Adunare Specială pentru Africa

„Biserica din Africa în slujba reconcilierii, a dreptăţii şi a păcii. Voi sunteţi sarea pământului… Voi sunteţi lumina lumii“ (Mt 5,13-14). Aceasta este tema celei de-a doua Adunări Speciale pentru Africa a Sinodului Episcopilor, care se desfăşoară în Vatican, între 4 şi 25 octombrie.

Lucrările au fost deschise duminica trecută printr-o Sfântă Liturghie prezidată de Benedict al XVI-lea, în Bazilica „Sfântul Petru“ din Vatican. Participă la acest Sinod 244 de cardinali, arhiepiscopi, episcopi, preoţi şi laici. Dintre aceştia 197 sunt din Africa, 34 din Europa, 10 din America, doi din Asia şi unul din Oceania. Sunt prezenţi, de asemenea, reprezentanţi ai şase Biserici şi comunităţi bisericeşti din Africa, printre care reprezentanţi ai copţilor, anglicanilor şi metodiştilor. Trei invitaţi speciali au avut sau vor avea intervenţii în Sinod: PF Abuna Paulos, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Etiopiene (6 octombrie), Rudolf Adada, şeful misiunii de pace pentru Darfur al ONU (9 octombrie), Jacques Diouf, director general FAO, de religie musulman (12 octombrie).

După 15 ani de la primul Sinod pentru Africa - care a avut loc în anul 1994 - Biserica se opreşte din nou asupra acestui continent, căutând să vadă cum pot creştinii să devină mai mult sare şi lumină. Într-un mod special, în aceste zile, părinţii sinodali se întreabă cum pot fi duse reconcilierea, dreptatea şi pacea în continentul african, deseori afectat de conflicte şi urgenţe umanitare.

Contextul în care are loc acest Sinod este diferit de acela al primului Sinod. Acum 15 ani, în Africa de Sud, se făcea trecerea de la apartheid la democraţie, iar în alte naţiuni, precum Ruanda, Burundi, se trăiau momentele celor mai teribile masacre. În prezent se semnalează emanciparea – chiar dacă în mod timid – a unei culturi democratice şi se înregistrează creşterea cooperării dintre ţările africane. Există multe ţări care trec de la dictatură la forme de guvernare mai democratice. Naţiuni ca Liberia, Ghana sau Côte dâIvoire au înregistrat progrese deosebite. Mijloacele de comunicare socială au, desigur, un rol important în promovarea dreptăţii, păcii şi reconcilierii. În ultimii ani, Africa a cunoscut un mare dinamism în acest domeniu. Este de ajuns să ne gândim că între anii 2000 şi 2006 numărul utilizatorilor africani ai Internetului a crescut cu 625,8%, în comparaţie cu 195% din restul lumii.

Cu toate acestea, există încă zone în care populaţiile nu se pot bucura de pace. Oamenii continuă să sufere în urma conflictelor, violenţelor şi războaielor. De asemenea, sărăcia este în creştere. Banca Mondială înregistrează 280 de milioane de africani care trăiesc cu mai puţin de 75 de cenţi pe zi. Există zone în care inundaţiile, seceta şi foametea fac ravagii. Exploatarea femeilor, drogurile şi traficul de arme de multe ori sunt prezente.

Toate acestea sunt analizate în acest Sinod. Situaţia creştinilor, familia, ecumenismul, dialogul cu islamul, educaţia, liturgia, cateheza, rolul femeii, raportul cu celelalte continente stau în centrul atenţiei. Un spaţiu larg este dedicat misionarilor, îndeosebi celor care şi-au dat viaţa pentru a duce numele lui Cristos în Africa. Numai în anul 2008, din cei 20 de lucrători pastorali ucişi în lume, 5 au fost africani.

Sunt scoase în evidenţă luminile şi umbrele, suferinţele şi speranţele Africii, arătând, aşa cum subliniază documentul de lucru, că „binele care se face este adesea mai discret şi mai profund decât răul fulgerător şi tragic prezentat de către mass-media“.

La nivel spiritual, există o mare sete de Dumnezeu în Africa. Aceasta se poate vedea din creşterea numărului celor botezaţi, din numărul vocaţiilor la preoţie şi călugărie. Comunităţile bisericeşti foarte active, implicarea cateheţilor şi dezvoltarea mişcărilor şi asociaţiilor laice sunt semene ale prezenţei lui Dumnezeu în Africa. De asemenea, creşterea spirituală a populaţiei africane poate fi văzută şi din răspândirea şcolilor şi universităţilor (56 de mii de şcoli, frecventate de 19 milioane de elevi şi 23 de universităţi catolice) şi a mijloacelor de comunicare în masă de inspiraţie creştină, mai ales a radiourilor, ca şi a centrelor spitaliceşti (în special cele care se ocupă de bolnavii de SIDA).

De trei ori cât Europa, având 54 de ţări, numărul creştinilor este în creştere. Între anii 1976 şi 2007, numărul catolicilor lor a crescut de la 55 de milioane la 164 de milioane, asta însemnând 17,5% din populaţie, depăşind media la nivel mondial care se opreşte la 17,3%. Astfel, în scurt timp Africa va trece pe locul doi după America Latină, iar Europa va trece pe locul al treilea.

„Africa reprezintă un imens «plămân» spiritual pentru o umanitate care apare în criză de credinţă şi de speranţă“. Astfel a definit acest continent Benedict al XVI-lea la Liturghia de deschidere a Sinodului. Pentru a deveni „lumina lumii şi sarea pământului“, a precizat papa, toţi, preoţi călugări şi laici, trebuie să tindă spre sfinţenie, încât Biserica din Africa să poată fi mereu o familie de adevăraţi ucenici ai lui Cristos, unde „diferenţa dintre etnii să devină motiv şi stimulent pentru o îmbogăţire reciprocă, umană şi spirituală“.