Cine ești, cine sunt?...

Cine ești, cine sunt?

Ce rost am pe pământ?

Curajos sau timid,

Eu visez, spre Cer tind!...

(Imnul ITO 2026)

Anul acesta școlar își primeşte elevii la câteva zile după încheierea Întâlnirii Tinerilor Ortodocși care a avut loc la București, în intervalul 31 august - 3 septembrie. Am convingerea că va exista o înlănțuire de tip cauză-efect pentru școala românească, nu doar pentru cea bucureșteană. Și aceasta fiindcă orice lucru, ori acțiune sau faptă în care binele și frumosul coexistă aduc bine și frumos în jur, înfrumusețează și transmit bunătate în suflete și pe chipuri!

Pornită sub aceste auspicii promițătoare, revenirea în clase, pentru copii și dascăli ar trebui să se petreacă tot în sărbătoare (am scris „sărbătoare”, nu „festivism”!). Adică întru bucurie adevărată, fără false discursuri ori pretenții de „adecvare la nou”, cu elevi dornici de întâlniri reale, profesori cu inima iubitoare și mintea doldora de carte, ba chiar și cu părinți care să aibă încredere că școala unde învață fiica sau fiul, grădinița unde și-au înscris copiii, creșa căreia îi încredințează comoara lor cea mai de preț au drept țintă numai și numai binele tinerelor vlăstare, având mereu ca partener un minister de resort preocupat zi și noapte de a găsi cele mai bune soluții care să le păstreze celor mici curiozitatea, dorința de a afla, iar celor mai mari, bucuria de a studia, de a cunoaște, de a se forma pentru sine, pentru familie, pentru societate.

Ne vom confrunta cu programe nou-nouțe la liceu, ne așteaptă câteva provocări legate de „portofoliul” elevului și al cadrului didactic, mai trebuie luptat cu o birocrație care încă scrâșnește printre coperte de „dosare cu șină”, însă în auz ne răsună acordurile și versurile Imnului ITO, pline de nădejde și de încredere, care ne îndeamnă să ne împrietenim unii cu ceilalți, să nu trecem indiferenți pe lângă un copil care pune o întrebare, pe lângă un părinte pe care l-am putea sprijini sau pe lângă un coleg sau o colegă gata să ne propună un proiect de învățare deosebit. Să le fim alături, să susținem ideile bune, să putem „crește” împreună, spre binele școlii unde predăm și al școlii românești, în întregul ei.

În unul dintre interviurile-document care se regăsesc în proiectul „Revoluția modelelor” semnat de scriitoarea și regizoarea Cristina Chirvasie, am vizionat, alături de elevii noștri, o secvență care părea un crâmpei dintr-o zi de vacanță în care copiii plecaseră într-o excursie prin pădure. Așa au răspuns micii spectatori la întrebarea ce cred ei că reprezintă acea scenă filmată, pe care o comentam pornind de la un stop-cadru. Dar nu, nu era așa. Copiii în „șir indian” parcurgeau cei 8 kilometri până la școala lor. La dus, apoi, din nou, la revenirea spre casă. Erau copii dornici de învățătură. Pentru care acest efort contrabalansa setea lor de a ști, de a se face „oameni cu carte”. Tinerii spectatori au fost invitați să calculeze ce distanță aveau de parcurs temerarii în anii de școală următori, dacă nu li se va putea pune la dispoziție un autobuz școlar. Cifrele devin impresionante. Dar, pe de altă parte, copiii din fața ecranului au înțeles câtă nevoie este ca societatea să priceapă că are o datorie față de toți elevii, fie că sunt dintr-un oraș mare, cu multe comodități, fie că locuiesc undeva, într-un cătun pierdut printre dealuri.

Fiindcă, nu-i așa, TOȚI copiii au dreptul la educație și învățătură. Și iarăși ne susură la urechi armoniosul și dătătorul de nădejde Imn ITO: Cine ești, cine sunt?/ Ce rost am pe pământ?/ Curajos sau timid/ Eu visez, spre Cer tind!... Ar fi bine ca versurile acestea simple și, totodată, pline de profunzime să ajungă la „factorii de decizie”, acolo unde sunt gândite „programele școlare”. Nu mă îndoiesc de faptul că sunt schimbări în bine care nu pot fi realizate de pe o zi pe cealaltă. Dar important este să existe acel „îmi pasă” rostit sau numai gândit în legătură un manualele pe care le primesc (sau nu) acum, la început de an, elevii din clasele a IX-a, cu drumul către cea mai apropiată școală pe care îl are de parcurs un copil, cu ce cărți are în dotare biblioteca fiecărei școli.

Și, dacă tot nu mă pot desprinde de versurile citate deja, cred că ar fi minunat ca, în acest nou an școlar, să pornească un proiect național - nu doar o inițiativă particulară, așa cum sunt, slavă Domnului, mai multe, dar, evident, insuficiente, ci un demers de anvergură, care să doteze bibliotecile școlare cu opere ale scriitorilor români, de la Eminescu și Creangă, la Alex Moldovan și Veronica D. Niculescu. Lista poate fi completată oricând, important rămâne să existe dorința de a avea o școală „care citește”, nu una saturată de „digitalizare”.

Copiilor care acum, în acest septembrie, vin sau revin la școală trebuie să li se cultive iubirea pentru citit. Doar prin lectură vor găsi răspunsuri la întrebările: Cine ești, cine sunt?/ Ce rost am pe pământ? Cât despre cei mititei, așa cum cred că știe toată lumea, lor e nevoie să li se citească. Lui Einstein îi este atribuit îndemnul: „Dacă vreți să aveți copii inteligenți, citiți-le basme. Dacă doriți să fie și mai inteligenți, citiți-le și mai multe basme!”. Așadar, și grădinițele noastre ar trebui să primească o infuzie de carte. Nu de materiale video, ci de volume pe care copiii să le poată atinge, mirosi, descoperi tactil, vizual, olfactiv. Acest model de educație este absolut necesar în primii ani de viață, când se pune temelia a tot ce are să fie omul deplin în anii care urmează. Exact ca în versurile citate: Curajos sau timid,/ Eu visez, spre Cer tind!... Este nevoie să le dăm copiilor prilejul să viseze. Să oferim modele. Modele de oameni, modele de vorbitori de limba română, nu acel „utilizator experimentat” care etichetează un elev la proba orală a examenului de bacalaureat, ci un cunoscător și un iubitor de limbă românească adevărată, nu de șabloane prefabricate.

Pe toate acestea aș dori să ni le aducă acest nou an școlar. Nimic prea complicat: prietenie, dragoste de carte și o grijă reală pentru frumusețea copilăriei și adolescenței, pe care să le putem păstra curate și limpezi, cu năzuințe și visuri.