Civilizaţia morţii

De curând a fost descoperit de o echipă de arheologi din Marea Britanie un mormânt cu aproape 100 de cadavre de bebeluşi. Nou-născuţii muriseră aproape imediat după naştere, ceea ce i-a făcut pe arheologi să ia în considerare ipoteza că este vorba de cimitirul unui bordel roman şi că aceştia ar fi fost sarcinile nedorite ale prostituatelor romane.

Practica infanticidului era răspândită în Imperiul Roman, dat fiind faptul că un copil era proprietatea exclusivă a tatălui până la vârsta de 2 ani, iar acesta putea dispune de el după cum dorea. În Roma era obiceiul ca odată născut copilul să fie dus pe Capitoliu şi să fie ridicat deasupra capului de tatăl care îl recunoştea astfel ca legitim sau să fie abandonat, putând fi luat de oricine altcineva ca sclav sau lăsat să moară. În general, victimele acestei practici erau fetiţele, considerate a fi fără prea mare valoare pentru gospodăria romană.

Odată cu apariţia Bisericii, creştinii s-au opus acestei practici, dar a trebuit ca Sfântul Constantin să ajungă împărat ca să se ia măsuri legale împotriva ei. Măsurile pe care le-a luat au privit nu numai asimilarea infanticidului cu o crimă, ci şi acordarea unor ajutoare băneşti din trezoreria imperială familiilor cu mulţi copii şi acordarea drepturilor de proprietate ale copiilor abandonaţi celor care îi salvau. De-abia în anul 374 împăratul Valentinian, la insistenţele Sfântului Vasile cel Mare, interzice complet această practică.

Fascinaţi de lumea misterioasă a Antichităţii, mulţi dintre contemporanii noştri îşi închipuie că societatea romană de dinainte de creştinism era societatea ideală în care civilizaţia şi viaţa lipsită de griji nu erau îngrădite de restricţiile "bigote" ale creştinismului. De altfel, pe foarte multe coordonate şi astăzi Imperiul Roman continuă să fie o sursă de inspiraţie pentru mulţi dintre conducătorii politici ai lumii.

Jocurile romane, desfrâul roman, violenţa luptelor de gladiatori, sclavia continuă să fascineze o bună parte din contemporanii noştri şi s-au găsit deja metode prin care multe dintre aceste practici au fost resuscitate cu o faţă mai umană. E suficient să vezi stadioanele moderne ca să îţi vină în minte imaginea Colosseumului, luptele de "gladiatori" moderni sunt pe toate canalele de televiziune, de la cele trucate pentru copii, numite wrestling, până la cele extrem de violente, pentru adulţi, numite K1. Sclavia are forme mai subtile, un exemplu din multe altele sunt imigranţii ilegali care sunt ţinuţi aşa, fără legalizarea situaţiei lor, tocmai pentru a fi trataţi ca nişte sclavi fără nici un drept, ba chiar mai rău decât sclavii, de vreme ce stăpânii romani aveau obligaţia să îi hrănească şi să îi întreţină, ceea ce "angajatorii" moderni nu mai acceptă. Cât despre desfrâu, nu are rost să mai comentăm, prostituţia este fie legalizată, fie tolerată, fie propusă explicit ca model pentru ascensiunea socială şi succes.

Numai că oamenii de azi nu mai văd ce se ascunde în spatele acestei "civilizaţii" resuscitate. Gladiatorii nu mai mor în arenă, ci ascunşi în paturi de spitale, sclavii mor înainte de a se răscula, la frontierele ţărilor făgăduinţei, pe plute improvizate, scufundându-se în Mediterana sau deshidrataţi în deşertul mexican, iar copiii sunt ucişi înainte de a avea măcar şansa de a se naşte. În aparenţă totul este diferit, dar în esenţă ne-am întors la aceeaşi civilizaţie a morţii şi a violenţei, doar că cimitirele noastre sunt atât de sofisticate, că nu mai pot fi descoperite aşa uşor, pentru că noi nu mai suntem inocenţi ca romanii care omorau trupurile, noi am evoluat, am găsit metode de a ucide sufletele.