Biserica „Sfântul Andrei“ din Iaşi, la începutul secolului trecut

Creştinii l-au sărbătorit marţi, 30 noiembrie, pe Sfântul Andrei, primul chemat să fie apostol al lui Cristos. Pescar din Betsaida, a fost mai întâi ucenic al lui Ioan Botezătorul. Luminat de mărturia acestuia, el recunoaşte în Isus pe Mesia şi-l face părtaş de această descoperire şi pe Simon Petru, fratele său. Pentru a-l urma pe noul învăţător care îl alege în numărul celor 12, el părăseşte totul. După ce l-a predicat pe Isus cel înviat în multe ţinuturi, îşi pecetluieşte mărturia murind răstignit cu capul în jos în Ahaia.

Sfântului Andrei creştinii i-au dedicat multe dintre lăcaşurile de cult pe care le-au construit. Unul dintre acestea este şi biserica "Sfântul Andrei" din Iaşi. Se află în apropierea Palatului Culturii, fiind ctitorită în anul 1794 de preotul Ioan Buciumaş, pe locul unei biserici mai vechi.

Raymund Netzhammer, arhiepiscop catolic de Bucureşti între anii 1905 şi 1924, descrie această biserică în cartea "Episcop în România", apărută la Editura Academiei Române Bucureşti în 2005 (ediţie realizată de Nikolaus Netzhammer, în colaborare cu Krista Zach). Este vorba de un jurnal scris de arhiepiscop în 1934 pe baza însemnărilor pe care le-a făcut pe când era arhiepiscop de Bucureşti. Cartea a apărut mai întâi în limba germană între anii 1995 şi 1996. Traducerea în limba română a fost realizată de prof. univ. dr. George Guţiu, având 1.738 de pagini, cu ilustraţii, tabel cronologic, indice onomastic, indice toponimic şi tematic.

Lucrarea, apărută în două volume, îl face părtaş pe cititor de atmosfera vieţii României din primul sfert al veacului al XX-lea. Dincolo de personalităţile din lumea politică şi diplomatică, dincolo de evenimentele culturale, politice şi bisericeşti, în carte apar splendid descrise numeroase locuri şi monumente vizitate de arhiepiscop.

Arhiepiscopul Netzhammer a ajuns la Iaşi cu trenul joi, 19 mai 1921. La gară s-a întâlnit cu mitropolitul primat Miron Cristea care călătorise cu acelaşi tren. Acesta din urmă se întorcea din capitala Basarabiei. S-au salutat amical. Arhiepiscopul a fost găzduit la sediul Episcopiei Romano-Catolice de la Iaşi. În zilele următoare a vizitat şi câteva obiective din Iaşi, printre care şi biserica "Sfântul Andrei". În paginile 1.005-1.006 ale cărţii găsim cum era biserica în anul 1921.

"Călătoria la Iaşi mi-a prilejuit să aflu detalii cu privire la o afirmaţie a generalului Nicoleanu, pe care eu o contrazisesem. El mă asigurase că la Iaşi există o biserică a Sf. Mina; eu i-am replicat că repertoriul bisericilor nu semnalează acest lucru. De data aceasta, am avut amândoi dreptate. Ieri l-am abordat pe stradă pe un preot ortodox, întrebându-l dacă la Iaşi există o biserică a Sfântului Mina. "Desigur, spuse acesta; se află pe strada Palatului", iar el îmi arătă şi drumul într-acolo. Un domn de la episcopie mă însoţi după-amiază într-acolo. Imediat după ce intri în biserica de dimensiuni medii, vezi la iconostas o icoană mare şi frumoasă în argint a Apostolului Andrei, biserica are hramul acestui sfânt şi este înregistrată în registrul bisericilor sub acest nume. Poporul o numeşte însă biserica Sfântului Mina, deoarece acolo există o icoană a Sfântului Mina, la care credincioşii vin în pelerinaj.

Un afiş pe uşa exterioară a bisericii "Sfântul Andrei" anunţă că biserica este deschisă zilnic de la ora 4:00 şi că de la această oră au loc rugăciunile la Sfântul Mina. Tabloul îl prezintă pe Sfântul Mina călărind; zece scene din viaţa lui şi din miracolele sale principale îl încadrează pe sfântul călăreţ. O inscripţie spune că Zoe Balş a ordonat ca tabloul să fie îmbrăcat în argint, în februarie 1827. Ajungând acolo, apărură pelerini evlavioşi în faţa icoanei. Cele şapte candele atârnate în faţa acesteia au fost aprinse şi cu cât veneau mai mulţi credincioşi, cu atât se aprindeau mai multe lumânări pe sfeşnice. În biserică era tot mai multă mişcare. La masa unde se vindeau lumânări, pelerinii îşi scriau doleanţele care urmau să fie prezentate sfântului, depunând apoi bileţelele în faţa icoanei. Câteva persoane pioase aduseseră ulei pentru candelele de la Sfântul Mina, alţii îşi turnau ulei din candele în sticluţe. În cele din urmă, veni şi preotul care era de serviciu, începând cu rugăciunile vesperale, ţinând şi acatistul adresat Sfântului Mina, la care noi n-am mai asistat. Chiar astăzi am să-i confirm prefectului poliţiei că la Iaşi există într-adevăr o biserică a Sfântului Mina".