Preotul care a schimbat viața unui sat

Părintele care-și adună comunitatea răzlețită și sărăcită în jurul Bisericii și îi schimbă fundamental existența se face pe sine slujitor al fratelui. Căci, spune părintele Dumitru Stăniloae: „Îmi eşti necesar mie, nu pentru a te face subordonatul meu şi slujitorul meu, ci pentru a-mi fi tu mie centrul meu de preocupare şi de slujire. Îmi eşti necesar pentru a înlocui grija de mine cu grija de tine, pentru a te pune în locul eu-lui meu”. De șapte ani, părintele paroh Florin Danu, de la Lada, județul Teleorman, a înlocuit grija de sine și a făcut din aproapele centrul său de slujire.

Acum doi ani, în vremea Postului Mare al Paștilor, vizitam Parohia Lada, din Protopopiatul Videle, Episcopia Alexandriei și Teleormanului, și-l cunoșteam pe părintele Florin Danu. Cel care se îngrijea ca 60 de copii ai comunității să poată merge la școală, să învețe, să aibă o șansă de supraviețuire într-o societate confuză, indiferentă și incapabilă să-și gestioneze viitorul. Aflam atunci de eforturile sfinției sale de a ține satul viu, într-un județ sărac, de care parcă toată lumea nu voia să audă. Astăzi, gândurile, ideile și proiectele părintelui au transformat fundamental comunitatea, țin satul viu și proiectează deja viitorul copiilor ei.

Noul centru social

Zidurile de-un cot de acum doi ani, răsărite din smârcurile de pe marginea șoselei, au devenit între timp Centrul social multifuncțional „Sfântul Nectarie”. Totul a început într-o zi de octombrie, în 2014, când părintele, după slujbă, discutând cu copiii prezenți în biserică, a aflat despre gravele probleme cu care se confruntau familiile lor. „Pe vremea aceea, eu le ofeream câte ceva dulce, răcoritoare, cărți de rugăciuni, iconițe, sticluțe cu mir, după orele de cateheză. La început rămâneau puțini. Acum, numărul lor s-a triplat. Tot atunci am început meditațiile la limba română, la matematică, în biserică, acțiune care se desfășoară și în prezent. De data aceasta, și cu sprijinul unei doamne profesoare care pregătește 25 de copii la limba engleză. Când am aflat ce greutăți au, am hotărât să facem mai mult pentru ei. În Lada trăiesc foarte multe familii fără nici o stabilitate financiară. Acestei dure realități i se adaugă distanța mare față de oraș. Județul în sine este sărac în locuri de muncă. Starea precară a părinților se reflectă în situația copiilor. De aceea am hotărât să le oferim lor o masă caldă, ca strictă necesitate. Tot atunci am gândit să construim o sală de mese. Dar realitățile din parohie ne-au condus spre un centru mai complex”, povestește părintele.

Centrul social are parter și mansardă, anul acesta urmând a fi în totalitate finisat și dotat. La parter funcționează bucătăria, sala de mese cu 70 de locuri, grupul sanitar, camera tehnică, biroul de mediere, cele două cabinete medicale și sala de așteptare. La mansardă sunt amenajate șapte dormitoare, pentru cazuri sociale de urgență, și o sală de activități. În curând va fi dat în folosință un atelier de pictură, urmând ca centrul să aibă statut de after school, în care copiii să servească masa, să-și facă temele și să desfășoare activități educative și sportive. Pentru necesitățile lui, părintele a plantat o livadă cu 200 de pomi fructiferi, care încep în acest an să rodească, și a amenajat două solarii pentru legume.

Grija pentru întreaga parohie

„Începând din ianuarie 2016, în fiecare zi, în jur de 60 de copii din parohie și din satele învecinate, precum și 10 adulți - cazuri sociale, servesc masa aici. Tot zilnic, oferim un prânz cald la domiciliul a 25 de bătrâni. Derulăm și consultații medicale gratuite, cu medici oftalmologi, atât pentru copiii, cât și pentru adulții din parohie. În acest sens, am cumpărat peste 120 de perechi de ochelari. Recent, 17 medici din mai multe spitale bucureștene au consultat toți copiii din parohie. Iar în cabinetul de medicină de familie, complet utilat, medicul din zonă, o dată sau de două ori pe săptămână, oferă consultații pacienților din sat. În curând va fi dat în folosință și cabinetul stomatologic”, ne mai spune părintele.

În Lada nu se face selecție la ușa așezământului. Toți copiii comunității care vin la centru sunt primiți, fie să servească masa, fie să participe la meditații, fie la excursii sau pelerinaje. Nu se ține cont de statutul lor social. Se fac diferențieri doar în ceea ce privește rezultatele la învățătură. Cei care obțin note foarte bune sunt recompensați. Anul trecut, cei mai merituoși au mers la Paris pe cheltuiala unui binefăcător. Anul acesta, în vacanță, primii șapte copii cu cele mai bune rezultate la învățătură vor merge, gratuit, în pelerinaj la Eghina, în Grecia, să se închine la moaștele Sfântului Nectarie, și la Atena. „Încercăm prin acest lucru să-i stimulăm pe toți să învețe cât mai bine. De aceea, o mașină a parohiei, în fiecare zi, duce opt copii la liceul din Olteni. Îi controlăm să fie prezenți la cursuri și ne interesăm de situația lor la învățătură. Vinerea, tot noi aducem acasă pe liceenii de la Alexandria, iar duminica, după slujbă, îi transportăm înapoi. Până de curând le plăteam abonamentele pentru mjloacele de transport. Pentru câțiva copii care învață la București, am închiriat un apartament. Același lucru l-am făcut și pentru o familie care și-a găsit de lucru acolo, și are copiii la școală. Iar cu ajutorul unor credincioși am renovat trei case din sat, în care trăiesc familii cu mulți copii”, mai spune părintele.

Odihna din slujirea aproapelui

Printre realizările sfinției sale se numără și serbarea în centru a copiilor născuți în fiecare lună a anului, cuptorul de pâine și afumătoarea de carne. Iar printre proiecte imediate, înființarea unei microferme care să producă legumele și conservele necesare cantinei, creșterea păsărilor și animalelor pentru alimentația zilnică a celor asistați social, terminarea noii biserici, amenajarea iazului și organizarea concursurilor de pescuit pentru copii, a bazinului de înot și a terenului de fotbal.

De când se petrec aceste fapte în parohie, comunitatea s-a schimbat. Copiii cunosc Crezul, spun rugăciuni și respectă posturile. Prin ei, și părinții lor s-au apropiat de Biserică și de preotul Danu, care face din filantropie o adevărată școală socio-duhovnicească, și din aproapele centrul slujirii sale. Dăruirea preotului servește, deopotrivă, ca lecție de trăire comunitară și ca exemplu de urmat. Ceea ce se și întâmplă în alte două parohii vecine. Căci, așa cum spune un alt părinte, „slujirea aproapelui este capătul de sus al vieții noastre. Nu există lucru mai mare în lumea aceasta decât să ne odihnim în slujirea aproapelui”.