Întâlniri providențiale pe drumul faptelor bune

Poate este neobișnuit ca însuși preotul să participe la prepararea hranei ce se oferă nevoiașilor, dar părintele Constantin Țincu face frecvent acest lucru, asta pentru că se pricepe, dar și pentru că îi place să se implice personal, după cum ne-au spus doamnele voluntare de la cantina parohiei bucureștene „Nașterea Maicii Domnului” din sectorul 6. Părintele și-a lăsat deoparte mănușile și ustensilele de gătit în bucătărie, ne-a invitat în sala de mese și ne-a povestit despre activitatea de ajutorare a celor aflați în lipsuri materiale și, totodată, ne-a oferit detalii din istoricul construirii bisericii și a clădirilor din curtea acesteia.

În jurul prânzului, într-o zi obișnuită din cursul săptămânii, ne-am croit drum prin aglo­merația Capitalei pentru a ajunge în cartierul Drumul Taberei, către locul ce rămăsese în amintirile mele de la sfârșitul anilor ‘90 drept o bisericuță de lemn cu o curte plină de credincioși care nu încăpeau înăuntru la slujbe. Frumusețea și grandoarea descoperite în prezent m-au impresionat: o biserică impunătoare de zid, un centru social-filantropic, un agheasmatar, o clădire a pangarului, o incintă cu alei pavate, bănci, arbuști ornamentali. Vechea biserică de lemn, din 1996, a rămas în colțul ei ca un martor smerit al puterii de a crede și a nădăjdui în binele comun cimentat totdeauna de ajutorul lui Dumnezeu.

Oameni potriviți la momente potrivite

Numai „bănuțul văduvei” nu ar fi fost, probabil, de ajuns pentru a edifica biserica cu hramurile „Nașterea Maicii Domnului”, „Sfinții Împărați Constantin și Elena” și „Sfântul Mucenic Emilian de la Durostorum” și complexul ei social într-un timp relativ scurt,1997-2009, și a face să funcționeze acolo și filantropia. De aceea, părintele paroh a subliniat de mai multe ori în cadrul discuției noastre rolul hotărâtor pe care l-au avut anumiți oameni, binefăcători care au apărut în mod minunat în momente critice: „Dumnezeu mi-a trimis de fiecare dată omul potrivit, de care aveam nevoie. Așa, de pildă, când ajungeam în momente dificile pentru construirea sfântului locaș, m-au ajutat oameni precum domnul Mihai Nibeleanu, care, având o firmă de construcții, a realizat partea de infrastructură; doamna Elvira Antonescu, care a convins multe persoane să furnizeze materiale de construcții; dar și domnii Marius Alexandru Teodorescu, Vasile Ilie, Cornel Paraschivescu și Gheorghe Nicolaescu ne-au ajutat mult. Dacă nu erau acești binefăcători nu puteam face față costurilor mari ale materialelor, nu aveam cum să plătim chiria macaralei sau manopera diferitelor stadii ale lucrărilor”. În afară de aceste întâlniri providen­țiale, părintele paroh Constantin Țincu a fost ajutat și susținut și de ceilalți împreună-slujitori: pr. Emilian Țincu, pr. Cosmin Pristavu și arhidiac. Aurel Costin Vlaicu. Este recunoscător fiecărui credincios care a dăruit oricât de puțin pentru realizarea lucrărilor atât de frumoase și de folositoare acum.
Cele două feluri de mâncare pregătite între timp în bucătărie răspândeau un miros ademenitor - ciorbă și carne de porc cu cartofi la cuptor. Au fost așezate în caserole și sufertașe pentru beneficiarii care au apărut la scurt timp. Părintele le-a oferit hrana pregătită, ajutat de doamnele Maria, Elena, Aurica și de domnul Duțu. Am aflat că de luni și până vineri primesc mâncare pregătită la cantină în jur de 20 de persoane, iar la marile sărbători și în zilele de hram numărul lor este între 50 și 100 sau chiar mai mult.

Între timp, au venit și câțiva elevi pentru meditația la engleză și am intrat pentru câteva clipe să-i cunoaștem. Ne-au întâmpinat doamna profesoară Mihaela Spiridon, două fetițe care poartă amândouă numele Alexandra,  Nadia, David, Nahal și Valentin. Toți sunt în clasa a IV-a și au spus că le plac orele de aici, întrucât li se predă engleza sub formă de joc. Doamna profesoară a menționat: „Mă simt împlinită făcând voluntariat la biserică. Am lucrat în învățământ, dar acum lucrez în alt domeniu, însă doresc să fiu în continuare în legătură cu elevii, să fac ceva care să ajute la pregătirea lor”.

De la părintele Țincu am mai aflat că, în 2018, în jur de 100 de elevi au beneficiat de me­di­tațiile oferite gratuit la materii precum matematică, fizică, limba română, engleză, franceză, germană, pictură. În prezent, vin la cursuri în jur de 70 de elevi. Se fac și pregătiri pentru examenul de bacalaureat. Cum este prezentă la întâlnire și o doamnă cu chipul blând, părintele paroh a povestit ceva legat de aceasta: „Doamna Aurica Boteanu este ca o mamă a mea... Este soția profesorului Matei Octavian Boteanu, care a fost inițiatorul meditațiilor la centrul nostru. Era prin 2005, iar dânsul s-a oferit să mediteze gratis la matematică elevii din parohie care își arătau interesul. Imediat după ce am început să slujim în biserica de zid, am început să dezvoltăm și partea socială. A fost și este un prilej bun pentru copiii parohiei să învețe gratuit. Domnul Boteanu a adus atunci încă 25 de colegi. Din păcate, acum patru ani s-a îmbolnăvit de cancer și a plecat la Domnul. Cu puțin timp înainte, m-a rugat să am grijă de soția dumnealui, dacă i se va întâmpla ceva. Și așa, zilnic, doamna Aurica vine la biserică și dă o mână de ajutor la activitățile noastre și nici dânsa nu se mai simte singură”.

Părintele paroh mi-a întins o foaie de hârtie rugându-mă să nu uit să-i trec în „lista recu­noștinței” pe membrii Consiliului parohial, deoarece toți sprijină lucrarea social-filantropică: Dinu-Flo­rin Păcurariu, Ștefan Dan, Marin Petre, Costică Pascu, Marius-Alexandru Teodorescu, Gabriel Condruz, Trestolian Joița-Popescu, Florin Turturică, Nicolae-Marian Florea, Gheorghe Pârvu, Dușca Teodorescu, Tiberiu Budală, Gheorghe Sevcisen.

„Dumnezeu face lucruri mari”

„Dumnezeu a ales oamenii cu care să lucreze părintele în tot ce s-a realizat în acești ani la biserică”, este de părere domnul Florin Păcurariu, epitropul bisericii și administratorul centrului social. Are o poveste de viață interesantă, care arată o întoarcere radicală la credință, într-o situație-limită a vieții sale. „Am crescut într-o familie fără credință. La 37 de ani, mi s-a descoperit o gravă boală la inimă și trebuia să fiu operat pe cord deschis, deși nu mai aveam șanse de viață nici după operație. Nu eram deloc credincios, dar, când m-am internat pentru operație, am luat cu mine «Noul Testament» și citeam seara din el. Când am găsit scris că tot ce vom cere cu credință Tatălui în numele lui Iisus vom primi, am început să cer cu lacrimi să-mi ierte păcatele și, dacă se poate, să trec cu bine peste operație. Dintr-odată, am crezut că voi trăi și am trăit. Operația a reușit. Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunea. După aceea, s-a întâmplat să locuiesc la cinci minute de biserică. Mă mir și eu cum am ajuns să fiu epitrop... Erau alții mai buni ca mine. Dumnezeu, când lucrează, face lucruri mari! La această parohie e mâna lui Dumnezeu!”, spune domnul Păcurariu. El afirmă cu tărie că părintele paroh a știut să cimenteze relațiile dintre oamenii care și-au oferit sprijinul lor.

Câteva repere cronologice

Piatra de temelie a bisericii de zid a fost pusă în ziua de 8 septembrie 1997, la praznicul Nașterii Maicii Domnului, de către vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist, iar lucrările de construire s-au realizat între anii 1997 și 2003. Pictorii Sorin Nicolae și Adrian Botea au împodobit sfântul locaș cu pictură în frescă între anii 2006 și 2009. Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a sfințit această biserică în 2009. În timp, cre­dincioșii care frecventează această biserică au prins o evlavie din ce în ce mai mare la Sfântul Mucenic Emilian, ale cărui moaște (părticele) sunt păstrate aici într-o raclă, sfintele odoare fiind primite în dar, în 2008, de la Mitropolitul Ilarion al Silistrei (Bulgaria).