Împlinirea a 140 de ani de la naşterea marelui scuptor şi artist Constantin Brâncuşi reprezintă o sărbătoare pentru toți românii. Profetul artei moderne a lăsat posterităţii un tezaur de artă ale cărui piese și le-ar dori orice muzeu din lume care se respectă. Brâncuși a lăsat în spate, departe, sculptura clasică și academică, imitație a naturii, și a inaugurat arta modernă. Într-o manieră paradoxală, Brâncuși a realizat această nouă orientare printr-o punere în valoare a artei populare arhaice făcând eterne semnificațiile profunde, esențele. Este vorba de formele-cheie ale existenței omului și universului pe care le-a pus în expresii nemaiîntâlnite până la el. Profesorul Toma Rădulescu, istoric şi cercetător craiovean, ne descoperă în interviul acordat valenţele multiple ale personalităţii şi artei brâncuşiene.
Domnule profesor, privind asupra vieţii şi operei marelui Constantin Brâncuşi, care ar fi principalele coordonate prin care s-ar putea defini astăzi cel supranumit prințul-țăran?
Constantin Brâncuşi s-a născut și a crescut într-o familie de veche tradiție creştin-ortodoxă. Pe linia mamei a avut ca ascendenţi numeroşi preoţi şi călugări, mulţi dintre ei aducând cinste Ortodoxiei. Este de ajuns să amintim aici legătura de rudenie între marele artist şi ctitorii Schitului Locurele, Ilie şi Cleopa. Chiar educaţia pe care a primit-o de la mama sa a fost îndreptată în scopul pregătirii sale pentru slujirea clericală. Drept dovadă în acest sens stau apropierea sa de biserică, iscusinţa de a cânta la strană, simţul deosebit pentru valorile şi simbolurile sacre de care totdeauna a dat dovadă. Principala virtute conturată de mama sa în copilărie a fost iubirea pură, iubirea nevinovată. Acest simţământ a devenit mai târziu temă principală în mai toate realizările sale artistice. Remarcăm de asemenea, chiar din primele opere ale sale, afinitatea pentru oglindirea a ceea ce este curat în fiinţa umană. Aceasta îl delimitează pe Brâncuşi de arta clasică. Exemple în acest sens pot sta anumite reprezentări ale unor copii, pe care le găsim expuse în Muzeul de Artă din Craiova. El pune cumva în practică ceea ce Mântuitorul Hristos spune prin cuvintele „Lăsaţi copiii să vină la Mine, căci a unora ca acestora este Împărăţia cerurilor”.
Cum se integrează tematica iubirii de care aminteaţi în Ansamblul de la Târgu Jiu?
În aceeaşi notă a iubirii, Brâncuşi dezvoltă şi tematica artei legată de familie. Cunoscând foarte bine şi concepţia creștină despre iubire, sculptorul român realizează Ansamblul de la Târgu Jiu: Masa Tăcerii, Poarta Sărutului şi Coloana Infinitului. În felul acesta se armonizează profundele valenţe ale iubirii creştine cu dimensiunea eternă şi infinită a dragostei lui Dumnezeu. El socoteşte astfel că omul, numai prin iubire şi ascultare se poate realiza şi deveni părtaş al familiei cereşti, al Împărăţiei cerurilor.
Ce subiecte creştine am mai putea distinge în opera brâncuşiană? Cum se integrează acestea în etosul Bisericii noastre?
O altă temă pe care o oglindeşte arta brâncuşiană este legată de modul în care trebuie să ne prezentăm înaintea Judecăţii lui Dumnezeu. Această idee este reflectată edificator în lucrarea „Rugăciune”. Aici el exprimă starea celor care au trecut din această viaţă şi felul în care ei trebuie să se prezinte înaintea Dreptului Judecător. Rugăciunea reprezintă singura poartă de scăpare care ne poate mântui.
Brâncuşi dovedeşte că arta modernă nu poate fi separată de credinţă în general, care este în sine permanent modernă, fiind păstrătoarea Adevărului etern. În acest sens, el a fost preocupat de ideea de jertfă, pe care este clădită biserica străbună. Ştia foarte bine acest lucru şi mai ştia că, în creştinism, autodepăşirea, transfigurarea, starea taborică, devenirea personală reprezintă măsura desăvârșirii omului. Avea în memorie astfel faptele eroice ale ostaşilor români din războaiele mondiale, pe care le-a considerat întotdeauna un botez al noii noastre existenţe ca neam. El a reuşit astfel să materializeze ceea ce nouă ni se pare imposibil de reprodus în piatră. Astfel, artistul însuși mărturisea: „Muncind asupra pietrei, descoperi Spiritul - tăinuit în materie, măsura propriei ei fiinţe. Când am făcut Măiastra, nu am dorit să reprezint o pasăre, ci să exprim însuşirea în sine, spiritul ei: zborul, elanul... Eu nu am căutat, în toată viaţa mea, decât esenţa zborului!” Aceste lucruri sunt întâlnite în întreaga sa operă. În felul acesta, Coloana Infinitului, unde autorul dezvoltă tema jertfei, care apropie pământul de cer, nu poate fi socotită nicidecum ceva abstract. Aici Brâncuşi reprezintă sufletele celor care s-au jertfit pentru credinţa străbună, pentru neam şi ţară.
Toate aceste elemente sunt mărturia apropierii intime a marelui pictor faţă de Biserică, pentru că el era de fiecare dată nelipsit de la sfintele slujbe, ucenicind la strană, ţinând rânduiala posturilor.
Cum îl găsim pe Brâncuşi la Craiova? Care a fost legătura sa cu Biserica „Maica Precista” de la Dud?
La Craiova, în perioada studiilor, se ştie foarte bine că artistul a fost susţinut de Epitropia Bisericii Madona Dudu. Tot cu ajutorul Bisericii Madona a plecat la studii în afară, la Paris, unde a devenit celebru. În acest sens, prin educaţia pe care a primit-o din familie, apoi prin apropierea de latura practică credinţei noastre, pe care şi-a asumat-o tot timpul, Brâncuşi a arătat că arta sa nu poate fi decât ortodoxă. Dovadă în acest sens stau valorile pe care le-a creat şi pe care ni le-a lăsat moştenire pentru posteritate. Şi iată cum astăzi, la 140 de ani de la naşterea sa, marele Brâncuși, „părintele artei moderne”, aşa cum îl numea Preafericitul Părinte Daniel în volumul său despre renumitul sculptor, devine cel mai reprezentativ exponent al culturii româneşti. Datorită faptului că a fost un credincios practicant al învățăturii ortodoxe, suntem cu atât mai bucuroşi de geniul operei sale universal recunoscute.
Ce ne puteţi spune despre valorificarea personalităţii lui Constantin Brâncuşi în rândul tinerei generaţii?
Pentru tot ce a făcut în această viaţă memoria sa nu a fost și nu trebuie dată uitării vreodată. Peste tot în țară găsim urmele lui. Craiova este marcată de asemenea de prezenţa şi geniul său, iar la Catedrala Madonei numele lui Brâncuși este pomenit la fiecare Liturghie. În cetatea de pe malul Jiului, alături de iubitorii marelui sculptor, de personalitățile culturale, în prezența autorităților judeţului Gorj, se realizează comunicări, conferinţe şi simpozioane spre evocarea spiritului brâncuşian. Astfel, încredinţaţi de dorinţa sinceră de a-l readuce pe Brâncuşi în mijlocul neamului său, acum, la 140 de ani de la naşterea sa, dorim să punem în lumină ceea ce a însemnat el pentru neamul din care s-a plămădit, pentru Biserica în care a crescut, pentru universalitatea care l-a receptat ca pe un geniu incontestabil în lumea artei. Este necesar ca generaţiile de astăzi să ştie cine a fost marele Brâncuşi şi să-l cinstească pe măsura personalităţii şi moştenirii sale culturale.
