Chemarea la Cină, chemarea în Casa şi Împărăţia cerurilor

Duminica ce urmează ne oferă spre meditaţie un subiect esenţial pentru atitudinea noastră în lume. Evanghelia acestei duminici ne vorbeşte despre un om care face „cină mare” şi îşi trimite slujitorii să-i aducă pe cei „chemaţi”. Grijile şi patimile din lumea asta îi fac pe aceştia să refuze invitaţia şi atunci sunt chemaţi la cină cei aflaţi în suferinţă şi cei ce erau „pe drumuri şi la garduri”.

Cel care invită la cină este Dumnezeu, iar cina este Împărăţia cerurilor. Locurile pentru „cina mare” au fost gătite pentru cei din neamul ales, dar la refuzul celor chemaţi, Dumnezeu îi trimite pe apostolii Săi să vestească prin Evanghelie invitaţia la cină tuturor neamurilor aflate în suferinţă şi rătăcire. Noul popor care este invitat la cină este cel creştin, care prin baia Botezului primeşte haina cu care să poată ajunge la „cina cea mare”, adică Împărăţia cerurilor. Însă Dumnezeu ne oferă o Cină şi în lumea aceasta, prin care să pregustăm din „cea mare” din Împărăţia Sa. La această Cină ne invită în fiecare duminică şi sărbătoare. Noi doar trebuie să facem efortul să ieşim din casă şi să răspundem chemării Lui, mergând în casa Domnului, care este biserica, şi să participăm la Cina Euharistică, adică la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie. Aici ne întâlnim cu Hristos Euharistic, Fiul lui Dumnezeu, şi pregustăm din bucuria şi fericirea luminoasă a Raiului pentru care am fost creaţi. Prezenţa noastră în biserică la Sfânta Liturghie este modul nostru de a fi în starea paradisiacă în care au trăit la începutul creaţiei protopărinţii noştri Adam şi Eva. Însă, ca şi ei, sub imboldul tentaţiei păcătoase pierdem această bucurie din pricina lucrurilor trecătoare pe care le punem deasupra celor spirituale şi netrecătoare. Precum cei chemaţi la „cina mare” din Evanghelia acestei duminici, pentru grijile şi patimile din lume refuzăm invitaţia la Cina Euharistică din fiecare duminică şi sărbătoare pe care o face Dumnezeu-Omul, Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Găsim tot felul de motivaţii nefondate prin care să ne amăgim sufletul, care ne cere hrana duhovnicească de la Cina Euharistică. Pentru Liturghie suntem obosiţi sau găsim alte îndeletniciri trecătoare care să ne determine să nu participăm la întâlnirea noastră săptămânală cu Hristos Euharistic. Uităm că duminica este ziua Domnului, când pentru sufletul nostru trebuie să fim în Casa Sa, adică în Biserică, spaţiul mântuirii noastre, unde primim Sfintele Taine ce ne deschid porţile Împărăţiei lui Dumnezeu. Mai mult decât atât, amnezia noastră spirituală se manifestă şi la marile sărbători ale credinţei noastre creştine, când bucuria culinară o substituie pe cea euharistică. De fapt bucuria culinară trebuie să fie o continuare firească a celei euharistice din Biserică. Spre exemplu, mulţi din con­fraţii noştri în credinţă, în ziua Naşterii Domnului, Crăciunul, când normal este să-L sărbătorim în casa Sa, biserica, pe Pruncul Sfânt, Domnul nostru Iisus Hristos, aleg doar petrecerile lumeşti şi uită sensul spiritual al sărbătorii, pe care o reduc doar la un prilej de satisfacere a nevoilor hedoniste.

De aceea, după cum am mai ­făcut-o şi altă dată, vă îndemn ca de Ziua Domnului să fiţi în ­casa Sa pentru a vă bucura şi cu sufletul de praznicul luminos al Crăciunului.