Anticorupţia duhovnicească

Zilele trecute am văzut un filmuleţ al Direcţiei Naţionale Anticorupţie. În el prezentau un flagrant realizat în Braşov cu doi poliţişti care îi pândeau noaptea pe şoferii care treceau pe roşu la un semafor de pe o stradă lăturalnică ca apoi să le ia carnetele. Ofiţerii de la DNA le dăduseră mită de mai multe ori ca apoi să îi aresteze şi să îi percheziţioneze. La percheziţie a asistat şi un cameraman care filma toată operaţiunea pentru a fi probată ulterior in justiţie. La un moment dat poliţiştilor li s-a cerut să golească conţinutul buzunarelor pe capota maşinii de serviciu. Unul dintre ei a scos un portofel şi a pus pe capotă tot ce se afla în el. În el se afla o icoană a Maicii Domnului şi 700 de RON pe care scria cu substanţă fluorescentă MITĂ.

M-a cuprins o ruşine infinită văzând lângă icoana Maicii banii obţinuţi din corupţie. E ca şi cum pe icoană ar fi scris mită. Ca şi cum Maica Domnului ar lua mită. Sfântul Ioan Gură de Aur în „Omiliile la Matei“ vorbeşte de cei care dau bani de furat la biserică şi spune că mai mare păcat fac. Pentru că astfel ei îl fac pe Hristos complice la furt, mai bine i-ar păstra fără să dea nimic decât să facă o falsă milostenie care mai rău îi osândeşte.

Din nefericire, gândeam eu, e plină ţara de hoţi care dau milostenii din bani de furat, de şmecheri care omoară oameni cu maşini în care nu văd prin parbriz de câte cruciuliţe sfinţite sunt atârnate de el, de oameni care sunt în stare să se bată pe un loc de parcare în faţa mănăstirii unde au venit să se „liniştească“.

Pentru mulţi, biserica e un fel de loc magic care oferă absolvire de păcate contra cost şi noroc la bani, la femei şi la bărbaţi, iar icoanele sunt nişte amulete vrăjite care te apără de necazuri, de genul celor de a fi prins luând mită de la ofiţerii DNA.

Pur şi simplu nimeni nu le explică acestor oameni că nu aşa stau lucrurile. Că faptul de a fura abuzând de o funcţie publică nu poate fi iertat doar dacă spui „Doamne miluieşte!“ sau dacă cumperi o icoană, ci trebuie să întorci banii celui de la care i-ai furat. Că a nu-ţi face datoria cu conştiinciozitate la serviciu este un păcat. Că a lucra la stat nu e o simplă slujbă, ci implică responsabilitate şi grijă pentru semenii tăi. Într-un sens mai profund, că este o mucenicie şi o misiune la fel de importantă ca a-i sluji lui Dumnezeu pentru că tu ai puterea de a ajuta sau de a condamna oameni.

Sunt mulţi cei care consideră că slujba e slujbă şi viaţa privată e viaţa privată, iar biserica şi Dumnezeu fac parte exclusiv din cea de-a doua. Numai că toată viaţa unui om dă mărturie despre credinţa sa. Nu poţi să slujeşti şi lui Dumnezeu şi lui Mamona. Nu poţi ca în privat să fii cucernic şi cu frică de Dumnezeu şi în public să furi şi să faci abuzuri. Pentru că şi pe tine te osândeşti, dar şi pe alţii îi sminteşti, alţii care cred, de exemplu, că la noi hoţia şi nesimţirea sunt rezultatul ortodoxiei, că dacă am fi catolici sau protestanţi am fi mult mai corecţi şi cinstiţi.

Nu datorită ortodoxiei se fură la noi, ci datorită lipsei de credinţă curată în Dumnezeu. Datorită faptului că oamenii separă cele dumnezeieşti de cele lumeşti după bunul plac şi se ascund după simbolurile credinţei fără a interioriza adevărul ei. A fura e un păcat, la fel este şi a abuza de o funcţie publică şi ca orice greşeală el se iartă dacă este spovedit. Dar a da mărturie mincinoasă despre Dumnezeu este un păcat mult mai grav care de multe ori nu este spovedit pentru că nu este conştientizat şi asumat. Să ne rugăm ca Dumnezeu să îi lumineze pe cei care nu îşi dau seama de ce lucruri grave comit şi să le schimbe inima să nu îi mai facă cu de-a sila pe Hristos şi pe Maica Sa complici la cele ce nu se cuvin.