Bucuria de a face fapte bune

În mai puțin de doi ani, cu ajutorul enoriașilor și al unor epitropi inimoși, tânărul preot Mihai Rusu, parohul Bisericii „Sfânta Cuvioasă Parascheva”, Bertea 2, din cadrul Protoieriei Vălenii de Munte, a reușit să execute lucrări de reparații, întreținere și înfrumusețare atât în incinta, cât și în exteriorul ansamblului parohial și, totodată, să deruleze numeroase activități social-filantropice, desigur cu sprijinul unor berteni cu suflet mare. Părintele spune că anul acesta dorește să recondiționeze pridvorul bisericii și să modernizeze așezământul social-filantropic din cadrul parohiei. Toate acestea se întâmplă ca o încununare a strădaniei sale de a aduce la rugăciune colectivă și la împreună-trăire duhovnicească întreaga comunitate.

Retrăind momentele petrecute cu mai bine de un an și jumătate în urmă, când se întorcea acasă ca preot în comuna natală, părintele Mihai Rusu, parohul Bisericii „Sfânta Cuvioasă Parascheva”, Bertea 2, din cadrul Protoieriei Vălenii de Munte, își amintește că la biserică veneau puține persoane. Începutul activității sale la Bertea a însemnat un lung examen de răbdare, de duhovnicească lucrare, de discuții cu oamenii și de convingere a acestora să pășească pe calea Bisericii. Tenacitatea i-a fost răsplătită din plin, fiindcă astăzi la slujbe participă zeci de enoriași, iar în anumite perioade ale anului biserica se dovedește prea mică pentru mulțimea credincioșilor care vin să se roage și să asculte învățăturile de credință pe care tânărul preot le oferă, din prea-plinul inimii sale, cu bucurie și profundă dragoste creștinească.

„Am fost surprins să constat, la venirea mea aici, că oamenii puneau preotul pe un piedestal foarte înalt, nu încercau deloc să comunice cu el (mine) și considerau literă de lege tot ce spune acesta. Li se părea firesc să pună distanță între ei și mine, nu-mi împărtășeau nimic din problemele care îi apăsau și, practic, comunicarea preot-enoriaș era zero. Mi-a trebuit un an să-i fac să înțeleagă că suntem, de fapt, o echipă și, mai mult decât atât, că putem fi prieteni și parteneri la împreună-lucrarea de mântuire, dar că asta presupune, implicit, încredere reciprocă....”, își amintește părintele.

Apoi, odată cu trecerea timpului, apropierea a început să vină cumva firesc. Oamenii au căpătat încredere și curaj, au început să-i povestească despre bucuriile și necazurile lor sau ale celorlalți locuitori din sat. Astfel a aflat tânărul preot că în parohie există oameni bătrâni, oameni bolnavi, oameni care nu au bani să-și cumpere medicamente și copii necăjiți, care pleacă la școală flămânzi, dar dorința lor de a învăța învinge foamea... În timpul acestor discuții s-a format un nucleu de enoriași împreună cu care preotul Mihai încearcă să rezolve fiecare caz în parte.

„Dumnezeu mi-a scos în cale oameni buni, oameni de mare ajutor, astfel că pot să afirm în fața dumneavoastră, cu mâna pe inimă, că, atunci când ai un gând bun, când vrei să faci fapte bune, El îți trimite și oamenii de care ai nevoie pentru împlinirea acestora. Oameni pe care nu îi cunoști, nu ai avut de-a face cu ei, dar care apar exact la momentul potrivit. Și care te ajută să alini suferințele unora ori să împlinești visele altora. Pentru mine nu există mulțumire mai mare decât cea pe care o trăiesc în momentul în care, odată ajuns acasă, după ce fac «bilanțul zilei», să pot constata că am reușit să fac fapte bune. Resimt o bucurie și o satisfacție interioară pe care nu le voi putea descrie niciodată în cuvinte...”

Înfrumusețarea bisericii

În mai puțin de doi ani, cu ajutorul enoriașilor și al unor epitropi inimoși, tânărul preot a reușit să execute lucrări de reparații, întreținere și înfrumusețare atât în incinta, cât și în exteriorul ansamblului parohial. „Am placat interiorul bisericii cu granit, am reușit să consolidez aleea de acces în locaşul de cult prin placarea cu piatră naturală, am amenajat şi modernizat pangarul bisericii, stabilind un loc fix şi mobilat specific spre vânzarea obiectelor de colportaj, iar pentru anul viitor ne-am propus să recondiționăm pridvorul bisericii și să modernizăm așezământul social-filantropic prin construirea unor noi încăperi ce vor fi utilizate în scopul derulării activităţilor social-filantropice ale parohiei, dar nu am fi reușit toate acestea fără sprijinul unor berteni cu suflet mare, cum ar fi domnul Constantin Mușat, Ionuţ Mănăilă, fraţii Sima și mulți alți enoriași iubitori de biserică”, ține să precizeze părintele Mihai.

În paralel cu preocupările pentru buna gospodărire a bisericii, părintele Mihai a reușit să inițieze și să permanentizeze activități socio-culturale și filantropice în cadrul parohiei, prin implicarea voluntară a unor cadre didactice, părinți și copii care fac parte din „Departamentul de copii și tineret al parohiei”. Vom aminti aici doar despre programul de pregătire la limba și literatura română și limba engleză cu elevii din clasele I-VIII, program la care au venit în ajutor cadre didactice cu dragoste de biserică și de profesia lor. „Le-aș aminti aici pe doamna învățătoare Camelia Bădulescu și pe doamna profesoară Adina Boghici, dar și pe Cătălina Rusu, cea care a pus piatra de temelie a acestor activități. Aș vrea să remarc însă faptul că în parohia noastră se fac mai mult decât meditații, pentru că ne străduim să ne apropiem copiii, să dialogăm cu ei fără inhibiții, să trecem peste relația scorțoasă profesor-elev și să-i învățăm să aibă personalitate, originalitate și mintea deschisă mereu către tot ce este nou...”, completează părintele paroh.

Artă și educație

Departamentul de copii și tineret al Parohiei Bertea 2 este format din copii activi, care meșteșugăresc obiecte tradițio­nale specifice anumitor perioade calendaristice, obiecte pe care le dăruiesc ulterior participan­ților la Sfânta Liturghie. Părintele afirmă că le-a spus tinerilor și copiilor că Biserica poate însemna și altceva și a venit în fața lor cu propunerea unui pachet de activități care să ducă la dezvoltarea lor pe multiple planuri. Astfel, în fiecare sâmbătă, cel puțin 20 de elevi vin să lucreze cu ­Cătălina, preoteasa, cea care este de fapt „motorul” acestui proiect, denumit „Tradiție și credință prin ochi de copil”. La baza acestuia se găsește ideea că tradițiile din zona rurală sunt mult mai bine înrădăcinate, iar acest lucru ­poate fi un beneficiu pentru ­dezvoltarea socio-culturală și emoțională a fiecărui individ. Ideea de la care a pornit această inițiativă a fost aceea că atât ­copiii, cât și tinerii au posibilitatea de a se descoperi și de a se exprima prin artă.

La final, părintele Mihai dorește să reținem faptul „că nimic din ceea ce facem la Bertea nu este extraordinar și că toate activitățile noastre se încadrează în firescul lucrării mele şi a parohiei pe care trebuie să o păstoresc și să o chivernisesc, indiferent dacă ne referim la activitatea pastoral-misionară, cultural-spirituală, social-filantropică ori administrativ-edilitară. Pentru că tot ceea ce săvârşim aici, cu timp şi fără timp, este spre slava lui Dumnezeu şi folosul trupesc, sufletesc, spiritual şi duhovnicesc al credincioşilor care alcătuiesc comunitatea încredinţată mie spre sfinţirea, desăvârşirea şi mântuirea ei. Amin!”

Fiii satului din Casa Domnului

Din pisania aflată deasupra ușii de la intrarea în biserică aflăm că „[...] ziditus'au în Bertea, județul Prahova, o sfântă și dumnezeiască biserică între anii 1908-1914, având hramul Sf. Treime și Sf. Cuv. Parascheva. Zidirea a început în 1908 cu ajutorul pioșilor creștini și s-a sfințit azi, 24 August 1914, în al 48-lea an de domnie glorioasă a Majestății Sale Regelui Carol I și al III-lea an al Arhiprotoieriei Înalt Prea Sfințitul Mitropolit Primat D. D. Kanon Avrămescu-Donici, Prim-Ministru al Țării fiind Dl. I. I. C. Brătianu, iar Ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice Dl. I. G. Duca. [...]”.

Iată că, după mai bine de 100 de ani, un fiu al satului este chemat să gospodărească și să slujească chiar la biserica în ­care s-au rugat părinții, bunicii și străbunicii săi. Acesta nu este un caz singular, pentru că, ne spune părintele Mihai, „Parohia Bertea 2 a avut, de-a lungul timpului, destui slujitori ai ­Altarului care fie au fost din ­comuna noastră, cum este cazul meu, al părintelui Gheorghe Mocanu, care a slujit aici din 1970 până în 2015, și al părintelui Nicolae Văsii, antecesorul meu, care înainte de a trece la Domnul a slujit un an și jumătate în această biserică, fie au fost din comune învecinate și s-au stabilit aici, cum a fost ­cazul părintelui Alexandrescu. Sigur că fiecare dintre ei a avut însemnătatea lui în evoluția ­parohiei noastre”.