Cămila şi acul

După ce a citit în ziare o afirmaţie a ministrului justiţiei, potrivit căruia "este mai uşor să treci o cămilă prin urechile unui ac decât să faci acum o lege a ANI care să împace şi decizia Curţii Constituţionale, şi decizia Consiliului Europei", o cunoştinţă de-a noastră ne întreabă dacă este corectă o explicaţie, găsită pe internet, a enunţului evanghelic "Şi iarăşi zic vouă că mai lesne este să treacă cămila prin urechile acului decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu" (Matei, 19, 24), anume că folosirea termenului cămilă şi a sintagmei urechile acului ar reprezenta un joc de cuvinte pornind de la corespondente ebraice ale literelor greceşti gamma şi phi. Mărturisim că nu ne aflăm în postura de a interveni în discuţia privind subtilităţile şi veridicitatea acestei interpretări (mai curând o speculaţie), ce ar avea nevoie măcar de precizarea limbii în care s-ar fi produs respectivul joc de cuvinte. Nu ne mai referim şi la alte propuneri de interpretare (printre care şi numele "Urechile acului" a unei porţi din Ierusalim prin care cămilele, ca să treacă, trebuiau să îngenuncheze!).

În cultura religioasă şi laică românească, asocierea denumirilor în discuţie a primit o altă explicaţie, de care ne-am ocupat anterior şi asupra căreia revenim. Enunţul evanghelic, în forma "Mai lesne este cămilei pren lăuntrul urechilor acului a trece, decât bogatul în împărăţia ceriului a întra", apare la noi şi într-un Tetravanghel de la 1574 (termenul este de origine grecească: tetraevanghélion, de la tetra "patru" şi evangelion "Evanghelie") şi a fost preluat, apoi, în diferite predici. Dar în Didahiile mitropolitului Antim Ivireanu (circa 1650-1716) găsim următoarea formulare: "Mai lesne va trece funia corabiei prin urechile acului, decât bogatul întru împărăţia ceriului" (după Zanne, Proverbe, V, p. 89). Echivalarea respectivă apare şi în Dicţionarul limbii române redactat de A.T. Laurian şi I.C. Massim, sub un cuvânt camel, cu sensul "funie de navă, funie groasă", sens explicitat prin enunţul "mai uşor e a trece camelul (â funea corabiei, cum stă în traducţiunea vulgară) prin urechile acului..." (t. I, A-H, Bucureşti, 1878, subl. n.; vezi şi Glossariul, s.v. băga: "Nu e uşor a băga funea navei prin urechile acului", p. 40). Cuvântul respectiv apare şi în alte opere lexicografice, de exemplu într-un glosar publicat de G. Săulescu în 1847, filolog pentru care camil înseamnă "funia cea mare a năvodului".

Transpunerea din textul mitropolitului Antim, canonizat de Sinodul Bisericii Ortodoxe Române în 1992, un foarte bun cunoscător al limbii greceşti, din care a tradus în româneşte numeroase cărţi de cult, are la bază faptul că, pe terenul limbii române, s-au încrucişat termenii camil, cămil(ă) "funie, frânghie" (din gr. kámilos) şi cămilă "patruped bactrian" (împrumutat din slavă, dar tot de origine grecească, kamíla), cel de-al doilea însă, un termen savant. Primul termen, popular, a avut o circulaţie considerabilă, de vreme ce apare şi în texte folclorice în care sunt evocate personaje şi imagini din mediul rural, cum ar fi şi "măicuţa bătrână" din Mioriţa, descrisă astfel într-o variantă din Vrancea: "Cu roşca de lână, Cu brâu de cămilă", context în care termenul pe care-l discutăm înseamnă "frânghie, funie folosită ca cingătoare".

Cititorii au sesizat deja faptul că, pentru noţiunea "greu de atins", ar fi de ajuns să ne închipuim chiar strădania cuiva de a trece prin urechile acului un "fir" de dimensiunile funiilor de la corabie sau de la năvod. Totuşi, unor vorbitori de astăzi nu le este străină nici cealaltă reprezentare; pe lângă enunţul ministrului justiţiei, citat anterior, mai găsim pe internet: "Când îţi piere somnul din cauza banilor, înseamnă că e undeva o cămilă care se apropie de urechile acului!".

Dar o asemenea deformare hiperbolică ţine de remodelări, frecvente, ale enunţurilor aparţinând discursului repetat care s-au îndepărtat de formularea canonică prin ieşirea din uz a unor vechi termeni populari.