Lumina de Duminică - un „prefațator” spiritual al începutului de săptămână

În suita înnoirilor la nivelul Bisericii Ortodoxe Române se situează, ca model exemplar, activarea a ce este necesar, relevant și ziditor în ce privește buna comunicare la nivel bisericesc sau societal. Una dintre inspiratele inițiative, avute de Preafericitul Părinte Daniel, pe atunci Mitropolit la Iași, a fost și editarea unei ipostaze a Ziarului Lumina care să apară duminica, cu titulatura de Lumina de Duminică, o concretizare care, în peisajul anilor 2005, era, cred, unică. Nu putem să nu-i amintim, ca angajări în realizarea acestui proiect, pe vrednicii întemeietori sau veghetori, de la regretatul jurnalist Florin Zamfirescu, consilierul eparhial responsabil cu Departamentul comunicare din acea vreme, pr. Constantin Sturzu, primul redactor-șef, diacon Nicolae Hulpoi sau mai actualii diriguitori, precum Augustin Păunoiu și colaboratorii apropiați. Toți au avut un rol de jucat în ce privește creativitatea, corelarea și actualizarea atât tematică, dar și a formatului acestui mijloc de ilustrare a activităților și preocupărilor Bisericii noastre. Personal, m-am antrenat o vreme în acest demers, cât mi-a permis timpul, colaborarea fiind, pe mai departe, firească, onorantă.

Un astfel de construct mediatic a cunoscut, din punct de vedere tehnic, atât ipostaza „clasică”, de ziar tipărit, până la variantele actuale digitalizate, cu inserțiuni informa­ționale imediate, unele în timp real, în raport cu evenimentele ce survin necontenit. Salutăm această deschidere și permisivitate față de tot ce înseamnă evoluție în ce privește noile tehnologii corelate, desigur, cu sporul duhovnicesc al acestora pe linia valorilor creștine. Dar ceea ce este mai important rezidă în aria tematică, infrastructura axiomatică și valorică de selecție, modul de prezentare și interpretare a unor topici - de la cele factuale, de evocare a unor derulări evenimențiale până la teme cu substrat peren, spiritual, cultural, comunitar, internațional. Încât, prin cuprindere și mod de vizare a lucrurilor, Lumina de Duminică devine un alt fel de „liturghie de după liturghie”, un prealabil și un vector mobilizator ce „hrănește” spiritual după-amiezile de duminică, pregătindu-ne pentru săptămâna care începe.

Ne impresionează deosebit de plăcut diversitatea și acuitatea abordărilor tematice ce se dezvoltă pe un interval de la simplă evocare la dezbatere a unor chestiuni contextuale, de la comentarii teologice la reflecții spirituale, de la istorie bisericească la sărbători religioase curente, de la modele emblematice de sfințenie creștină la personalități duhovnicești din arealul românesc, de la familie la școală, de la educație la cultură, de la problematizări etice la evoluții economice, de la duhovnicie la tehnologie etc. Toate aceste abordări aduc nu numai o bucurie a lecturii duminicale, dar și o cale de valorizare a tradițiilor ortodoxe, de întremare în raport cu cele zilnice, de motivare pentru perfectare de sine și urcuș spiritual.

Lumina de Duminică reprezintă o interfață binevenită a Bisericii în raport cu un public extensiv, realizând o joncțiune profitabilă pluridirecțională, mai exact, între cler și laicat, între forurile de conducere ale Bisericii și slujitorii altarelor, între mediul monastic și cel „civil”, între cei dinlăuntrul Bisericii și cei „che­mați” să intre în ea, toți contribuind, în cunoștință de cauză, prin informări, problematizări, dezbateri, proiecții la mai binele Bisericii noastre și al societății românești în ansamblul ei. Nu ar trebui excluse și voci care, pe temeiuri demonstrabile, bine argumentate, sugerează și neajunsuri sau zone de perfectare a unor gesticulații sau acțiuni. ­Neavând un angajament sau alte parti-pris-uri politice, un astfel de reper mediatic poate deveni și un cadru de interpelare sau atenționare privind deraieri sau evoluții pernicioase ale societății în raport cu valorile creștine. În măsura în care multe instanțe mediatice devin aservite unor interese de natură ideologică sau politică, menținerea unei neutra­lități veghetoare, îndreptătoare și clarvăzătoare devine mai mult decât necesară. Pe de altă parte, Lumina de Duminică constituie un fel de „curea de transmisie” între instituția bisericească și credincioși, reprezentând o cale de comunicare constructivă, în care și laicii pot reac­ționa, dar și cei din interiorul in­stituției se pot exprima. Nu este vorba de „laudă de sine” sau raportare solipsistă, ci de informare și evocare în fața unui public cât mai larg atât a activităților specifice, cât și a numeroaselor lucrări ale Bisericii angajate pe aliniamente caritabile, sociale, culturale, educaționale, civice etc.

La ceas aniversar, când apare numărul 1.000 al acestui reper spiritual, dorim tuturor truditorilor, colaboratorilor și cititorilor Luminii de Duminică mult spor, inspirație și determinare în dimpreuna lucrare de a crește lumina, încrederea și bucuria începutului unei noi săptămâni!