Biserica Iancu Vechi-Mătăsari, situată pe strada cu acelaşi nume, se pregăteşte pentru pictarea naosului şi, în acelaşi timp, este plină de copii care participă la multiple activităţi educaţionale şi de formare a deprinderilor. Limba engleză, pictură, origami, şcoala duminicală sunt tot atâtea faţete ale slujirii parohiei care îi ajută pe cei mici şi îi capacitează pe cei mari pentru a întări comunitatea.
Biserica Iancu Vechi- Mătăsari este în plin şantier pentru continuarea picturii în tehnica fresco, efectuată de o echipă cu renume în Capitală. În curtea bisericii am văzut două persoane care stau lângă var şi câlţi, pregătind materialele pentru peretele care urmează să poarte amprenta pictorilor şi chipurile sfinţilor. Era o sâmbătă de decembrie, după Sfântul Nicolae, dar o zi călduroasă. La demisol, la ora 11:00 începuseră deja cursurile de limba engleză. Copiii, împărţiţi în două grupe, pe vârste şi cunoştinţe, lucrau de zor şi ridicau mâinile, ca la şcoală, pentru a arăta că au învăţat şi ştiu deja unele cuvinte predate de voluntarii care sprijină această activitate. Profesoara de engleză stătea în spatele lor şi ghida, cu tact pedagogic şi experienţă, întregul demers de însuşire a unei limbi străine. Al doilea grup era undeva în spate, după o draperie, şi avea regulile, tabla, voluntarii şi profesoara lui.
Părintele paroh Constantin Stoica ne-a spus despre aceste ateliere şi meditaţii următoarele: „Chiar dacă suntem în şantier de aproape şase ani, parohia noastră nu a diminuat niciodată activităţile educaţionale şi sociale pe care le organizează. Cursul de limba engleză este desfăşurat în parteneriat cu «Shakespeare School Bucureşti», care trimite aici sâmbăta opt voluntari, olimpici la limba engleză, iar parohia pune la dispoziţie doi profesori care coordonează întreaga activitate, cu elevi împărţiţi pe grupe de vârstă şi nivel de cunoştinţe, de la 6 la 14 ani. Părinţii remarcă bucuroşi progresele copiilor lor la această materie. Tot sâmbăta este cursul de origami, adresat de asemenea copiilor, pentru că dezvoltă foarte mult intuiţia, inteligenţa şi motricitatea. Cursul de pictură are deja o tradiţie de şase ani. În biserică sunt expoziţii de icoane pictate de copii la atelier. Avem aproape lunar activităţi în comun cu unităţile de învăţământ din apropierea parohiei, la care vin şi elevi de la alte licee din sectorul 2”.
La orele de engleză sunt foarte activi voluntarii, care îi învaţă pe cei mici diverse cuvinte prin diferite metode şi îi ajută să sedimenteze noile informaţii. Alexandra Ştefan, elevă în clasa a 10-a la Colegiul Naţional „Cantemir Vodă”, ne-a spus: „Unii copii învaţă şi acasă, dar mai mult lucrăm aici. Facem jocuri, învăţăm limba engleză prin comunicare, pentru că cei mai mici nu pot asimila după metoda clasică o limbă străină”. Gheorghe Mitrea, de la acelaşi liceu, ne-a împărtăşit sentimentele pe care le are atunci când îi ajută pe cei mici să înveţe: „Îmi place mult să lucrez cu copiii, mai ales că se vede că le place limba engleză”. Mămica unei fetițe, care o aştepta în aceeaşi încăpere să încheie ora de engleză, ne-a spus: „Facem din aprilie engleză. Este foarte bine, sunt mulţumită. Ea a început de la şase ani şi a avansat mult, pentru că doamna se ocupă foarte serios. O ajută foarte mult şi pentru şcoală”.
După încheierea orei de engleză, a început pictura şi cursul de origami. La cursul de pictură, doamna Valeria Tofan, care îi îndrumă pe copii, le-a propus să deseneze obiceiurile româneşti din preajma sărbătorii Naşterii Domnului. Copiii s-au aşternut pe creat şi redat, după modelul din faţa lor, realizat de profesoară, ceea ce au învăţat, pentru ca din mâna lor să iasă un desen demn de toată lauda. Doamna Tofan ne-a spus următoarele despre cercul de pictură: „Am avut în grijă până acum 11 cercuri de pictură în mai multe localităţi din ţară. Aici am început activitatea din 2011 şi am avut copii de excepţie, după diplomele şi medaliile primite atât la expoziţii din ţară, cât şi la expoziţii internaţionale, dintre care remarc în mod deosebit albumul comemorativ dedicat lui Henri Rousseau, în Franţa. Aceasta este mândria noastră. Aproape în fiecare an, de la cercul nostru pleacă elevi să studieze la Liceul Tonitza, precum şi la facultăţile de artă. I-am canalizat pe copii acolo unde au avut mai mult talent şi bunăvoinţă. Avem una dintre fostele eleve care şi-a luat doctoratul anul acesta. Astăzi facem tradiţii şi obiceiuri de iarnă. Le arăt în tabloul pe care l-am pictat cu ani în urmă tradiţii pe care, chiar dacă nu le-am văzut, le-am auzit de la fraţii mei mai mari. Asta ca să nu se limiteze doar la cele câteva tradiţii care mai sunt cunoscute. Avem două grupuri: copiii care pictează în ulei şi începătorii sau cei care au lipsit o perioadă şi au revenit. Aceştia din urmă trec la ulei după ce fac aici câteva desene, ca să-şi intre din nou în mână. Toţi încep cu creionul, cu primele elemente ale desenului şi când simt că pot, trec la ulei”.
În încăperea a doua, de după draperie, se desfăşura cursul de origami, organizat de doamna profesoară Dalia-Sorina Eremia, care predă tehnologia de mulţi ani. Dumneaei ne-a spus câteva cuvinte despre atelier: „Avem un program săptămânal de pregătire în tehnica origami. Tehnica aceasta e privită mai mult ca o activitate sporadică de lucru manual, dar ea este ceva cu mult mai mult: un joc al minţii. Noi privim origami şi ca o metodă terapeutică, utilizată în special pentru copiii cu deficienţe de vedere. Avem un proiect în care implicăm şi astfel de copii, iar lucrul cu origami îi ajută foarte mult şi nu este la fel de monoton ca exerciţiile clasice pentru ochi. Vârsta minimă pentru origami este în jur de cinci ani, dar nu există o vârstă maximă. Origami are aplicaţii necunoscute la noi, cum ar fi realizarea airbagurilor de maşină, a aparatelor minuscule necesare la operaţiile din interiorul vaselor sanguine, dar şi la nivel mare, precum oglinzile sateliţilor. Noi plecăm de la forme geometrice simple şi ajungem să învăţăm mai bine formele complexe, cum ar fi cubul şi sfera. Copiii îşi aleg modelele şi astfel au tragere de inimă să facă şi alte modele, complexe”.
Duminica, după slujbă, în biserică au loc întrunirile numite „şcoala duminicală”, organizate de părintele Horia Măluşanu şi diaconul Marian Vasluianu. Acestea se bucură, de asemenea, de mare succes în rândul celor mici. Părintele Horia ne-a spus că „acest program nu dublează ora de religie, ci e complementar. Copiii au auzit unii de la alţii de aceste lecţii şi îşi aduc şi prietenii. Colaborăm şi cu profesorii şi metodiştii de religie de la şcolile din jurul bisericii. Unităţile de învăţământ trimit voluntari pentru programul nostru social «Dar din dar se face rai». Fiecare duminică este pusă sub semnul unei teme, pentru care pregătim un filmuleţ, o scurtă povestioară şi fişele de lucru pentru diferite grupe de vârstă. Cei mici colorează, iar cei mai mari au activităţi individuale sau colective”.
