„Adevărata noastră valoare se arată în momente dificile”

Biserica noastră, prin preoţii, angajaţii aşezămintelor sociale şi credincioşii ei, a intensificat în această perioadă nu doar rugăciunea, ci şi lucrarea pentru sprijinirea aproapelui aflat în nevoie. Mame singure cu copii şi fără venituri, copii din familii cu stare financiară precară ori bătrâni neajutoraţi sunt doar câteva dintre categoriile sociale care primesc susţinere, ajutor şi mângâiere în aceste vremuri grele. 

Lumea, mai ales cea a copiilor, nu s-a oprit în loc odată cu provocarea la care suntem chemaţi cu toţii să răspundem în această perioadă. Nu încape îndoială că experienţa denumită generic COVID-19 ne va schimba, dacă nu chiar a făcut-o deja, însă copiii tot copii rămân şi au nevoie de iubire, de grijă, de hrană şi educaţie.

Toţi copiii merită să fie în centrul atenţiei familiilor, însă ce te faci unde acest lucru nu este posibil? Unde, din cauza lipsurilor, a sărăciei care îţi ţipă din prag, părinţii abia reuşesc (sau nu) să le asigure pâinea cea de toate zilele. Nu mai vorbim de carte, de învăţătură sau de strictul necesar. Încă dinainte de pandemie, potrivit statisticilor, peste 150.000 de copii se culcau flămânzi. Acum, odată cu închiderea şcolilor, nu doar că aceştia se culcă flămânzi, dar ei aproape că nu mai mănâncă deloc cât e ziua de lungă; nu-şi mai pot astâmpăra foamea cu laptele şi cornul pe care îl primeau când mergeau la şcoală. 

O rază de lumină în acest tablou sumbru îşi face tot mai mult loc datorită unor oameni, a unor semeni ai noştri care #Nustauacasă, ci ei au simţit că acum este cu atât mai multă nevoie de fapte bune, după cum mereu au îndemnat ierarhii Bisericii noastre în toată această perioadă de frământări şi de nesiguranţă. În majoritatea parohiilor, după puteri, se poartă de grijă bătrânilor singuri şi copiilor săraci. Nu că ar fi o noutate; acest lucru se întâmplă mereu, pentru că sărăcia, mai ales în mediul rural, nu s-a arătat odată cu noul coronavirus, ci dăinuie, în unele comunităţi, parcă de prea mult timp. 

O mărturie vie a neobositei lucrări derulate în slujba aproapelui o aflăm în persoana părintelui misionar de la biserica Maternităţii „Cuza Vodă” din Iaşi, preotul Dan Damaschin. El însuşi suferind de o boală ce l-ar putea încadra în categoria persoanelor vulnerabile în faţa noului coronavirus, nu a dat o secundă înapoi de la misiunea pe care o desfăşoară de câţiva ani încoace, aceea de a hrăni copiii săraci, de a sprijini familiile aflate în nevoi: „În Joia Mare am primit nu mai puţin de 130 de apeluri, dintre care cinci au fost din partea donatorilor, iar restul au fost cu mesajul «Părinte, nu avem ce mânca!» Fără supărare, dar asta este adevărata stare de urgență din România, ignorată în mai toate decretele și ordonanțele. Dacă tot am demonstrat că în vremuri atât de grele am putut îmbrăca și pregăti de Paști 7.000 de copii, iar încă 1.124 de familii au primit în regim de urgență un pachet alimentar consistent de supraviețuire, înseamnă că pentru voluntarii bisericii Maternității «Cuza Vodă» și ai Asociației «Glasul Vieții» vorbele sunt fapte. Iar împreună cu donatorii şi susţinătorii noştri, doar cu Dumnezeu Cel din morți înviat alături vom putea birui și foamea, și boala, oricare ar fi ea, și ipocrizia”. Este doar unul dintre mesajele părintelui Damaschin, care trage, astfel, un semnal de alarmă cu privire la zecile de mii de copii cărora lipsurile le frâng aripile de a visa spre o viaţă mai bună. 

Biblioteca de la poartă

Iar dacă unii dintre copii nu au ce pune pe masă, este cât se poate de limpede că aceştia nu beneficiază nici de tablete sau telefoane deştepte, care să-i ajute să înveţe carte. Odată cu şcolile, s-au închis, ca urmare a deciziilor autorităţilor, şi centrele de zi care îşi derulează activitatea în cadrul parohiilor. Însă, chiar dacă copiii nu pot fi fizic împreună, coordonatorii şi angajaţii centrelor găsesc soluţii pentru sprijinirea copiilor atât din punctul de vedere al pregătirii şcolare, cât şi psiho-afectiv. 

De exemplu, la Aşezământul social „Sfântul Stelian” din Boţeşti, judeţul Vaslui, parte integrantă a Asociaţiei Filantropia Ortodoxă din cadrul Episcopiei Huşilor, unele activităţi s-au mutat în mediul online, acolo unde a existat această posibilitate. Însă nu au fost uitaţi nici acei copii care nu beneficiază acasă de mijloace de comunicare moderne. „Au fost întâmpinate dificultăţi din cauza lipsei device-urilor şi a accesului la internet, astfel că nu toţi copiii au putut participa la proiectele desfăşurate în mediul online. De aceea consider că, deşi suntem într-o eră a comunicării, totuşi situaţia socială ne împiedică să comunicăm. Cea mai bună variantă privind asistenţa socială este cea directă, în centrele de zi, unde sunt implicaţi toţi copiii, unde există materiale pentru desfăşurarea activităţilor adaptate vârstei şi gradului de înţelegere a fiecăruia în parte. Totuşi, am găsit o soluţie şi pentru cei care încă nu au acasă calculator, telefon sau internet. Şi nu doar pentru ei. Am derulat o activitate numită «Biblioteca de la poartă», fiecare copil primind, cu respectarea tuturor regulilor privind distanţarea socială, câte o carte pe care să o citească. Când o va termina, va primi alta, şi tot aşa”, ne-a spus Felicia Trofin, coordonatoarea aşezământului de la Boţeşti. 

În acelaşi timp, personalul angajat al aşezământului social, ca urmare a parteneriatului cu autoritatea locală, are grijă să le facă cumpărăturile de strictă necesitate persoanelor de peste 65 de ani şi celor izolate la domiciliu.

De asemenea, prin Asociaţia Filantropia Ortodoxă a Episcopiei Huşilor şi cu ajutorul donatorilor, angajaţii aşezământului au distribuit pachete cu produse alimentare şi de igienă atât persoanelor vârstnice vulnerabile, cât şi familiilor tinere, dar fără venituri. „De Sfintele Paşti, cu sprijinul părintelui Marian Boboc, preot paroh al Bisericii Perieni II, şi al enoriaşilor săi, copiii de la centrul de zi au primit haine şi dulciuri, cadouri care le-au adus o mare bucurie”, a mai subliniat preoteasa Felicia Trofin.

„Formăm o mare familie”

În această perioadă de izolare la domiciliu, noi toţi avem de suferit, însă cu atât mai mult copiii, aceste fiinţe sociale prin definiţie, obişnuite să se joace împreună, să înveţe împreună, să schimbe idei etc. „Acum mai mult ca niciodată datoria noastră este să fim «conductori» ai credinței, ai binelui, ai dragostei, pentru ca acest virus, COVID-19, devastator al comunicării sociale, să nu-și pună amprenta în mod negativ asupra celor care sunt deja afectați psiho-social și economic de societatea în care trăim. Urmăm, astfel, învăţăturii Mântuitorului Hristos că «mai mare dragoste nimeni nu are ca sufletul să și-l pună pentru prietenii săi» (Ioan 5, 13), şi încercăm să le oferim încredere, să-i încurajăm pe părinţi să-i implice pe cei mici și să le încredințeze diverse responsabilități concretizate în ateliere de creație, de dezvoltare personală, de socializare și jocuri educative. Formăm, astfel, o mare familie, noi, părinţii şi copiii, fiind încredinţaţi că adevărata noastră valoare se arată în momente dificile”, ne-a spus şi preoteasa Mihaela Ţapu, coordonatoarea Aşezământului social „Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv” din Bârlad.

Aici, purtarea de grijă îi cuprinde nu doar pe cei 30 de copii beneficiari direcți, ci şi pe membrii familiilor lor, alte aproximativ 40 de persoane, pentru că toţi trebuie să se implice în împreuna- lucrare de a păstra un echilibru emoţional atât de necesar în depăşirea acestei perioade. „Și pentru că faptele bune săvârșite în folosul aproapelui reprezintă o mărturie a iubirii lui Dumnezeu care lucrează prin oameni, împletim comunicarea cu milostenia, ajutând, astfel, atât pe beneficiarii așezământului, cât și alte 20 de persoane în vârstă, vulnerabile, din municipiul Bârlad, oferindu-le o vorbă bună, masă caldă, ajutor material și spiritual, totul cu gândul că prin jertfirea timpului personal în slujirea aproapelui ne împlinim ca oameni pentru viața de aici și pentru cea viitoare”, a mai subliniat Mihaela Ţapu.