Pentru creştinii ortodocşi Sfânta Cruce este lemnul pe care Domnul nostru Iisus Hristos a fost răstignit pentru mântuirea noastră. Ea este o pavăză a credincioşilor împotriva celui rău: „Doamne, armă asupra diavolului, Crucea Ta ai dat-o nouă; că se îngrozeşte şi se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea ei; că morţii i-ai sculat şi moartea o ai surpat; pentru aceasta ne închinăm îngropării Tale şi Învierii”.
Cinstim Sfânta Cruce cea de viaţă dătătoare pentru că în taina ei se vădeşte Învierea lui Hristos, Domnul şi Dumnezeul nostru. El pe Cruce a zdrobit moartea şi a biruit-o prin Învierea Sa. De aceea, Sfânta Cruce este semnul dragostei nemărginite a lui Dumnezeu pentru om. Fiul Său, Domnul nostru Iisus Hristos, din iubirea de oameni, ne-a răscumpărat din blestemul legii, cu scump sângele Său, jertfindu-Se pentru mântuirea noastră pe lemnul Crucii.
Sfânta Cruce este pentru noi, creştinii ortodocşi, mijloc de a marca în societatea în care trăim identitatea noastră de mărturisitori ai Jertfei şi Învierii lui Hristos, Dumnezeul nostru, pentru noi şi pentru a noastră mântuire. Însemnându-ne cu semnul Sfintei Cruci mărturisim pe Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită, cerând ocrotire împotriva răului şi dobândirea binecuvântării Preasfintei Treimi.
La Sfânta Liturghie şi la Sfintele Taine binecuvântăm cu semnul Sfintei Cruci. Nu facem nici o slujbă fără să avem Sfânta Cruce prin care primim binecuvântare cerească. Crucea este nelipsită din actele liturgice ale preotului. Ea este un important obiect de cult ce defineşte credinţa noastră în Hristos.
Crucea este făcută din lemn sau metal şi este lucrată cu multă măiestrie, fiind frumos împodobită. Ea nu lipseşte de pe nici o Sfântă Masă din bisericile noastre ortodoxe. Crucea nu lipseşte niciodată de pe turlele bisericilor şi ale clopotniţelor. Vasele şi odăjdiile sfinţite ale bisericilor sunt împodobite cu cruci. Multe biserici sunt zidite în chipul crucii. În multe locuri crucea este aşezată la fântâni şi la răspântiile drumurilor. În cimitirele ortodoxe cruce se pune la căpâtâiul creştinilor noştri mutaţi din lumea aceasta.
Cinstind Sfânta Cruce, Îl cinstim de fapt pe Cel ce S-a răstignit pe ea, pe Hristos. Sfinții Părinți numesc Crucea ca fiind „viața noastră”, căci, prin intermediul ei, redobândim Raiul pierdut prin păcatul lui Adam. De aceea, la jumătatea Postului Mare, în duminica ce urmează, Biserica ne pune înainte Sfânta Cruce ca Pom al Vieţii prin care am dobândit mântuirea.
Nici în proximitatea Ceahlăului, nici la poalele muntelui Rarău n-a apărut o publicaţie cu nume de munte biblic, ci în „oraşul dintre vii”, în vechea cetate episcopală a Huşilor. Cu binecuvântarea Preasfinţitului Episcop Ignatie Trif pornea la drum în decembrie 2019 HOREB, revistă de spiritualitate şi actualitate, cu periodicitate anuală.
Îl știu pe Nichita Danilov din tinerețe. Dealul Copoului din Iași poate depune oricând mărturie în acest sens. Multe din gândurile mele de atunci sunt pe acolo. Stau de vorbă cu gândurile lui. Despre orice.
Biserica a rânduit mai multe zile de cinstire a Sfintei Cruci, fiecare având o semnificație aparte în viața liturgică și duhovnicească: Înălțarea Sfintei Cruci (14 septembrie), Duminica a treia a Sfântului
Asprimea ammei Sincletica o vizează pe ea și propriile patimi, iar severitatea îi este dublată de înțelepciune. Unul dintre cuvintele ei de învățătură sună așa: „E bine să nu te mânii. Dar, dacă
.jpg)
Duminica a treia din Post (a Sfintei Cruci) Marcu 8, 34-38; 9, 1 Zis-a Domnul: Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape
„În vremea aceea S-a dus Iisus într-un loc pustiu și Se ruga acolo. Dar au mers după Dânsul Simon și cei ce erau cu el și, aflându-L, I-au zis: Toți Te caută pe Tine. Iar Iisus le-a răspuns: Să mergem în
Întru început «Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat și cerurile sunt lucrul mâinilor Tale; ele vor pieri, dar Tu rămâi, și toate ca o haină se vor învechi;
Sfântul Iacob (sec. 8) a trăit pe vremea împăratului Constantin al 5-lea Copronim (741-775) şi a îmbrăţişat viaţa monahală de tânăr, înfrânându-se cu postiri, cu privegheri şi cu alte aspre nevoinţe. Se îndeletnicea cu scrierea dumnezeieştilor cărţi, mai întâi luminându-şi mintea cu rugăciunea cea din inimă curată. S-a învrednicit de treapta episcopiei şi a suferit mult pe vremea prigoanei împăratului Constantin Copronim, cerându-i-se să lepede cinstirea sfintelor icoane. Deci, nevrând să spună faptul că sfintele icoane sunt idoli, a fost osândit să îndure multe chinuri, izgoniri, întemniţări, foame şi sete şi multe strâmtorări, dar nimic nu a slăbit tăria dreptei lui credinţe. Şi aşa, întru acele cumplite chinuri şi-a dat fericitul Iocob sufletul său curat în mâinile lui Dumnezeu, pe care până la moarte L-a mărturisit şi de la El a primit bucuria cea veşnică din Împărăţia cerurilor.
Sfântul Ioan Casian, Așezămintele mânăstirești, Cartea a IV-a, Cap. 34-36, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 158- 159 „Renunțarea la lume nu-i nimic altceva decât semnul
În 18 martie, la Sfânta Mănăstire Râmeț are loc, după rânduiala stabilită de Sfântul Sinod, potrivit învățăturii de credință ortodoxă, în conformitate cu normele liturgice și spre a aduce la
Părintele Roman Braga s-a născut în județul Lăpușna (Republica Moldova), în localitatea Condrița (2 aprilie 1922). Face clasele primare în satul natal, apoi, de la o vârstă foarte fragedă - lucru care nu era
A treia duminică din Postul Mare este dedicată cinstirii Sfintei Cruci. După cum în mijlocul Raiului era sădit Pomul Vieţii, tot aşa în mijlocul Postului Mare este cinstită Sfânta Cruce, cea de viaţă făcătoare. Părinţi au sădit Sfânta Cruce în mijlocul Postului Mare ca să ne amintească şi de lăcomia lui Adam, dar în acelaşi timp să ne arate, prin pomul acesta, şi înlăturarea osândei lui. Acum Biserica ne pune înainte Sfânta Cruce pentru a vedea ţinta postirii noastre, şi anume Săptămâna Mare când trăim plenar Sfintele şi Mântuitoarele Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos.
În 28 februarie 2025 se împlinesc 240 de ani de la moartea martirică a lui Horea și a lui Cloșca, din anul 1785, la Alba-Iulia. Crișan murise deja în închisoare, în 13 februarie. Deși în raportul comisiei de anchetă se menționează că acesta s-a sinucis, există mai multe argumente care aruncă îndoiala asupra acestui lucru.
Sfântul Grigorie Palama este unul dintre cei mai mari teologi ai Bisericii, unul foarte profund, dens și uneori greu de asimilat. Temele abordate de el, cum sunt distincția dintre ființă și lucrările nezidite în Dumnezeu, distincția dintre teologie și vederea lui Dumnezeu în lumină, sunt adânci, greu de expus în cuvinte. Nici exprimarea lui nu este simplă, pe alocuri chiar aticizată și, mai mult, deși se folosește destul de des de metoda argumentației de tip aristotelian, documentaţia lui este laborioasă, nu ușor de urmărit, parcă vrând cu tot dinadinsul să-i invite pe detractorii lui să-i recitească paragrafele! Deci, da, Grigorie Palama este un teolog greu de descifrat și trebuie să recunoaștem și greu de digerat, nu numai de frații noștri de alte confesiuni, dar uneori și de noi. Bunăoară, citindu-l pe Varlaam, Achindin și mai ales pe Grigoras sau Dexios, s-ar putea să ni se pară la început mai clari, mai logici, mai digerabili! Totuși, dincolo de aceste dificultăți, Grigorie Palama este teologul luminii nezidite al lui Dumnezeu, teologul care ne arată cum să urcăm muntele Taborului pentru a-L întâlni acolo pe Hristos, izvorul luminii. Învățătura lui este despre viață, viața în Hristos.
