Alături de semeni în parohia prahoveană Florești

Efortul de a rămâne permanent alături de semeni capătă, mai ales la vreme de pandemie, o dimensiune jertfelnică, pe care Biserica și slujitorii ei o înnobilează cu fiecare act filantropic. Parohia Florești, din Protopopiatul Câmpina, judeţul Prahova, este un exemplu în acest sens. Activitățile sale onorează și statutul locului pe care este ridicată Biserica „Sfânta Treime” și „Nașterea Maicii Domnului”, în apropierea Domeniului Cantacuzino, întemeiat de mari filantropi coborâtori din vechi familii bizantine împământenite la noi. Aici se află și celebrul palat supranumit „Micul Trianon”. 

Rar ți se oferă prilejul, cum ni s-a oferit nouă recent, să străbați o toamnă ca și când ai coborî din prezentul bolnav într-un secol trecut, într-o altă lume încercată și ea de necazuri și dureri, fără însă a se lăsa răpusă definitiv. Căci Domeniul Cantacuzino de la Florești, în starea în care se află astăzi, cu ruina impresionantă a „Micului Trianon”, cum a fost botezat în decursul anilor impunătorul palat ridicat de Gheorghe Grigore Cantacuzino, supranumit „Nababul”, între 1911 şi 1913, inspirat din bijuteriile arhitecturii franceze de la Versailles (Micul și Marele Trianon), continuă să respire. Să rămână viu și să constituie ceea ce Irina Bossy-Ghica, stră-strănepoata „Nababului”, exprima, în zilele noastre, a fi „prezența unei absen­țe”. A fi „o prezență” în această pa­radoxală „absență” este cea mai convingătoare probă de continuitate. De viață. De jertfă. Probă pe care Biserica și slujitorii ei din Florești o confirmă cu slujirea lor față de aproapele, mai ales acum, la vreme de restricții și boală. 

Ajutoare și grijă pentru tineri

Când ajungi pe Domeniul Cantacuzino de la Florești, obligatoriu trebuie să intri în biserica parohiei. O bijuterie de arhitectură românească, ridicată în apropierea impunătorului palat între 1887 şi 1888, pe cheltuiala Luxiței Grigore Cantacuzino, pe temelia uneia mai vechi, din perioada 1826-1830, zidită de „repausatul” vornic Grigore Cantacuzino. Trebuie să ajungi aici nu numai pentru a te închina și a admira extraordinara pictură realizată la 1888 de Gheorghe Tattarescu, restaurată recent, ci și pentru că în jurul ei se trăiește prezentul, nu foarte confortabil, al parohiei, despre care ne vorbește părintele paroh Gabriel Brezeanu: „Până în 1944, biserica a aparținut familiei Cantacuzino. Acum este a satului. Eu slujesc celor aproximativ 700 de familii din 1991. Din păcate, în ultimul deceniu, oamenii au sărăcit și o duc din ce în ce mai greu. Ca atare, nici parohia nu mai dispune de venituri ca să se poată dezvolta așa cum ne dorim. Dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, am re­u­șit să facem totuși câte ceva: am ridicat sala praznicală, care este de fapt un spațiu multifunc­țional, capela de la cimitir, am reușit să restaurăm pictura realizată de Gheorghe Tattarescu, proces ce s-a încheiat cu puțin timp înainte de venirea pandemiei, de către pictorul restaurator Gabriela Ștefăniță din București. Nu am neglijat nici componenta filantropică a slujirii. Atunci când cineva din parohie are nevoie de ceva, ne mobilizăm și-l ajutăm, atât noi, ca preoți, cât și credincioșii cu potențial material deosebit, care sunt, la noi, foarte receptivi. Am avut de exemplu un incendiu în parohie, în timpul căruia au ars trei case. În acel moment, cu binecuvântarea Prea­fericitului Părinte Patriarh Daniel, am acordat fiecărei familii câte un ajutor de 2.500 de lei. La sfârșitul verii, părintele coslujitor Adrian Mihai Rotaru, împreună cu câțiva cre­dincioși, au cumpărat un frigider pentru o familie cu o situație materială precară. În fiecare sâmbătă îi ajutăm pe cei care sunt internați în Spitalul de Pneumo­ftiziologie din Flo­rești, care se află dincolo de gardul nostru, cu hrană oferită de cre­din­cioșii care fac parastase aici, dar situația este foarte dificilă din cauza pandemiei”, ne-a mai spus părintele paroh.

Apoi ne-a vorbit despre un parteneriat pe care parohia îl derulează cu școala, concretizat în acți­uni deosebite. „De vreo cinci ani, în data de 15 ianuarie, organizăm o seară de poezie la care participă elevii școlii, dar și cei care acum sunt la liceu sau chiar la facultate. Profesorul doctor Christian Crăciun ţine de fiecare dată o prelegere, copiii recită poezii, iar de Sfintele Paști și de Crăciun, elevii vin la biserică, unde se spovedesc și se împărtășesc, cântă colinde, iar noi le oferim mici daruri. De Ziua Eroilor mergem la monumentul din comună, depunem coroane de flori, într-un ceremonial deosebit, la care participă și armata. Toate acestea se desfă­șoară în cadrul unui parteneriat cu o unitate militară de la Bucov. Mai derulăm un parteneriat și cu spitalul din vecinătate, noi ocupându-ne de înhumarea celor de­cedați acolo, care sunt aban­donați de familiile lor. De asemenea, mergem de fiecare dată când suntem solicitați în pavilioane pentru a-i spovedi și împărtăși pe cei care sunt internați în unitatea spitalicească”, ne mai mărturisește părintele Brezeanu.

Activități și interese comune

La Florești, la vreme de toamnă uscată și îmbolnăvită, ceva îți ostoiește totuși inima. Un fel de nostalgie, de liniște ce-ți umple sufletul de bucurie că poți petrece câteva clipe într-un loc atât de special, care respiră „prezența unei absențe”. Și tocmai această stare te așază cu limpezime în dimesiunea reală a vremurilor, căci orice act filantropic împlinit aici echivalează în aceste zile cu o jertfă. O jertfă conștientă, pe care preoții şi credincioșii o săvârșesc spre binele semenilor și al comunității.

Efortul pe care Fundația „Cantacuzino”-Florești îl face astăzi pentru introducerea domeniului în circuitul turistic cultural națio­nal și european impune de la sine colaborarea strânsă cu Biserica ­şi cu comunitatea. Căci, până la ­urmă, tot ceea ce se face are în vedere istoria locului și oamenii care viețuiesc aici. „Avem relații foarte bune cu Rareș Tudorache, administratorul fundației care se ocupă de Domeniul Cantacuzino, pe care se află și biserica. Împreună des­fășurăm numeroase activi­tăți. Noi le oferim spațiul multi­funcțio­nal de care dispunem pentru multe dintre acțiunile lor. În acest început de toamnă, de pildă, fundația a organizat aici o tabără de vară, cu participanți din toată țara, în cadrul căreia a funcționat un atelier de arheologie, altul de inventariere a copacilor din parc. Noi le-am pus la dispoziţie spațiul nostru, în care au ținut prelegeri și au luat masa”, ne mai spune părintele paroh. Adevăr întărit și de Carmen Croitoru, reprezentanta Fundației „Cantacuzino”-Florești, cu care ne-am întâlnit în curtea bisericii: „Fundația noastră își desfășoară activitatea în principal pe Domeniul Cantacuzino și în această comunitate. Împărțim același spațiu noi și biserica ridicată de Cantacuzini. Obiectivul nostru principal este introducerea domeniului, care se întinde pe 150 de hectare, în circuitul turistic cultural național și european. Pe lângă acest obiectiv, derulăm și proiecte cu caracter social, în care este implicată și parohia, deoarece am dorit să dezvoltăm în comunitate activități pentru copiii și tinerii de care se ocupă și Biserica. Din 2016, am început să organizăm foarte multe ateliere educative, creative, pentru elevii de la școala din comună, cu care avem un parteneriat foarte bun. În afară de acestea, avem și activități ce sunt destinate tinerilor care au terminat gimnaziul. Avem un grup de voluntari, format din copii de peste 15 ani, din Florești și din Câmpina, care ne sprijină, în special la evenimentele hipice «Karpatia pony show», de la sfârșitul lunii iunie, și «Karpatia horse show», de la sfârșitul lunii septembrie, pe care le organizăm atunci când se pot desfășura în condiții normale. Este vorba de concursuri internaționale, la care participă concurenți, arbitri și public din țară și din străinătate. De exemplu, la evenimentul din 2019, am avut în trei zile 12.000 de spectatori. În afară de aceste evenimente sportive, de doi ani, în luna august, organizăm pe domeniu «Școala de vară în Florești», care se adresează tinerilor arhi­tecți, arheologi și peisagiști din România, studenți care vin și descoperă în primul rând domeniul, biserica parohiei, apoi dezbat ­diferite teme, organizează work­shopuri destinate patrimoniului cultural național, în special referitoare la obiectivele cantacuzine. Și în această zonă avem o foarte bună colaborare cu Biserica, cu părintele paroh Gabriel Brezeanu, care ne-a oferit spațiul în care se poate organiza și păstra distan­țarea fizică. Deși anul 2020 a fost unul de cumpănă, am reușit totuși ca totul să se desfășoare așa cum trebuie”, ne-a spus Carmen Croitoru.

Nu poți pleca de la Florești fără să vizitezi întregul domeniu. Un spațiu uriaș, plin de ruine și copaci seculari, care este marcat de personalitatea uriașă a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), a cărui trecere la Domnul a marcat, în opinia stră-strănepoatei sale, Irina Bossy-Ghica, și moartea vechii Europe și a acelei Belle Époque cu care începuse secolul 20. Războaiele mondiale, cutremurele majore și barbaria comunistă care au urmat au zdruncinat Româna din temelii, dar nu au reușit să doboare nici maiestuoasa clădire a „Micului Trianon”, nici biserica domeniului. Aceste două entități continuă să simbolizeze la Florești nu numai rezistența unui neam strâns legat de istoria lui și de Dumnezeu, ci și a valorilor nemuritoare pe care le apără, le conservă și le promovează, uneori cu jertfă. Printre ele, fără îndoială, se numără și grija față de aproapele, mai ales la vreme de încercări și neputințe. Sfântul Atanasie cel Mare considera că filantropia este principalul motiv care a stat la baza Întrupării Logosului. Din acest adevăr fundamental se hrănește continuu Biserica, și este reconfortant pentru noi, trecătorii in­diferenți prin acest secol, să descoperim într-un asemenea loc roadele lui.

Am părăsit Floreștiul, urmând drumul spre orașul nostru flancat de un interminabil gard de piatră ce înconjoară Domeniul Cantacuzino, cu sentimentul că el nu desparte, ci ocrotește prezența unei absențe, care continuă să respire. Adică să trăiască. Să dea speranță.