Modele pentru învăţământul teologic românesc

Astăzi, în ziua de prăznuire a Sfinților Trei Ierarhi, Vasile, Grigorie și Ioan, ne referim la ei ca la niște modele ale tuturor creștinilor, dar mai ales ale tinerilor care urmează învățământul teologic. Despre cum sunt receptate în vremea noastră viețile și operele acestor trei mari sfinți ne vorbește pr. prof. Ștefan Buchiu, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Bucureşti.

Părinte decan, Sfinţii Trei Ierarhi sunt modele de îmbinare a rugăciunii şi învăţăturii atât laice, cât şi teologice. Cum sunt receptaţi ei, din această perspectivă, de profesorii şi studenţii teologi români?

Despre Sfinţii Trei Ierarhi studenţii iau cunoştinţă la multe discipline teologice. Ei învaţă din perspectivă istorică, la patrologie şi istoria bisericească universală, din perspectivă sistematică, la cursurile de dogmatică, morală, apologetică, iar din perspectiva practică, la cursurile de liturgică şi omiletică. Odată cu descrierea personalităţilor şi a operelor lor, profesorii urmăresc, în general, să configureze şi profilul spiritual al acestora, caracterizat de rugăciune, asceză, angajare misionară şi pastorală de excepţie. Pornind de la apelativul pe care Sfinţii Trei Ierarhi l-au primit în cultul ortodox, şi anume „Mari dascăli ai lumii şi Ierarhi”, profesorii de teologie se străduiesc să le prezinte studenţilor specificul acestora, acela de a uni în mod strălucit calitatea de desăvârşiţi teologi, întemeiaţi pe Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie, cu cea de buni cunoscători ai culturii profane, de ierarhi responsabili şi pe deplin implicaţi în viaţa şi misiunea Bisericii. Cunoaşterea acestor modele inegalabile echivalează pentru studenţi, ca de altfel şi pentru profesori, cu implicarea egală în studiul teologiei şi în spiritualitatea ortodoxă autentică, exprimată prin cultivarea virtuţilor creştine, prin slujirea cu devotament şi fidelitate a Bisericii, prin realizarea unei angajări plenare în misiunea acesteia. Pe de altă parte, promovarea unei teologii vii şi dinamice nu este posibilă decât prin racordarea neîncetată la viaţa liturgică şi duhovnicească a Bisericii, după modelul Sfinţilor Trei Ierarhi.

Cum reuşesc instituţiile teologice de învăţământ să îmbine şcoala şi duhovnicia, atât de importante pentru formarea viitorilor clerici?

În fiecare facultate de teologie, programul didactic este inseparabil de programul liturgic. Setea de cunoaştere teologică a studenţilor trebuie unită permanent cu setea de trăire spirituală, de progres duhovnicesc, pentru că doar împreună cunoaşterea şi evlavia pot conduce la formarea viitorilor preoţi de vocaţie. 

Pe lângă programul liturgic, viaţa spirituală a studenţilor este cultivată şi prin relaţia cu duhovnicii lor, adică preoţii de la paraclisul facultăţii, dar şi profesorii clerici, care îi privesc pe studenţi ca pe fiii lor duhovniceşti, oferindu-le sfaturi sau consiliere duhovnicească. Conferinţele organizate în facultate sunt dublate de seri cultural-spirituale în care studenţilor li se oferă nu numai informaţii teologice, ci şi modele de autentică vieţuire creştină, răspunsuri duhovniceşti la întrebările lor existenţiale, căi de urmat în viaţă şi mai ales modul în care formarea teologică este completată de adâncirea vieţii spirituale.

În comparaţie cu perioada interbelică sau cu primii ani după 1989, învăţământul teologic românesc, atât cel seminarial, cât şi cel universitar, trece astăzi printr-o criză de vocaţie. Care credeţi că sunt cauzele acestui fapt?

Cu toate că astăzi sunt mai puţini candidaţi la facultăţile de teologie decât în ultimul deceniu al secolului trecut, nu consider că asistăm la o criză de vocaţie în preoţie. Faptul că în fiecare an la facultatea noastră, mă refer la specializarea Teologie Pastorală, sunt zeci de candidaţi care nu intră, fiind peste cifra de şcolarizare de 200, atestă existenţa unui interes constant pentru a urma Teologia. Dacă la alte specializări sunt candidaţi mai puţini decât locurile scoase la concurs se datorează şi faptului că absolvenţii nu sunt absorbiţi de piaţa muncii în ritmul dorit. Să nu uităm însă nici numărul mare de facultăţi, unic în tot spaţiul ortodox, care în ultimele două decenii şi jumătate au generat mii de absolvenţi, mult peste nevoile reale ale Bisericii şi societăţii româneşti.

Ce şi-au propus facultăţile de teologie pentru revigorarea şi împrospătarea educaţiei teologice şi a formării spirituale a viitorilor clerici, profesori de religie şi pictori sau restauratori bisericeşti?

O măsură extrem de importantă pentru revigorarea învăţământului teologic universitar o constituie iniţiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel de elaborare a unor noi manuale sau compendii universitare pentru disciplinele teologice, redactate în conformitate cu ultimele cercetări în domeniu şi deschise dialogului cu cultura contemporană. O altă iniţiativă a Întâistătătorului Bisericii noastre a reprezentat-o elaborarea unei serii de dicţionare de teologie pe diferite domenii, instrumente de cercetare absolut necesare creşterii nivelului calitativ al învăţământului teologic universitar.

La nivel de master, profesorii de teologie din facultăţile noastre propun teme extrem de actuale, racordate la misiunea de azi a Bisericii Ortodoxe Române şi la provocările culturale ale epocii. Se urmăreşte prin aceasta, inclusiv la nivelul Școlii doctorale, o diversificare şi inter-relaţionare a temelor teologice cercetate cu beneficiari direcţi pentru o formare cât mai completă şi complexă.

În ceea ce priveşte formarea spirituală, la ultimul Congres al facultăţilor de teologie din Patriarhia Română au fost propuse iniţiative de implicare directă a profesorilor de teologie în viaţa duhovnicească a facultăţilor, de organizare a unor conferinţe susţinute de mari duhovnici sau de clerici renumiţi, de cultivare a spiritului filocalic în sufletele studenţilor, odată cu pregătirea lor pentru misiunea Bisericii.

O atenţie deosebită va fi acordată pregătirii profesorilor de religie, cu atât mai mult cu cât asistăm la o ofensivă, mai mult sau mai puţin vizibilă, la adresa orei de religie. Profesorii de religie trebuie să fie şi buni teologi, dar şi oameni de cultură care să poarte un dialog cu societatea, cu părinţii elevilor, cu profesorii de alte discipline, în scopul edificării unui învăţământ românesc de calitate, echilibrat şi complet în formarea elevilor.

Ce proiecte de viitor are Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“ din Bucureşti?

Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii din Bucureşti îşi propune ca în anul acesta să amplifice cercetarea ştiinţifică la nivelul celor trei centre de cercetare existente, să crească nivelul calitativ al actului didactic, să consolideze climatul duhovnicesc, în vederea unei formări teologice integrale. Facultatea noastră va fi partener în organizarea conferinţelor iniţiate de Patriarhia Română prin Sectorul teologic educaţional, ca şi în anii precedenţi, şi se va implica direct în organizarea de anul acesta a Întâlnirii tinerilor ortodocşi din Europa, care se va desfăşura la Bucureşti. Vom urmări, în plan extern, consolidarea şi adâncirea parteneriatelor cu instituţiile similiare din Europa şi de pe alte continente, în sensul intensificării schimbului de profesori şi de studenţi. Pe plan administrativ, vor începe lucrările de construcţie a unui nou corp de bibliotecă, în vederea extinderii acestei componente atât de importante pentru cercetarea academică.