Mănăstirea Antim din Bucureşti şi-a sărbătorit ctitorul

Biserica Ortodoxă Română l-a prăznuit ieri, 27 septem­brie, pe Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, Mitropolitul Ţării Româneşti. La ctitoria sa din Bucureşti, care îi poartă numele, Sfânta Liturghie a fost săvârşită de Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un ales sobor de slujitori.

Așa cum este tra­diția, credincioși din Capitală și pelerini din alte zone au adus ieri prinos de cinstire Sfântului Antim Ivireanul. Ctitoria sa din Bucu­rești a fost neîncăpătoare pentru cei care au dorit să participe la Sfânta Liturghie arhierească și să petreacă câteva momente de reculegere duhovnicească la Mănăstirea Antim.

În cuvântul de învăţătură rostit după citirea pericopei evan­ghe­lice (Luca 12, 32-40), Prea­sfinţitul Părinte Varlaam Ploieș­teanul a subliniat că Sfântul Sinod al Bisericii noastre (care l-a trecut în rândul sfinţilor pe marele mitropolit şi tipograf al Ţării Româneşti în anul 1992), a ales ca în cadrul Sfintei Liturghii săvârșite întru pomenirea acestuia să fie citit textul evanghelic de la Sfântul Evanghelist Luca, în care se vorbeşte despre milostenie şi priveghere, pentru că acest pasaj este cel mai expresiv şi profetic în ceea ce priveşte viaţa şi lucrarea Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul ca monah, şi mai ales ca păstor al Bisericii lui Hristos.

„Evanghelia de astăzi exprimă virtuţile importante ale Sfântului Ierarh Antim Ivireanul, pentru că el a fost un monah, iar mai târziu un episcop al Bisericii care a privegheat cu toată responsabilitatea la mântuirea sufletelor încredinţate lui spre păstorire. Deşi, aşa cum ştim, după originea sa părintească el nu a aparţinut neamului nostru. S-a născut în Georgia sau Iviria la jumătatea secolului al 17-lea, în sânul unei familii evlavioase, părinţii său numindu-se Ioan şi Maria, iar el primind la Botez, în chip profetic, numele Sfântului Apostol Andrei cel întâi chemat, Ocrotitorul României. A ajuns rob la turci, dar a fost răscumpărat pentru calităţile sale intelectuale şi morale de către Patriarhul Dositei al Ierusalimului”, a evidenţiat Prea­sfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul.

Lucrare amplă spre trezirea și înălțarea spirituală a credincioșilor

Preasfinţia Sa a subliniat că Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul a desfăşurat ca arhiereu o bogată activitate pastorală, edilitară şi de formare a clericilor, dar şi a tinerilor. „A scris mai multe cărţi cu îndrumări pentru preoţi, din dorinţa sa de a îmbunătăţi starea educaţiei preoţilor, precum şi capacitatea lor de a răspunde la noile provocări ale societăţii din vremea sa. Pe când era la Râmnic, a înfiinţat acolo trei şcoli, numite în limbajul timpului «şcoli de pomană», adică elevii puteau învăţa gratuit, indiferent de originea lor socială. A continuat activitatea aceasta şi la Bucureşti, unde, printre alte multe lucrări, iată că a înălţat şi această frumoasă mănăstire, această biserică pusă sub ocrotirea tuturor sfinţilor lui Dumnezeu. Planurile arhitecturale le-a făcut el însuşi, ceea ce arată şi calitatea sa de arhitect. Pentru această biserică a lucrat el însuşi uşile sculptate de la intrare. Totodată a fost şi un iscusit pictor, cum ne arată aceste două icoane care străjuiesc iconostasul şi care îl au ca autor tot pe Sfântul Ierarh Antim. Dar ceea ce este mai important decât lucrurile acestea a fost grija lui faţă de oamenii nevoiaşi. În mănăstirea aceasta el a rânduit ca din veniturile ei să se dea zilnic hrană celor săraci, tradiţie care continuă în mod neîntrerupt de la Sfântul Antim Ivireanul până astăzi”, a precizat PS Părinte Episcop Varlaam Ploieşteanul.

„A realizat lucruri care îl aşază în galeria celor mai mari personalităţi ale epocii premoderne şi moderne”

Ierarhul a mai arătat că preocupările intelectuale şi artistice nu l-au împiedicat pe Sfântul Antim să se dedice turmei care-i fusese încredinţată şi pe care s-a străduit să o ridice mereu la o ţinută şi vieţuire duhovnicească înaltă. „S-au descoperit la scurtă vreme după moartea lui martirică 35 de predici rostite de el aici, la Bucureşti, şi care în secolul al 19-lea au fost publicate sub numele de Didahiile Mitropolitului Antim Ivireanul. Aceste didahii sau predici ne revelează o personalitate extrem de complexă, un cunoscător al adâncimilor sufletului omenesc, al problemelor cu care o persoană se confruntă în timpul vieţii sale. De asemenea, vedem un fin observator al societăţii româneşti, care şi atunci, ca şi astăzi, era marcată de anumite vicii. Sfântul Antim, cu un curaj extraordinar, le-a condamnat pe toate acestea. A condamnat lenea, lipsa de onoare, neseriozitatea, uşurătatea cu care românii de atunci înjurau de lucruri sfinte. Pe toate le-a înfierat, dorind ca cei încredinţaţi lui să evolueze spiritual de la o duminică la alta. Sfântul Antim spunea că de gâtul său atârnă sufletele credincioşilor. De aceea, vedem că la veşmintele preoţilor şi ale episcopilor epitrahilul are franjuri. Acestea nu sunt simple decoraţiuni, ci simbolizează mulţimea credincioşilor care sunt puşi în grija părintească şi pastorală a unui preot sau a unui ierarh. Din această grijă pentru sufletele credincioşilor, Sfântul Ierarh Antim Ivireanul, într-o perioadă scurtă de arhipăstorire a Ţării Româneşti de doar nouă ani, a realizat lucruri care îl aşază în galeria celor mai mari personalităţi ale epocii premoderne şi moderne”, a evidenţiat Preasfinţia Sa.

Ierarhul a expus şi cele trei variante privitoare la locul morţii Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul. „Anton-Maria Del Chia­ro, care a fost secretarul particular al voievodului Constantin Brâncoveanu, într-o lucrare a sa spune că Mitropolitul Antim Ivireanul a fost decapitat şi aruncat în râul Tungia, în apropierea Adrianopolului. O lucrare realizată la Bucureşti şi publicată în secolul al 19-lea spune că Mitropolitul Antim a fost arestat şi dus spre Mănăstirea Snagov, unde a fost ucis şi aruncat în lac, voievodul Nicolae Mavrocordat ocupându-se personal de recuperarea trupului din apă, ca să fie convins că mitropolitul este mort. O a treia variantă spune că Mitropolitul Antim a fost adus la reşedinţa domnitorului, unde acesta personal l-a înjunghiat”, a explicat Preasfinţia Sa.

La finalul Sfintei Liturghii a fost oficiată slujba Parastasului pentru ctitorii, ostenitorii şi binefăcătorii Sfintei Mănăstiri Antim care au trecut la Domnul. Protos. Vicenţiu Oboroceanu, stareţul Mănăstirii Antim, i-a oferit, cu această ocazie, Prea­sfințitului Părinte Varlaam Plo­ieșteanul o bederniţă cu chipul Sfântului Ierarh Antim Ivireanul.