Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Filantropie Copiii de la Centrul gălățean de zi „Sfântul Spiridon“

Copiii de la Centrul gălățean de zi „Sfântul Spiridon“

Un articol de: Dumitru Manolache - 12 Dec, 2019

În România, abandonul școlar a devenit un fenomen extrem de îngrijorător. În ultimii cinci ani, au părăsit școala peste 100.000 de copii. O întreagă generație care, din motive independente de voința ei, își trăiește existența la periferia societății. Lipsiți de șansă, uitați uneori de propriile familii, mulți dintre acești copii nu mai au puterea să înțeleagă necesitatea lepădării de lucrurile stricăcioase pentru a le dobândi pe cele nestricăcioase. Acestor suflete tinere le întinde mâna Biserica, așa cum se întâmplă și la Centrul de zi pentru copii „Sfântul Spiridon” din Galați, care astăzi își sărbătorește hramul.

Centrul a apărut în sânul parohiei cu același nume în 2009, prin strădania părintelui paroh Vasile Mogoș, ca urmare a parteneriatului dintre Arhiepiscopia Dunării de Jos și Consiliul Local Galați, în vederea materializării unui proiect PHARE. S-a pornit la drum mai întâi cu un spațiu amenajat în casa parohială din curtea bisericii și cu aportul voluntar al aproximativ 40 de profesori. În prezent, centrul oferă servicii sociale pentru 70 de copii, care provin din familii defavorizate.

Cifre îngrijorătoare

România a avut în ultimii ani rate foarte mari ale abandonului școlar, ajungând la un vârf de 19,3% în 2010, după care a urmat o ușoară scădere la 17,3% în 2013, și a urcat apoi la 19,1% în 2015. În 2018, în schimb, abandonul școlar (16,4%) a coborât cu aproape două procente față de 2017 (18,1%). Este cel mai mic procent al abandonului școlar din ultimul deceniu. În 2017, țara noastră avea al treilea cel mai ridicat procent al abandonului școlar din Uniunea Europeană. România și-a propus ca până în 2020 să ajungă la un procent de 12% al celor care părăsesc timpuriu școala, dar a ratat acest obiectiv, potrivit Eurostat. Iată de ce Biserica se implică nemijlocit în combaterea fenomenului, prin mijloacele ei specifice, dovedindu-se un partener social serios și onest al autorităților locale cu care colaborează.

În Centrul de zi „Sfântul Spiridon”, din cartierul gălățean Mazepa, se desfășoară activități de consiliere individuală și de grup, consiliere psihologică, socializare și petrecerea timpului liber, se oferă zilnic ore de meditații și pregătirea temelor, o masă caldă, recuperare școlară pentru cazurile speciale, ajutoare materiale pentru școală și igienă personală, lecții de familiarizare cu tehnica modernă, acțiuni cultural-artistice și sportive, activități de educație religioasă etc.

Sub ocrotirea Bisericii

„Centrul nostru funcționează sub îndrumarea Arhiepiscopiei Dunării de Jos. Beneficiarii direcți ai activității sunt copiii cu vârste cuprinse între 3 și 16 ani, toți înscriși într-o formă de învățământ: grădiniță, ciclul primar, ciclul gimnazial. Copiii de grădiniță vin la noi, în general, doar în vacanțe. În restul anului, zilnic, noi le trimitem la grădiniță un prânz cald, cu două feluri de mâncare și desert, preparate în cantina proprie. În perioadele în care vin la noi, acești copii desfășoară un mare și variat număr de activități: pictură, modelaj, frământat aluaturi. Încercăm totodată să-i învățăm noțiunile de bază din școală și să le îmbunătățim cunoștințele. Facem toate acestea cu elevi de liceu, voluntari, care îi învață scrierea, cititul, identificarea sunetelor, a literelor etc. Elevii din ciclul primar au activitatea împărțită pe două sezoane: sezonul de vacanță și sezonul de școală. Pe timpul verii, copiii vin în centru dimineața, de la ora 8:30, și rămân până la ora 13:00. Aici desfășoară diferite activități, servesc masa, după care pleacă acasă. Pe perioada școlii, vin în centru după cursuri, servesc masa și-și pregătesc temele. Pentru ei, centrul funcționează ca un fel de after-school. Între orele 14:00 și 15:00 desfășurăm diferite activități libere. În primele trei zile ale săptămânii facem consiliere socială, consiliere psihologică, dezvoltare personală. Pentru fiecare zi de joi, avem o colaborare cu Palatul Copiilor, în cadrul căreia Alina Rusu îi învață să picteze tricouri, să picteze pe sticlă sau pe lemn, să modeleze lutul, să realizeze corpul uman din forme geometrice sau să deseneze. Suntem ajutați de peste 20-30 de voluntari, învățători și profesori de limba română, matematică, fizică, chimie, istorie, biologie, engleză, franceză etc., asistenți medicali, educatoare, ingineri, proiectanți de nave, toți pensionari. Printre voluntari se numără și părinții unora dintre copiii centrului care, spre exemplu, în această perioadă, ne ajută la realizarea ornamentelor de Crăciun, pe care noi le oferim colaboratorilor, partenerilor, copiilor merituoși, sau le comercializăm pe sume modice, iar cu banii obținuți cumpărăm materiale pentru alte ornamente și ocazii”, ne precizează Veronica Udreș, asistent social în cadrul Centrului de zi.

Așa am cunoscut-o pe Mioara Turcu, mama unui băiețel în clasa a IV-a care frecventează Centrul de zi de cinci ani: „Vin aici pentru a oferi ajutor, dar și pentru a mulțumi astfel pentru tot ceea ce oferă centrul copiilor noștri”. Marcela Dima are aici trei fetițe: „Vin să ajut de cinci ani. Suntem foarte mulțumiți de ceea ce se petrece aici, motiv pentru care simțim nevoia, la rândul nostru, să ajutăm și noi cum putem activitatea desfășurată de angajații centrului”. La rândul său, Atena Enica ne-a mărturisit: „Întotdeauna mi-a plăcut să lucrez cu copiii. Aici am găsit colectivul care s-a pliat după dorințele mele”.

Experiența specialiștilor

De la specialiștii centrului - Nicoleta Costea, educator specializat, și Ilinca Dajbog, tehnician în asistență socială - am aflat că principala lor preocupare este prevenirea abandonului școlar și a celui familial. Dar problema esențială observată uneori este „lipsa de motivație a familiei în educarea copilului, în sensul influențării lui pozitive să continue educația”. Nu mai există, ca stimulator, din păcate, nici modelul pozitiv oferit cândva de școală. De aceea, specialiștii acordă o grijă deosebită părinților, pentru că elevii rămân în centru doar câteva ore, restul timpului îl petrec în familie. Și, în aceste condiții, modelul de acolo ar trebui să vină. Unde nu se poate lucra cu familia se încearcă mai mult cu copilul, căruia se străduiesc să-i inoculeze credința că școala este unul dintre cei mai importanți factori din viața lor, căci fără studii nu pot face nimic. Din păcate, în unele familii, copiii nu sunt încurajați să lupte mai mult. Să facă mai mult, să nu se mulțu­mească doar cu ceea ce au. În această «inter­secție» a existen­ței lor s-au așe­zat profesioniștii, cu expe­ri­ența lor, și Biserica. Și rezultatele nu au întârziat să apară. Centrul are copii pre­mianți, tineri care practică sporturi de performanță, care merg la olimpiade, care frecventează bibliotecile din oraș. 

Nevoia de a face bine

Profesorii voluntari sunt de părere că acești copii s-au integrat cumva în cerințele contemporane ale în­vățământului, deoarece, practic, ceea ce fac la școală continuă și aici. Ei sunt motivați să desfășoare această activitate voluntară deopotrivă din pasiune pentru limba română, pentru limbile străine și pentru celelalte specialități, cât și de bucuria de a lucra cu copiii. Mai ales cu cei care nu au posi­bilități materiale. Mulți dintre ei sunt singuri, crescuți de bunici, de unchi, de mătuși sau chiar de vecini. Unii au părinți plecați în străinătate, care timp de zece ani nu au sunat o dată să întrebe ce fac, care este viața lor. Ca și cum nu ar exista. Mulți dintre voluntarii centrului își motivează implicarea în această muncă din dorința ca experiența pe care au acumulat-o în toată cariera de dascăli, odată cu ieșirea la pensie, să nu rămână doar depozitată undeva, fără să mai producă beneficii. De aceea simt nevoia să o împărtășească. La fel și bucuria de a-i ajuta pe acești copii: vin cu mare plăcere și cu mare interes să facă un bine. Și satisfacția este enormă, mai ales când văd că ei progresează.

Pentru părintele paroh Vasile Mogoș, ceea ce s-a reușit aici este rezultatul exclusiv al dorinței de a-l ajuta pe aproapele: „Am început cu un grup de 30 de copii și am ajuns la 70. Avem acum o echipă de șapte profesioniști an­ga­jați și peste 20 de voluntari. Cea mai mare bucurie pe care o simt ca preot este atunci când îi văd pe acești copii că se transformă în bine. Pe mulți dintre ei i-am luat de mici și i-am dus până la terminarea clasei a VIII-a. Avem trei generații care au mers apoi la liceu și la facultate. Pentru ei ne străduim, cu multă osteneală, să le asigurăm condiții de existen­ță decente, hrană zilnică. Multora li se pare extraordinar ceea ce facem aici, dar pentru noi este deja ceva obiș­nuit”, ne mărturisește părintele paroh.

Prin slujirea preoților Vasile Mogoș și Constantin Davideanu s-a creat o legătură deosebită între copii. „Acești doi slujitori păstrează echilibrul în tot ceea ce se face aici. Apariția centrului a fost ideea Bisericii. Și lucrul acesta contează foarte mult, pentru că, în mare parte, familiile copiilor fac parte din această parohie. Relația cu Biserica și faptul că existăm pe lângă ea ajută foarte mult, prin sprijinul și echilibrul pe care ni-l conferă. Contează foarte mult și colaborarea enoriașilor, care ne donează îmbrăcăminte pentru copiii nevoiași. Există o legătură frumoasă și fructuoasă care s-a stabilit între centrul nostru, familiile copiilor, enoriași și Biserică”, ne mai spune Veronica Udreș.

La Centrul de zi „Sfântul Spiridon” din Galați s-a materializat dictonul care zice: „De ce să compătimeşti în loc să ajuţi, dacă poţi?” Și asta pentru că, așa cum spunea scriitorul englez Charles Dickens, „nimeni nu este inutil în această lume, dacă alină povara ce atârnă pe umerii semenilor săi”. Un adevăr în a cărei primă linie se așază cu lucrarea sa Biserica.

Citeşte mai multe despre:   filantropie  -   centru social