Medicina de urgență este o specializare deosebită între cele din acest domeniu vast care are în vedere vindecarea omului. Una e să fii medic legist, medic de familie, medic de medicina muncii și cu totul altceva să lucrezi în UPU (Unitatea de Primiri Urgențe). Aici intri fie pentru că ai un spirit de jertfelnicie ieșit din comun, fie ai nevoie de adrenalină și nu o găsești decât în contact cu situațiile dificile. În UPU gărzile sunt... gărzi adevărate. Nu ai timp nici să te uiți pe geam și să-ți spui: Hmmm, deja s-a făcut dimineață. Uneori te duci cu mâncarea pe care ai adus-o de acasă neatinsă. Un medic de urgență seamănă cu un pilot de supersonic, ia deciziile corecte nu în minute, ci în secunde. Doctorița Diana Cimpoeșu e șefa UPU de la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași, dar și profesoară la UMF „Gr. T. Popa” din capitala Moldovei. Despre o gardă mai puțin obișnuită, petrecută de Crăciun, ne povestește domnia sa în materialul de față.
Speranţă pentru Dragoş Panait, un şahist de 13 ani
În urmă cu 7 ani a descoperit şahul. Din întâmplare. Pe calculator. Din multitudinea de jocuri, sportul minţii i s-a părut cel mai captivant.
De atunci, nu este zi în care să nu joace cel puţin o partidă de şah. Rezultatele la competiţii au venit surprinzător de repede, semn că Dragoş Florin Panait este înzestrat cu mult talent. Ar vrea să atingă performanţa, însă părinţii nu îi mai pot plăti orele de pregătire cu antrenorul de şah. Poate reuşim împreună să dăm aripi unui vis ascuns într-o inimă de campion!
Dragoş Panait din Bucureşti însumează calităţile copilului pe care orice părinte şi l-ar dori. Cuminte, bun în toate activităţile pe care le desfăşoară, atât intelectuale, cât şi sportive, cu rezultate apreciabile la învăţătură, sociabil. Părinţii îi sunt cei mai buni prieteni. L-au susţinut, l-au încurajat şi l-au supravegheat îndeaproape în nenumăratele sale demersuri. Din păcate, de aproape un an de zile, nu îi mai pot oferi sprijinul financiar de care are nevoie pentru a putea continua cu şahul de performanţă.
Obişnuit cu întrecerile sportive de mic, tânărul de 13 ani trece printr-o perioadă de linişte impusă. Fără un profesor de şah, nu îndrăzneşte să se aventureze la concursuri. De la lună la lună, apar jucători tot mai buni. Bine antrenaţi. Dragoş nu este descumpănit. Speră că într-o zi îl va găsi pe acel om care să-l mediteze intens astfel încât să recupereze timpul pierdut. Până atunci, se antrenează singur.
Multe premii obţinute într-un timp scurt
„Nu avea mai mult de 6 ani când a fost atras de acest sport. Singur l-a descoperit pe calculator. De la prima interacţiune i s-a părut foarte interesant. La început, a avut o tablă micuţă de şah şi a jucat cu mama lui, Viorica Maria. Încet, încet i s-a deschis apetitul şi a insistat pe lângă noi, părinţii lui, să-l ducem la un club de şah. I-am îndeplinit rugămintea. La vârsta de aproape 7 ani, a venit şi prima cupă de şah”, vorbeşte cu satisfacţie Viorel, tatăl lui Dragoş.
Pe zi ce trecea, micuţul era tot mai atras de şah. La început, părinţii au fost surprinşi de această pasiune a copilului, care îi capta aproape toată atenţia, timpul şi energia. Treptat, şi-au dat seama că moşteneşte acest „obicei” din partea mamei, ea însăşi jucătoare amatoare de şah, la fel ca şi tatăl şi fratele ei. Şahul, o frumoasă tradiţie de familie, pe care descendentul familiei Panait a ales să o ducă mai departe, fără ca măcar vreunul din membrii familiei să-i insufle această pasiune.
„În urmă cu câţiva ani, am fost cu tata în parc. Am văzut foarte mulţi oameni care jucau şah. Şi acum mai văd. În parc l-am întâlnit, întâmplător, pe primul meu antrenor. A văzut că mă pricep, că sunt pasionat de şah şi că îmi doresc rezultate, aşa că s-a oferit să îmi fie profesor. M-a antrenat vreo jumătate de an. A fost un pedagog foarte bun. Nici nu am simţit că el îmi preda cât timp juca şah cu mine. Numele lui este Adrian Dinu”, spune Dragoş.
Apariţia antrenorului în viaţa sportivă a copilului a determinat obţinerea a numeroase medalii şi cupe. Spre exemplu, la concursul „Grand Prix”, Dragoş a avut de înfruntat campioni naţionali şi vicecampioni europeni. Nu s-a lăsat intimidat. La o primă confruntare cu un vicecampion european a ieşit învingător. Apoi, a avut ca adversară o dublă campioană naţională. Din nou, avantaj pentru tânărul Panait, care mărturiseşte deschis: „Îmi amintesc că eram foarte relaxat. Nici nu ştiam cine sunt copiii cu care mă confruntam. Acum, când mă duc să joc cu un campion, am emoţii. Am pierdut curajul din copilărie.”
Prima cupă câştigată de Dragoş a fost la concursul „Juventus” Junior. Era în clasa întâi. La 8 ani, a concurat şi i-a învins pe jucători de şah mult mai mari decât el, în vârstă de 14 ani. A fost campionul Capitalei la şah patru ani consecutiv. Mare parte din laurii strânşi în palmares i se datorează şi lui Dan Nuţă, cel de-al doilea antrenor de şah, căruia îi este recunoscător, la fel ca şi primului său mentor. Să fie vreun secret în obţinerea acestor realizări deosebite, într-un timp atât de scurt? „Înaintea oricărei competiţii, spun o rugăciune în gând şi mănânc o ciocolată”, răspunde şahistul, care practică şi alte sporturi.
Dragoş mai spune că a fost impulsionat să continue cu şahul de preotul paroh de la biserica unde merge împreună cu părinţii. Părintele Constantin Ţincu de la Biserica „Naşterea Maicii Domnului” din Drumul Taberei a avut inspiraţia să-l prezinte oamenilor drept „campionul nostru la şah” în urmă cu câţiva ani şi să-i ofere o icoană mare cu Sfinţii Constantin şi Elena. Din acea zi, Dragoş este nelipsit de la biserică. Participă la sfintele slujbe din locul care concentrează toată atenţia şi emoţia participanţilor, din Sfântul Altar.
Bucuroşi cu un asemenea fiu, soţii Panait nu-şi pot ascunde mâhnirea cu privire la neputinţa de a-i oferi lui Dragoş un profesor meditator la şah. Numai o oră costă 50 de lei. Poate reuşim împreună să dăm aripi unui vis ascuns într-o inimă de campion!
Cei care doresc să-i plătească meditaţiile la şah acestui copil talentat pot face donaţii în contul deschis pe numele Bogdan Panait, la Banca Transilvania RO26BTRLRONCRTOV66248802.