Oana Moșoiu, lector doctor în științele educației la Universitatea din București, specialist în formarea adulților și mamă a patru copii, povestește despre o inițiativă la firul ierbii căreia i s-a alăturat în 2016. Un grup de părinți și profesori din toată țara identificase o nevoie educațională insuficient acoperită. Astăzi, Oana Moșoiu este coordonator educațional la Școala Familiei, organizație de ale cărei servicii au beneficiat deja 1.500 de părinți și viitori părinți, bunici, profesori, copii și adolescenți.
Ce este Școala Familiei și ce o deosebește de alte cursuri pentru părinți?
Conceptul Școlii Familiei pleacă de la zicala: „Îți trebuie un sat ca să crești un copil”. E un pic mai mult decât educația parentală. Ne adresăm tuturor factorilor de influență din viața unui copil - familia extinsă, personal didactic, consilieri, bone. Adulții din jurul copiilor au nevoie de o anumită trezire, de a înțelege că sunt factori de influență în viața acestora.
Înainte să mă alătur Școlii Familiei, toți profesorii cu care lucram în zona educațională se plângeau de părinți. Iar la ședințele cu părinții de la școală observam o presiune din partea părinților asupra profesorilor. Și ambele părți aveau dreptate! Totuși, nu mă consideram un părinte aflat în poziția de a le da lecții altor părinți. Noi, ca formatori, nu prea dăm exemple din viața personală. Dar acasă, cu copiii, am observat că teoria studiată se valida empiric. Iar la Școala Familiei avem formatori care au mai mulți copii decât mine: cinci, șase, șapte copii. Aceasta le asigură o calitate de expertiză în plus și a contat mult pentru cursanți. Combinația aceasta de informație științifică și experiență practică este un punct valoros în plus pentru programul nostru. Cred că am deschis un drum nou.
Care sunt problemele identificate și ce soluții oferiți?
Problemele părinților cu copiii lor sunt legate de relaționarea disfuncțională: cu copilul, cu partenerul de viață, cu ceilalți adulți. Demersul nostru este centrat pe relație: relația omului cu Dumnezeu, cu el însuși, cu copilul, cu partenerul de viață. Soluția nu e la noi, soluția este la participanți și este una individualizată: să se dezvolte fiecare pe sine și, înțelegându-se și luându-se cumva în stăpânire pe sine, va fi mai competent și în relația cu celălalt, inclusiv cu copilul.
Ce activități le propuneți participanților, în acest scop?
Cursurile au o dimensiune activă și participativă foarte puternică. Le numim traininguri, sunt un antrenament pentru ceea ce părinții vor face acasă. Au în spate o metodologie de învățare experiențială, adică din experiențe concrete. Abordăm teme specifice care au legătură între ele prin mecanismele de relaționare universale pe care le implică.
Lucrăm cu grupe mici, de câte 15-20 de persoane. De aceea, nu este un program care se susține ușor. Suntem însă mulțumiți că la București putem păstra prețul cursurilor sub costul unui joc de Lego mai sofisticat, iar în țară costul de participare este și mai mic.
Mergem în laboratorul relațional și studiem mecanisme psihologice. De exemplu, dependențele. Ele sunt generate de lipsa unui răspuns emoțional adecvat din partea părintelui în copilăria timpurie. Aceasta duce la formarea unor circuite de recompensă care înlocuiesc factorul emoțional cu altceva.
Sigur că este un demers efectiv de alfabetizare în pedagogie, psihologie, chiar medicină și biologie. Le vorbim părinților într-un fel accesibil, în partea teoretică a cursului, pe care noi am documentat-o științific foarte bine. Dar avem și o parte practică: studii de caz bazate pe problemele cu care se confruntă părinții din grup, jocuri de rol, exerciții.
Cu ce pleacă părinții acasă de la un astfel de curs?
Părinții învață să transforme provocările copilului în situații cu rol didactic. Dacă copilul se obișnuiește să nu folosească tableta în mașină la un drum de 200 de kilometri, va putea să-și gestioneze frustrarea și când merge cu trenul șapte ore fără acces la internet.
Părinții află ce este reziliența și cum poate fi antrenată. Ancorarea în prezentul imediat, stimulii și recompensele imediate încurajate de consumerism îi fac pe copii să nu-și mai poată concentra voința și atenția pentru a amâna recompensa și a face efort pe termen lung sau a face față unei perioade de disconfort.
Încercăm să-i relaxăm pe părinți, să le creștem încrederea în competența lor parentală. Au nevoie să-și dezvolte autonomia, să aibă un cuvânt de spus în ceea ce se întâmplă în școală și în societate. Pentru că există o tendință ideologică de a-i separa pe părinți de copii și a-i înlocui cu diverși experți despre care se spune că ar fi mai buni educatori în diverse domenii.
Care este cea mai originală activitate pe care o desfășurați cu părinții?
Taberele pentru părinți și copii. Pachetul include cursuri pentru părinți și ateliere separate cu copiii lor. Părintele va pleca acasă cu un plan personalizat de parenting, discutat unu la unu cu trainerul. Separat, copiii fac ateliere de artă, iar adolescenții de dezvoltare personală: despre iubire, valori, cum își văd viitorul, cum își imaginează partenerul de viață. Adolescenții au apreciat mult aceste ateliere, pentru că, citez: „Nimeni nu vorbește cu noi, doamnă, lucrurile astea!”. Ei învață să deosebească iubirea adevărată de iubirea care se consumă rapid, bazată numai pe relația sexuală. Există o presiune acum de a avea relații sexuale cât mai devreme, ca semn al „iubirii”. Uneori, părinții și chiar profesorii îi abandonează pe adolescenți în perioada în care ei au cea mai mare nevoie ca aceștia să le fie alături. Mai avem locuri libere în tabăra de la Putna, care începe pe 14 iulie. În această tabără am alocat mai mult timp laolaltă pentru părinți și copii.
Ce rol are factorul spiritual în educația familiei?
Noi am constatat că părinții care merg la duhovnic și sunt parte dintr-o parohie vie sunt mai sensibili și mai apropiați de copiii lor. Există azi și curente de opinie împotriva dimensiunii spirituale, sau care parcă ar prefera ca familiile să practice meditația zen și yoga decât să-și manifeste dimensiunea spirituală ducându-se la biserica din vecinătate. Personal, cred în libertatea persoanei de a avea o viață spirituală așa cum i-a fost cultivată de părinți, de familie. Suntem o societate creștină. Calendarul și tematicile de curs din toată țara se găsesc la http://scoala-familiei.ro.
