Fabrica de caractere de la Centrul „Sfânta Macrina”

Înființată în 1996 ca răspuns social al Bisericii la nevoile societății de la acel moment, nu foarte diferite de cele de astăzi, Fundația „Sfânta Macrina” dă mărturie vie a faptelor de credință prin ajutorarea multor copii și tineri necăjiți, unii abandonați de familie, alții proveniți din medii sărace. Aici sunt crescuți, educați și modelați „pentru a fi învingători în lupta cu ispitele vieții”, spune preotul Gabriel Cazacu, directorul executiv al așezământului social.

La 20 de ani de activitate neîntreruptă de ajutorare a generații de copii, unii abandonați de părinți, alții proveniți din familii sărace, Centrul „Sfânta Macrina” este o adevărată „fabrică de caractere”, după cum o descrie chiar preotul Gabriel Cazacu, slujitor la Biserica Parcul Dome­niilor-Cașin, director executiv al așezământului social și, în același timp, duhovnicul copiilor și tutorele legal al celor 40 de copilași aflați în plasament aici. „Îi creștem, îi educăm, îi modelăm; când ajung la vârsta adolescenței, îi încurajăm să muncească, iar de la 18 ani, îi găzduim în apartamentele sociale, timp în care își economisesc salariul, astfel încât, la 20-22 de ani, dacă-și termină studiile, devin independenți; atunci știm, eu și echipa multidisciplinară, că ne-am făcut datoria și că ei au dobândit cunoștințele necesare pentru a fi învingători în lupta cu ispitele vieții”, sintetizează părintele Cazacu activitatea de zi cu zi de la „Sfânta Macrina”, din 1996 încoace.
O misiune deloc ușoară, dacă ne gândim la responsabilitatea uriașă față de acești copii - spirituală, educativă și materială - asumată de oameni cu vocație. „În lumea copiilor, dacă nu ai darul de la Dumnezeu de a lucra cu ei și de a le prelucra suflețelele sensibile, copiii nu te primesc. E nevoie de o chimie specială în această comunicare”, explică preotul, care vorbește, totodată despre „un schimb echitabil și pentru noi, și pentru ei”, întrucât copiii cer multe resurse sufletești, dar oferă și foarte multă energie.

Curtea centrului se animă de fiecare dată, după prânz, când copiii se întorc de la școală. Sunt veseli, zgomotoși și absorbiți în jocul cu mingea. Nu ai zice că au trecut prin experiențe dintre cele mai traumatizante. Se înțelege imediat „schimbul echitabil”, privindu-i doar cum se joacă. „Îți place aici?”, îl întreb pe băiețelul de școală primară care alerga să recupereze mingea de la marginea terenului. „Da, foarte mult”. De ce? „Mă joc, am prieteni... Aici stau eu, e frumos”, răspunde rapid, din alergare, fără a-mi da măcar răgazul de a-i afla numele.

La „Sfânta Macrina” se derulează trei programe acreditate: Centrul rezidențial, unde se află în plasament 40 de copii, aflați în grija preotului Gabriel Cazacu, Centrul de zi sau Afterschool social, unde vin, zilnic, alți circa 40 de copii proveniți din familii sărace din sectorul 2 al Capitalei, și Apartamente sociale pentru tinerii de peste 18 ani, care încă depind de ajutorul fundației. În total, peste 100 de copii și tineri trăiesc la „Sfânta Macrina” bucuria comuniunii în familie, fie ea adoptivă.

Anul acesta este unul aniversar pentru așezământul social și cum se putea bifa mai bine trecerea celor 20 de ani de existență dacă nu prin filantropie? În primăvară, părintele Cazacu s-a îngrijit de creșterea capacității de cazare a Centrului rezidențial, astfel că acum sunt în plasament 40 de copii, față de 24 câți erau înainte. Cheltuielile fundației sunt acoperite din donații, fie din partea unor persoane fizice, fie juridice, iar unele programe se derulează în parteneriat cu Primăria sectorului 2. La acest moment, echipa fundației numără 17 membri, 12 dintre ei reprezentând personal de specialitate, psihologi și asistenți sociali. Acestora li se adaugă numărul mare de voluntari, mulți dintre ei fiind implicați în proiectul Afterschool social, prin care se urmărește prevenirea abandonului școlar și familial. Copii din familii sărace, de școală primară și gimnazială, sunt ajutați să își facă temele și sunt implicați în tot felul de activități de terapie ocupațională și ludice. În plus, le sunt acoperite și nevoile de bază, igienă, îngrijire medicală primară, dar și două mese pe zi.

Programul zilnic este variat, iar copiii sunt angrenați în tot felul de activități în care preotul duhovnic își are rolul bine stabilit. Intervenția în viața acestora se face cu multă blândețe, „încercând să le vindecăm traumele, pe care unii dintre ei le-au suferit din fragedă copilărie, și încercând să tămăduim aceste răni cu cuvânt, cu faptă, cu intervenții dublate de psihologii fundației, de asistenții sociali”, afirmă preotul Gabriel Cazacu. Toți „sunt copiii noștri, de care ne ocupăm ca în familie, suntem mamă, tată... Este o continuitate și liturgică, este o comunitate în har și în adevăr, dar mai ales în bucurie. Acest loc are binecuvântarea Bunului Dumnezeu și este armonie aici, la noi, acasă”, mai spune părintele. Cu siguranță, este un loc și spre bucuria celei căreia așezământul îi poartă numele, Sfânta Macrina, sora Sfântului Vasile cel Mare, care a dat filantropiei sens de universalitate.