versurile lui trebuie citite cu luare-aminte: în miezul lor se zbate un poet de rasă, care semnează simplu și deslușit: Ion Pena”. 

Ion Pena s-a născut la 25 august 1911 în familia țăranilor Chiriță și Lisandra Pena din satul Belitori (azi, Troianul), fostul județ Romanați, acum Teleorman. Familia a fost una deosebit de săracă, dar și tristă, murindu-le cinci dintre copii. Ion, primul născut, a înfruntat greutățile și a învățat carte, absolvind Școala de Comerț Superior din Turnu Măgurele. A lucrat ca preceptor aproape cinci ani în localitatea Sichevița din județul Caraș-Severin, înfiin­țând acolo Căminul cultural „Lumina”, donând cǎrți pentru bibliotecă și, împreunǎ cu sǎtenii, achiziționând un aparat de pro­iecție de filme. Apoi a fost agent administrativ în localitatea arge­șeană Domnești, unde, în 1941, a fondat „Biblioteca modernă“. De acolo a fost mobilizat pe frontul celui de-Al Doilea Război Mondial, unde a murit la 29 iulie 1944, fiind înmormântat în Cimitirul Eroilor din Alba Iulia. N-a fost căsătorit și n-a avut copii.

Epigramist cu vervă

Ion Pena a debutat la 15 aprilie 1932 în revista „SO4H2”, din Turnu Măgurele, cu poezia „Alpinism”, scrisă pe când avea 17 ani. A scris și publicat peste 300 de epigrame, fiind considerat cel mai bun epigramist teleormănean. În timpul vieții sale scurte, de numai 33 de ani, le-a publicat în volumul „Furcile caudine” (1939), în care a inclus și catrenul care îl ironiza pe omul politic A.C. Cuza, sus­ținător al legionarilor. Grație epigramelor, George Călinescu l-a inclus în a sa „Istorie a Literaturii Române de la origini până în prezent”, apǎrutǎ în 1941.

Pena a scris și câteva sute de poezii, precum și articole și proză. A publicat în ziarele și revistele: „Vremea”, „Universul literar”, „Slove de foc”, „Drum”, „SO4H2”, „Graiul tineretului”, „Oltul”, „Zarathustra”, „Epigrama”, „Păcală”, „Prepoem”.

Despre poezia lui Pena, Stan V. Cristea scria că prevestește lirica lui Nichita Stănescu și a lui Marin Preda și sublinia: „Citite cu răbdare, dincolo de graba acestui început de nou secol, multe din poeziile lui Ion Pena ne dezvăluie un poet adevărat și sensibil, care a putut să meșteșugească destule versuri memorabile“ („Drum” din 17-23 august 2001).

„Merită o atenţie recuperatoare”

Proza „Moneda fantazienilor” este elogiată de criticul literar Gheorghe Grigurcu: „De-o preţuire aparte merită scrierea în proză a lui Ion Pena, «Moneda fantazienilor» (1937-1938), care oferă o viziune surprinzător anticipativă a ceea ce va reprezenta la noi societatea «socialistă». Cu o amără­ciune ascunsă sub o relaxare candid exaltată, autorul descrie fenomenele totalitarismului ce se va instaura după moartea sa, de la cinismul viclean al dictaturii şi eşafodajul economic inuman la distrugerea proprietăţii private, deopotrivă la oraş şi la sat, la propaganda deşănţată şi ideologizarea obligatorie. E o operă de ţinută orwelliană, cu impresionante vaticinări, singulară, după cât se pare, în literele noastre. Negreşit, Ion Pena merită de acum încolo o susţinută atenţie recuperatoare”.

Din informațiile furnizate de Marin Scarlat aflăm că, „în mai 1940, în revista „Prepoem”, din București, era anunțată apariția volumelor „Iarmaroc” (poezii) și „Flori veninoase” (epigrame). Întrucât revista şi editura Drum, unde urmau să apară, au fost interzise de cenzură în vara lui 1940, volumele lui Pena au fost scoase din șpalturi.

Interzis de comuniști

Vederile politice ale lui Ion Pena aveau să-l facă interzis ca autor la venirea comunismului. Era un admirator fervent al țărăniștilor, în același timp, un antilegionar și antifascist convins, delimitându-se de „exclusivismul rasei şi culturii germane”. Ca un vizionar, în articolele sale a prevăzut instalarea comunismului, publicându-le în revista „Păcală” pe al cărei frontispiciu era scris: „Iar când la Patria Română/ Râvnește hidra bolșevică/ Nesățioasă și păgână,/ Ia și o armă, că nu strică!“. Nu este de mirare atitudinea noii orânduiri de după 1945. Acum, însă, nu avem nici un motiv să nu descoperim scrierile acestui autor care rezistă vremurilor. În 2011, la 100 de ani de la nașterea sa, a apǎrut cartea „Scrieri” de Ion Pena, care include poeziile, epigramele și proza acestuia.